Adevarul !

         Nu cred ca am fost asa de fericita de foarte mult timp. Nu am mai avut atatea zile in care zambeam de foarte mult timp. Nu stiu unde incape atat fericire in mine si vreau sa cred ca incep sa o exteriorizez  sa o vada si restu. Ma simt ca o raza de soare care e pregatita sa atinga pamantul si sa il incalzeasca. Fericirea mea este precum primul fulg de nea care cade. Si defapt nu cade ci valseaza in jos pana atinge pamantul.Acel fulg de nea perfect care la cea mai mica vapaie de lumina straluceste .
            Fiecare dimineata langa el e ca o renastere pentru mine. Mii de licurici imi inunda stomacul cand deschid ochi si ii vad ochii ciocolati si acel zambest care jur ca imi taie pamntul de sub picioare. Sarutul care mi-l administreaza zi de zi ca un drog aprinde in mine luminite exact ca in pomul de craciun. Si poate e doar imaginatia mea dar simt cum imi tot mareste inima in fiecare zi. In fiecare zi mai adauga o bucatica, prin zambete, sarutari, imbratisari si cuvinte dulci. Sincer nici un cuvant nu ar putea descrie cat de dulce e si cat de bine. Poate doar cuvantul "Rai" , dar nu prea stiu eu cum e acolo. Dar daca ar fi sa imi imaginez cum ar fi , atunci ar fi exact ca zilele mele alaturi de el. Si nu , nu e o alta postare despre el ci e o postare despre mine. Este o postare despre cat de fericita sunt si cum nu am nevoie de altceva ca sa fie perfect. Si poate nu exista perfectiune dar pentru mine e.
     Concluzia? Sunt fericita!! de ce? Pentru ca am cel mai bun iubit ever si pentru ca sunt indragostita pana peste cap. Te iubesc! 

ghici

Nu pot sa cred ca ai trezit iar acea parte in mine care era ascunsa. Nu stiu cum ai reusit sa o faci iar sa tresara. Nu stiu cum ai reusit iar sa o  faci sa vrea sa iasa la suprafata. Tanjeste dupa tine. Tanjeste dupa ce era si rupe lanturile care o tin tot mai mult. Incep sa ramana din ce in ce mai putine verigi si sincer nu stiu daca vreau sa le inlocuiesc  sau astept sa se rupa toate. Cum sa pot explica?
. Am momente in care as vrea sa te vad, sa stam impreuna, sa ne uitam la un film sau sa iesim intr-un pub. Am momente in care nici nu as vorbi cu tine. Felul tau de a fi ma atrage ca un magnet. Stii tu ca atractile la dezastre. E o atractie frumoasa si interesanta dar care poate face foarte usor bom.  Ai un fel de a fi foarte diferit si cred ca asta e ce porneste acest click. Nici nu stiu daca as vrea ceva anume de la tine. . Da.. asta cu siguranta imi doresc sa se repete. Esti genul ala de persoana care isi lasa amprenta. Si isi lasa amprenta la modul bun , asa ca o amintire placuta si fugara. Oricum in jocul meu nu exista reprize sau reguli, si asta vreau sa ramana foarte clar. Stai linistit a avut cineva grija sa ma faca asa. Deci porneste jocul si sa vedem ce va iesi. 

efectu`

Nu te voi parasi niciodata. Nu te voi parasi niciodata pentru ca nu concep acest lucru. Nu voi renunta niciodata la tine. Nu voi renunta niciodata la tine , caci daca renunt pierd. Nu vreau sa plec, nu vreau sa intorc spatele. De fiecare data cand vei avea nevoie de mine voi fi acolo. De fiecare data cand vei vrea sa stai singur , voi astepta la o distanta potrivita.. destul de departe sa nu te deranjez dar destul de aproape in caz ca ai nevoie de mine. Am sa iti stau aproape in momentele bune dar si in cele rele. Vreau sa fiu prima la care apelezi cand ai nevoie de ceva pentru ca mereu voi vrea sa te ajut. Vreau sa fiu eu cea care iti pune un pasament pe rana cand te doare si vreau sa fiu eu cea care iti aduna zambetele intr-un cos atunci cand esti fericit. Stiu ca uneori e greu.. Stiu ca unele lucruri care le facem ne demoralizeaza. Insa vreau sa iti spun ca la sfarsitul zile eu inca voi fi aici sa te iau in brate si sa iti arat ca problemele dispar imediat daca crezi si tu asta. Voi fi mereu aici sa iti spun o vorba buna, voi fi aici mereu sa iti arat unde ai gresit dar si sa te laud atunci cand faci bine. Nu am sa te cert , o sa iti explic mereu si o sa te inteleg indiferent. Nu te voi parasi nici macar atunci cand tu imi vei cere asta. Voi sta mereu acolo sa iti fiu prietena pentru ca stiu ca mereu ai nevoie de asta. Nu vreau sa pierd nici un minut din viata ta, viata noastra. Nu vreau sa am regrete ca as fi putut sa fac ceva si nu am facut. Mereu voi fi acolo sa te tin de mana cand te vei clatina . Mereu voi fi acolo sa iti intind o mana cand ai sa cazi. Fiecare cazatura te va invata ceva . Fiecare cuvant voi incerca sa il transform intr-o mangaiere. Fiecare privire care ti-o dariuesc sa fie una frumoasa si primitoare. Fiecare imbratisare sa te ajute sa treci peste orice. Stiu ca singur e mai greu si de aceea voi fi mereu aici. In doi jocul e mai frumos, e mai usor si e mai interesant. In doi exista noi reguli si sentimente noi. Impreuna putem face ca electricitatea orasului sa porneasca iar. Vreau ca pana si defectele tale sa le fac sa para a fi ceva frumos.
Dupa cum ti-am mai spus" Tu daruieste-mi putin , iar eu iti voi amplifica acel putin. Tu arata-mi ca sunt o stea pe cerul tau.. iar tu vei devenii intreaga mea constelatie. Fura-mi un zambet si ti le voi daruii pe toate. Ofera-mi o nota pe portativul tau, iar eu iti voi devenii cantec."

adunate

De doua zile visez cu ochii deschisi. De doua zile sunt foarte obosita si nu imi dau seama daca am adormit si visez sau chestile astea chiar se intampla. A inceput ieri dimineata cand in tocul usii mele de la camera statea un omulet ciudat. Mi-a zambit si mi-a facut cu mana apoi a fugit dincolo. M-am dus dupa el si nu l-am mai gasit. Am zis ca poate sunt obosita . Insa cand imi beam cafeaua si m-am uitat pe geam am vazut omizi uriase cum se plimba pe deal. Omizi cu multe picioare, grele si animate....
Am inteles in viata ca lucrurile pot fi inselatoare. Am inteles ca oamenii mint foarte usor. Am inteles ca uneori e mai bine sa renunti decat sa lupti. E mult mai usor sa te dai batut decat sa incerci sa stai sus pentru fericirea ta. Nimic nu vine de la sine. Nimic nu vine pur si simplu. Cum vrei sa zambesti daca nu esti dispus sa versi o lacrima intai? Cum vrei sa fie drept cand pana acolo mai sunt asa multe gropi? In fiecare seara visez ca ma nasc si mor iar. In fiecare seara am impresia ca imi pot repeta viata. Sa sper ca pot sa imi repar greselile si ca pot sa spun Nu atunci cand am zis Da. Cat de usor e sa te arunci cu capul inainte , iar apoi sa nu suporti ceea ce ai facut. Ne amagim ca niste licurici in jurul becului. Unele lucruri nu poti sa le spui pur si simplu si sa te astepti sa nu fie consecinte. Unele decizi dupa ce au fost luate nu pot fi rasturnate asa de usor. Nu ai cum sa stii pana nu incerci. Dar daca incerci trebuie sa iti asumi ceea ce incerci. Nu poti implica altii oameni si sa crezi ca e vorba numai despre tine. Si cel mai important nu poti sa decizi pentru alti si sa pretinzi ca stii ce e bine pentru ei. Suntem niste robotei care alegem sa ne complicam viata. Sa ne complicam gandurile, si visele, si ceea ce vrem. Alegem sa punem o mie de intrebari in loc sa facem ceva. Alegem sa ne dam cu presupusul cand in fata noastra este exact ceea ce vrem. Alegem sa ne ingropam de vii pentru ca nu suportam ceea ce am ajuns. Viata e un carusel. Viata te urca si te coboara. Dar ideea e ca tu poti influenta aceste lucruri. 

eu

Nu vreau sa renunt. Nu vreau sa renunt sa mai cred. Nu vreau sa renunt la ceea ce sunt eu. Te rog nu ma schimba si nu ma transforma in ceea ce nu imi doresc sa ajung. Nu vreau sa fiu rece, nu vreau sa fiu indiferenta si nu vreau sa fiu nepasatoare doar pentru ca tu nu stii sa apreciezi.  Nu vreau sa cred ca lumea mea e doar atat. Nu imi place sa ma dau batuta atunci cand stiu ca pot lupta, atunci cand stiu ca am pentru ce sa lupt. Nu ma mintii si nu ma ranii. Nu incerca sa pari ceea ce nu esti. Pentru fiecare, viata are o incercare sau mai multe. Cum ne putem considera invingatori daca la prima bataie de vant noi ne trantim de pamant? La un moment dat am incetat sa visez si sa mai sper si a fost cea mai intunecata parte a vietii mele. Nu o sa mai fac aceasta greseala niciodata. Am ochii lar deschisi si vad foarte bine tot ce intampla. Din toate am invatat cate ceva si continui sa o fac. Am invatat sa nu mai astept fericirea, am invatat sa nu mai astept sa zambesc, am invatat sa nu mai astept raza de soare. Nu mai astept caci fericirea o pot gasi in fiecare zi in toate lucrurile care ma inconjoara. Zambetul poate fi afisat pentru orice motiv , iar soare poate nu este mereu.. dar mie imi place si ploaia. "Intodeauna pierzi daca renunti la lupta", de aia eu nu am sa renunt la lupta cu mine. Eu nu am sa ma pierd. Am cel mai bun motiv ca sa lupt si acela sunt eu.

ma ascund.

Ma ascund. Ma ascund in spatele a doi ochi caprui. Si nu ma ascund de cineva . Ma ascund de lucrurile ce ma ranesc. Mi-am gasit refugiul perfect in spatele acestor doi ochi. Doi ochi caprui care la inceput ma priveau cu mila. Doi ochi care incercau sa imi urmareasca fiecare gest si miscare. Doi ochi care acum ma privesc cu dragoste. Doi ochi comuni care pentru mine au devenit centrul universului meu. Ma ascund in spatele a doua maini mari. Doua maini care candva ma imbratisau si doreau sa ma aline, doua maini care acu vin si ma imbratiseaza pentru ca le-a fost dor de pielea mea. Ma ascund in spatele unui zambet strengar care imi guverneaza simturile. Ma ascund de mine. Ma ascund ca sa nu stric acest moment de fericire. Cat am asteptat acest moment de fericire. Cat am asteptat sa imi bata inima din nou asa de tare. Ma ascund dupa buzele acelea moi si perfect conturate. Ma ascund in bratele lui. E mai mult decat ma pot exprima in cuvinte. E mai mult decat fluturi, e mai mult decat un cantec . E vis si realitate in acelasi timp. El e locul meu fericit. El e acea nota muzicala care mai imi trebuia ca acest cantec sa fie complet. Doar la pieptul lui ma pot simtii o femeie adevarata, doar acolo unde aud cum ii bate inima pot sa ma las condusa din nou de sentimente. E locul meu ferit de minciuni si de superficialitate. Langa el descopar iubirea din nou in fiecare dimineata. Doar langa el pot spune ca sunt eu cu adevarat. Langa omul meu. El este arhitectul fericirii mele. El este desenatorul inimii mele si doar el poate sa dea viata la ceea ce simt. Alaturi de el sunt cea mai iubita printesa. Sunt eu cu el.. si el cu mine. Suntem noi.

inca 2000 de ani

Ce inseamna 2000 de ani? Care este diferenta dintre 2000 si 200? sau Doua ore? sau Doua minute?

2000 de cuvinte aruncate in neant, 2000 de zambete false afisate prea bine, 2000 de lacrimi adunate intr-un pahar. 2000 de sarutari tatuate pe piele, 2000 de imbratisari intiparite in istoric. 2000 de noptii pierdute in spatiu, 2000 de tineri de mana parasite in parcuri. 2000 de soapte furate de vant, 2000 de scuze crezute pe rand. 2000 de flori pe un camp, 2000 de mesaje de dragoste. 2000 de minciuni pe minut, 2000 de rani te pansat. 2000 de sperante la soare, 2000 de esecuri murdare.2000 de promisiuni crezute, 2000 de ganduri cusute. 

Inca 2000 de ani..

Draga mami...

Draga mami,
nu mai pot.. chiar nu mai pot sa continui asa. Simt cum fiecare zi e o tortura mai mare pentru mine. Simt cum fiecare vena imi explodeaza sub piele. Nu pot sa ii explic nimanui cum ma doare. Stiu ca nu sunt prima care sufera si nici ultima. Stiu ca multe au reusit sa treaca peste aceasta durere dar eu simt ca nu pot. Eu nu sunt asa puternica cum vrei tu sa crezi. Eu nu pot sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa ma prefac ca totul e frumos si sa imi incep ziua normal si sa ma duc la munca ca si cum nimic nu s-a schimbat. Imi pare rau dar nu mai sunt eu. Nu mai pot. Nu mai sunt fata aceea care credea in vise si viitor. In fiecare zi ma gandesc cum sa fac sa duc ziua la capat. Care mai e rostul sa termin aceasta zi ? Credeam ca pot rezista dar nu pot... Iarta-ma dar nu pot...
Cand eram mica si ma loveam veneai si pupai si punea-i un pansament si trecea. De ce nu faci asta si acum? De ce nu vii si pui un pansament si gata.? Cate noptii crezi ca mai pot adormi in plans? Cate zile crezi ca mai pot sa ma prefac ca sunt bine? Si nu imi spune ca timpul le rezolva pe toate . Nu mai imi spune sa am rabdare ca nu mai pot. Nu mai pot mamii... nu mai pot sa adun noptii cu vise urate si lacrimi.
Draga mama nu te mai intreba de ce nu mananc.. caci nu pot. Simt cum ma resping pe mine. Nu te mai intreba de ce nu dorm... caci nu pot sa visez iar si iar acele cuvinte urate mereu puse in alt context. Nu mai vreau sa dau explicatii la nimeni, nu mai vreau sa merg la munca, nu mai vreau sa ies afara, nu mai vreau sa vorbesc cu nimeni. De ce mami am ajuns asa.. de ce ? Trebuia sa imi dai lectii cand eram mica si sa imi spui ca exista aceasta parte intunecata a vietii si sa nu calc nicioata in ea. Mami.. reseteaza-mi mintea.. sterge-mi amintirile... opreste-mi inima. Te iubesc foarte mult dar am ajuns intr-un moment in care nu mai vad lumina de la capatul tunelului.
Deci.. daca tu crezi ca exista vreo sansa sa ma tii si pe mine pe linia de plutire .. te rog sa imi spui si mie.. pentru ca singura eu nu mai plutesc .
.. I need Help...

In spatele aparatului.

        Astazi am sa scriu despre ceva mai diferit. Astazi am sa scriu despre o experienta de a mea care mi-a lasat un gust dulce, sau care mi-a placut . O sa relatez experienta mea din spatele aparatului de fotografiat. Nu pot spune ca am avut asa de multe sedinte foto dar am avut cateva , cu fotografi diferiti. Am ales sa scriu despre ultimele 3 sedinte care le-am avut cu una din cele mai dragi persoane mie , Respectiv Ioana Mardare , sau cum o cunoaste toata lumea Pyu. Pyu este persoana care a reusit sa faca in cateva ore ceva ce multi nu au reusit in ani. In primul rand nu sunt genul de persoana care sa aiba o parere de sine prea buna , dar  cand am vazut pozele ei , am fost placut surprinsa. Erau poze in care nu ma recunoasteam. Erau poze care imi aratau partea mea feminina. O parte care nu e prea vizibila in cazul meu. A reusit sa scoata sensibilitatea din mine , a reusit sa ma faca sa ma simt femeie. Nu as fi crezut niciodata ca pot fi gratioasa. Toate acestea s-au intamplat la ea acasa, intr-un studio home made. Un studio care e destul de bine echipat. Am facut 3 sedinte in studio si una afara. Trebuie sa recunosc ca m-am simtit bine. M-am simtit ca o printesa rasfatata. Toate luminile erau pe mine , si ea cauta sa imi gaseasca cele mai bune unghiuri. A luat laptopul si mi-a zis sa imi pun ce muzica vreau eu , deci am fost si mai in elementul meu.
     Pyu a fost prima si singura care ma fotografiat nud. Si cand zic nud, ma refer la absolut goala. Mereu am vrut sa incerc insa am avut niste retineri. Ei bine la ea a fost altfel. Nu mi-a fost greu sa imi dau jos hainele si sa stau cat mai natural posibil. Am avut niste emotii imense dar tot odata m-am simtit o femeie frumoasa. Cu ea nu e greu, nu cere mult de la tine. Vrea naturalete , vrea normalitate , vrea finete. Si bineinteles dupa pozele au fost superbe. Mi-au placut la nebunie. Cred ca fiecare fata merita sa aiba momentul ei , iar momentul meu a fost la una din acele sedinte. Multumesc Ioana Mardare pentru faptul ca mi-ai aratat ca sunt frumoasa.

https://www.facebook.com/EyeGrafPortraits/?ref=br_rs

undeva.. prin Vama.

Auzi marea? Simti vantul?
Nisipul e rece. Normal ca e rece avand in vedere ca e noapte si soarele nu il mai incalzeste. E rece si totusi placut la atingere, mai ales dupa o zi foarte calduroasa. Picioarele mele se adancesc tot mai tare in nisipul rece. Au un joc doar al lor. Incet , incet se urmarsc unul pe altul. Pasesc catre marea agitata. Si zic agitata pentru ca are acele valuri care se arunca mereu spre tarm. Valurile danseaza valsul marii. Un vals dirijat de frumoasa si rotunda Luna.
Tresar la primul impact cu marea. E calda ca o zi de mai. Ea agitata isi arunca bratele spumoase peste picioarele mele , si apoi usor le trage inapoi catre ea . Lasa urme scurte ca acele imbratisari daruite de cineva drag. E un ritual care se tot repeta . In lumina lunii si sub plapuma marii, nisipul straluceste ca mici diamante purtate de scoici.
In departare se aud sunete de chitara. Undeva, pe plaja, langa un foc, un mic grup de oameni se bucura de plaja. Marea le asculta melodiile, iar vantul se leagana impreuna cu ei . Plaja e plina de palarii mari de paie care pe timpul zilei umbresc pe alocuri. Sub unele plarii se gasesc 2 indragostiti care isi soptesc cuvinte frumoase.  Aici un sarut dureaza cat noaptea iar iubirea  mai mult decat o vara. Nimeni nu e singur aici.
Uneori mai ridici capul si te uiti la cer. Deobicei este plin de stele. Si vezi cate una care se misca si crezi ca e stea cazatoare, dar cand te uiti mai atent observi ca defapt e doar un lampion lansat de persoane cu vise.
Aici e loc pentru fiecare..

memorie

in unele seri inca ma gandesc...
as putea spune ca uneori si ziua , sau cel putin asa cred eu. am impresia ca mai si visez.
mai am si unele filme de secunda in care am impresia ca vad.
oricum totul e cetos si nimic nu e sigur.
uneori mai cred ca simt si incerc sa imi amintesc cum e... alteori am impresia ca sunt impietrita in vechea eu.
oricum de unde sa stiu eu ce e corect sau nu.
inca mai sunt locuri si lucruri care imi amintesc, dar incerc sa le reduc numarul
am evitat.. chiar am evitat.
dar oare am evitat ce trebuia.?
"Compact" inca imi alina inima .
cand s-a trasnformat totul din usor in greu?
oricum ce rost are asteptarea cand nu ai ce sa astepti?
cum ziceam in unele seri inca ma gandesc.. dar apoi adorm si pana dimineata e totul uitat.

iubiri

    Nu sunt tare mare si nici tare mica. As putea spune ca sunt cam pe la mijloc asa. Insa niciodata nu esti prea mare sau prea mic ca sa poti iubii. Exista atatea tipuri de iubire. Sunt sigura ca am iubit si eu de cateva ori. Las la o parte iubirea fata de mama, sau alt membru al familiei. Sau al unui prieten. Aici vorbesc de iubirea aia fata de un baiat in cazul meu. Acea indragosteala , care uneori dispare alteori devine iubire.
      Prima data cand am iubit a fost in scoala generala. Prima iubire. Cum era si vorba aia " Prima iubirea nu se uita niciodata". Da prima mea iubirea a fost una de copil. Eram un copil si iubeam pur . Iubeam simplu fara sa complic. Era o iubire fumoasa caci nu stiam de minciuna, inselat, neincredere si alte lucruri de genu. Iubeam cum isi iubeste un copil primul ursulet care il tine pana cand trece de 40 de ani. Atunci a fost prima data cand am aflat ce e aia dezamagirea. Atunci am aflat ca o iubire te poate ranii. Vazusem asta la televizor, am citit in carti si am auzit .. dar niciodata nu am simtit pe pielea mea. Apoi a doua iubirea am avut-o pe la sfarsitul scolii generale cand am cautat ceva care sa ma completeze. Deja stiam ce imi place, deja stiam cum sunt lucurile intr-o relatie, sau cel putin credeam. Asa ca am iubit un baiat care era total diferit mie. Un baiat care am crezut ca ma completeaza. Voiam pe cineva care sa ma protejeze si sa ma iubeasca la randul lui. Dar aici am fost de 3 ori mai dezamagita fata de prima iubire. Aici am varsat multe lacrimi si am inchis zambete in colturi intunecate. Dupa multe incercari esuate am prins curajul sa ii pun capat. Si a durut la inceput. Si am crezut ca nu o sa mai pot iubii vreodata. Mereu mi-a placut cifra 3, asa ca am ajuns si la a 3a iubirea a mea. Asta s-a intamplat cand eram la liceu . A fost o iubire care m-a schimbat si mi-a schimbat si viata total. Surprinzator in bine. Acum iubeam mai pasional. iubeam mai tare si parca flacara din mine trebuia sa arda din ce in ce mai tare. Si surprinzator a durat, si a durat ceva timp. Era o iubire mai mare decat cele doua la un loc. Si uneori chiar credeam ca mi-am gasit jumatatea, si credeam ca viitorul e in inima mea. Pe cat de intensa a fost iubirea pe atat de mare a fost si durerea.Fiecare zambet a fost inlocuit cu o lacrima , fiecare clipa de fericire a fost inlocuita cu una trista. Incet , incet am inceput sa ma distrug pe dinauntru. Am fost urcat sus si izbita inapoi de pamant de prea multe ori. Am devenit irascibila, si rea si mereu in garda. Mereu pregatita sa nu imi pese ca sa nu fiu ranita. Mereu pregatita sa las totul ca sa nu plang iar. Si asa am inceput sa nu mai vreau sa iubesc.. Am inceput sa cred ca trage dupa ea numai distrugere. Si apoi m-am gandit cum voi fi eu fericita daca nu voi incerca? cum o sa iubesc din nou daca nu las pe nimeni in sufletul meu? cum rezolv eu aceasta problema?
    Eu sunt dispusa sa iubesc din nou.. dar tu.. tu esti dispus sa ma faci sa te iubesc?

doua cufere.

   Am doua cufere pline de comori. Am doua cufere ce practic reprezinta viata mea. Cuferele mele sunt pline de amintiri. Cuferele mele sunt ceea ce am fost vreodata si ceea ce imi doresc sa fiu si in viitor. Nu sunt mari dar  nici mici. As spune ca sunt putin mai mari decat "normalul" impus de gandirea omeneasca, dar asta nu o vad ca pe o problema. Aici ascund eu cele mai mari secrete ale mele . Aici se afla tot ce si-ar fi dorit cineva sa stie. Ironic e ca aproape mereu le tin deschise si la vedere dar se pare ca nimeni nu tinde sa caute cu adevarat in ele . Am zeci de zile de vara ascunse acolo, am zeci de zile de iarna inghetate acolo. Am zeci de copaci infloriti si zeci de frunze cazute. Acolo am ascuns si primul zambet cat si ultimul, acolo am ascuns prima lacrima cat si ultima. Acolo e pur si simplu tot ce am iubit sau am urat vreodata. Doua cufere care sunt de nedespartit, care imi guverneaza viata in directia in care o vor ele. Daca cineva ar vrea sa stie ceva de mine , acolo ar trebui sa caute. Daca cineva ar vrea sa afle daca mint sau nu , acolo ar gasi raspunsul.Eu inca tin deschise aceste cufere sperand ca cineva vreodata va indrazni sa arunce o privire mai adanca si sa fure cate ceva.Chiar daca e mult de cautat uneori se merita. Nu doar ce e la suprafata e frumos. Se prea poate ca in adancul lor sa se gaseasca minuni. Uneori chiar imi doresc sa se intample asta, uneori nu.. oricum din cate se pare nu suntem intr-o poveste din "O mie si una de noptii "ca totul sa se afle la 2 cuvinte magice.

desen by Sergio Pavel - https://www.facebook.com/sergio.pavel.art/?fref=ts

absurd

Cand am sa mai cred in cuvinte atunci vor cadea toate stelele la sol. Cuvintele nu isi mai au rostul pentru mine. Cuvintele nu mai reprezinta o putere. De ce sa permit unor cuvinte sa ma ridice la cer sau sa ma tranteasca de pamant? Trebuie sa fiu nebuna sa le permit asemenea putere. Cuvintele inseala, mint, sunt mieroase si egoiste. Daca as fi crezut in cuvinte probabil m-as fi facut politician sa pot mintii pe toata lumea asa cum imi doreste inima. Cat de naivi pot fii oamenii? Pana unde duce aceasta naivitate? Unde e ascunsa vorba: "Fapte nu vorbe"?? E clar ca lumina zilei ca un cuvant mie nu imi provoaca nimic. Daca cineva crede ca ma poate cumpara cu cuvinte se inseala. Daca cineva crede ca , cateva cuvinte dulci ma coplesesc din nou se inseala. La fel cum ele nu ma fac sa ma simt bine asa nu ma fac sa ma simt nici rau. Nu mai permit amagirii de genu la infinit. Daca nu suntem in stare sa facem anumite lucuri atunci nu are rost sa le spunem. Putem concepe si creea lucruri marete. Putem sa fim mai presus de ceea ce spunem. Nu mai am de gand sa imi ingrop viata in cuvinte. Asa ca te rog daca vrei sa imi spui ceva gandeste-te inainte cum sa demonstrezi ceea ce spui

doar pleaca..

            Am tot refuzat sa scriu pana acum despre asta. Am vrut sa ma mint pe mine. M-am inchis si am ascuns adevarul. Da nu am vrut sa scriu , insa e singurul mod prin care eu ma pot elibera. Scrisul e singurul lucru care acum ma poate ajuta. Poate e perioada, poate sunt eu putin mai melancolica sau poate nu mai pot sa tin in suflet asta. Sunt mai bine, nu pot mintii si sa zic ca nu sunt mai bine.. Am avut perioade chiar cand credeam ca sunt bine de tot. Dar... inca plang cand ascult o melodie trista sau care are legatura cu trecutul meu. Inca suspin cand ajung in locuri care candva ma faceau sa rad. Inca tresar la numele care candva il rosteam cu atata placere. Nu sper nimic.. si nu vreau nimic.  Vreau ca toate aceste "inca" sa se termine. Cum a zis si ea baby steps. Da.. dar acesti pasi par din ce in ce mai mici, nu mai mari.
          Am inteles ca unele lucruri nu poti sa le stergi pur si simplu cu buretele daca au fost reale. Iar din partea mea a fost prea real . Pe acel perete am adunat atat de multe amintiri, atate cuvinte rostite , atate ganduri si asa de multe sentimente. E plin de culori si viata. Nu pot pur si simplu sa varuiesc totul in alb. Sunt bine, sau cel putin asa vreau sa cred, sa sper. Imi zic in fiecare zi ca se putea mai rau si ca exista lucruri mai rele de atat. Cum sa uit acele clipe? cum sa uit o perioada asa de mare din viata mea? cum sa imi uit asa zisul "viitor"?  Nu am sa mint zicand ca nu imi e greu. Nu am sa mint zicand ca dupa cateva luni eu am trecut peste. Nu! .. oricum nu ma mai gandesc la viitor.. am invatat ca se poate schimba la un sigur cuvant. Nu mai imi doresc lucruri si vise caci la ce e bun sa visez daca cineva vine si sparge toate aceste baloane? Imi doresc sa vina ziua cand o sa privesc in urma si o sa vad toate astea doar ca o etapa a vietii mele.
           Te sterg incet, incet din viata mea. Nu te mai vreau inapoi, Nu mai vreau sa te tin in brate. Nu mai vreau sa te sarut. Nu mai vreau sa dorm langa tine. Nu mai vreau sa te uiti la mine. Nu mai vreau sa te vad. Nu. Nu mai vreau nimic de la tine decat sa pleci cu tot cu trecut. Baga-l in bagaj si tine-l in dulap acolo la tine. Pune-i lacat si arunca cheia . Nu ma cauta . Nu intreba de mine. Uita ca am existat vreodata si ajuta-ma si pe mine sa uit ca tu ai existat vreodata. Cat rau crezi ca mai pot indura? Cat rau mai poti provoca? Am crezut ca ce simt eu e de ajuns pentru amndoi. Am crezut ca pot sa indur, ca sunt tare, ca sunt puternica si ca pot lupta pentru asta. Dar nu pot, si nu e de ajuns. Ai luat o decizie asa ca te rog respect-o. Te rog sa te tii de ea si sa nu regreti niciodata. Daca ne vom intalnii vreodata.. am sa trec pe langa tine si tu ai sa faci la fel. Nici sa nu te uiti la mine. Caci la urma urmei eu nu am existat pentru tine niciodata asa ca fa sa nu exist nici acum. Am zis mereu ca e vina mea, si m-am ranit singura zicand ca merit asta. Dar nu e asa. Nu e doar vina mea, si tu stii bine asta. Oricum tu stii mai bine.. si cum zicea Imre.. " te salvez de mine fiindca te iubesc.."

in cele mai mici doze

Am inceput sa inteleg de ce dozele mici sunt mai interesante . Fiecare om are un viciu, un viciu pe care alege cum sa il consume. In doze mici sau in doze mari. Normal am tinde spre dozele mari spre mai mult, am vrea tot mai mult ....dar.. am realizat ca ,cu cat iei mai mult cu atat isi pierde din savoare , din putere si din gust . Devii imun la acel viciu. Si daca se intampla asta , apoi esti in cautare de altceva, de ceva care sa te multumeasca,, Asa ca eu m-am decis sa imi iau in fiecare zi cate o doza mica. Cate o doza mica care sa imi mentina dependenta. Oricum daca as lua prea mult probabil as obosi , caci este un lucru obositor sa cari atata in spate. Viciul meu e fericirea. E ceea ce imi doresc, mi-am dorit si imi voi dorii. Fericirea e unul din cele mai periculoase droguri . E periculos caci e foarte rar. Pe langa ca e rar ca sa gasesti "marfa" pura si buna , e mult de munca . Mi-am ales unul din cele mai grele si mai puternice vicii. In fiecare zi imi trebuie cate o doza. Mica , dar sa fie. O zi sa nu imi iau medicamentul si lumea se intoarce cu fundul in sus. Cum spuneam si mai devreme prefer dozele mici. Si sunt sigura ca nu as face fata la o supradoza. Oricum ca un zambet sa aiba efect trebuie mai intai sa stii ce e aia o lacrima.
Stiu sigur ca mi-am ales bine viciul, si oricum daca nu am facut-o ,asta e.... caci e un viciu si nu il poti opri cand vrei.

Oare ma primesc stelele sa fiu una din ele?

Astazi am urcat pe un bloc. Am urcat cam vreo 10 etaje si cand am ajuns sus gafaiam de numa numa. Am uitat cat de greu e sa urci atat . Urcand m-am gandit la foarte multe , m-am gandit la anii ce au trecut , m-am gandit la anii care ar fi putut sa urmeze. Am vazut clipele frumoase la baza scarii si apoi clipele de neuitat. Mai spre varf am gasit momentele urate si lacrimile care m-au inecat de atatea ori. Toate fac parte din mine si toate sunt amintiri care m-au facut ceea ce sunt azi. Pentru ca au  fost 10 etaje am avut timp sa retraiesc atatea imagini colorate si vii care mi-au furat cate ceva. Mi-au furat o lacrima, un zambet, o imbratisare, un sarut, o inima, o viata ... intr-un final cele 10 etaje au fost urcate si am ajung sus. Sus abia am reusit sa respir.  Abia am reusit sa mai stau pe picioarele mele . Pe cele doua picioare care m-au carat 22 de ani. Am tras aer adanc in piept. Era frig si aerul rece caci acolo sus bate vantul foarte tare. Acolo sus nu e  ca jos.. aici e o alta lume. Aici lumea isi deschide o perspectiva noua. Oricum sa revin la ce am urcat pana acolo. Am urcat ca sa ma uit la stele . Si intr-un final am indraznit si am ridicat privirea catre cer. Cerul era de un albastru atat de inchis si totusi atat de luminos. Pe panza aceea infinita si albastra se aflau tesute mii si mii de luminite. Ma uitam la stele. Erau superbe. Toata lumea se uita la ele si le admira. Sunt perfecte. Lumineaza vietile oamenilor abatuti care se uita la ele. Ce bine e sa fii o stea. Asa ca am stat cateva ore intinsa pe cimentul acela rece a blocului si am privit cerul. Am privit dincolo de limita impusa de gandirea omeneasca. Am realizat ca eu nu vreau sa fiu doar un alt om care il tine aceasta planeta . Intr-un final m-am ridicat . Stateam linistita pe marginea blocului. In sus limita impusa de gandire , cerul, iar in jos limita impunsa de trup , pamantul. Am inchis ochii si am revazut toate cele 10 etaje ale vietii mele.. Cand am ajuns la numarul 10, am facut un pas si m-am lasat purtata de vantul rece . Si am cazut in gol.. si am cazut.. si in tot acest timp vedeam stelele. Doar vedeam stelele. Si cand aproape am ajuns ultima mea intrebare a fost : Oare ma primesc stelele sa fiu una din ele?

o sa iti ploua pe aripi , imi spuneai

Tu care incerci sa imi atingi inima.. vezi ca e greu. Inima mea e prea rece pentru pielea ta normala. Tu nu intelegi ca e de gheata. Gerul ei sufla in lung si in lat prin venele mele. Ii simt inghetul pana in degetele de la picioare. Imi trimite socuri de electricitate la creier care incep sa cred ca simte mai multe ca inima mea. In loc de ochi am doua lacuri inghetate .. cu o gheata subtire si crapata pe alocuri. Din cauza lor vad lumea asa de crapata si distrusa. O vad distrusa pentru ca vad fiecare fisura din gheata lacului. Din cand in cand se fisureaza mai tare si mai scapa mici picaturi de apa.. Picaturi de apa care sunt cristale ale trecutului, ale secundei ce a trecut. Ceea ce inainte imi pompa viata acu imi canta muzica mortii. O muzica rece la fel ca ea. Mai are putin si isi pierde de tot culoarea. Inca putin si devine de un albastru inchis ca cele mai intunecate adancuri ale oceanelor. E inghetata si nu ca ochii mei. Ea nu are fisuri. Gheata ei e prinsa bine si nu crapa din cand in cand la cate un cuvant sau la cate o atingere. Ea e de neclintit..
Poate ma plouat prea mult si am racit si asa a inghetat.. sau poate cand a venit iarna a ales taramul gresit.. sau poate pur si simplu a uitat ce e aia caldura.. In adnacul ei mai simt o mica flacara care incearca sa aprinda vise si iluzii... Ea incerca ca creeze realitate, dar realitatea e rece si astfel se stinge tot mai tare... Doar un soare mai poate sa imi dezghete inima. Sa fie atat de aproape de ea , sa o atinga, sa o ia in brate si sa ii sopteasca ce doar el stie. O poveste inceputa de atatea ori care nu are niciodata un final.

Camasa ta

Printre asternuturile albe se ascund clipe. Se ascund clipe si mangaieri. Se ascund secunde adunate in ore. Se ascund fluturii orasului de ciment. Se ascunde prima raza de soare de dimineata si prima raza a lunii de seara. Printre toate astea ma ascund si eu. Acolo intre asternuturile albe in camasa ta botita sunt eu. Ma ascund in parfumul tau imprimat in tesatura asta fragila. Ma ascund in sarutarile rosii imprimate pe gulerul alb si prea dur. Ma pierd in fumul de tigara adunat de acea camasa dea lungul timpului. Sunt ascunsa in trecutul firelor de ata , ce par a tese prezentul.
Felul in care simt camasa ta pe pielea mea e racoritor . E ca si cum o ploaie de vara mi-ar atinge pielea . Pielea mea alba deobicei, este prea inchisa pentru albul doritor al asternuturilor. Albul camasii tale este un alb invechit si ticsit de ani. Camasa ta imi aminteste ca  existi. La caderea serii o imbrac direct pe piele sa ii simt iubirea. Ma bag in pat imbracata cu ea ca sa fiu sigura ca ma vei tine in brate toata noaptea. Imi place sa ma trezesc imbracata in ea . Sa ii simt fiecare nasture care a furat cate un gest de al tau. Sa beau cafeaua imbracata in camasa ta alba undeva in lumina diminetii. Ai invatat-o sa ma atinga pe spate cum o faceai tu cu mainile acelea puternice. Purtand-o , parfumul tau, imi inunda fiecare gand in orice moment al zilei sau al noptii. Imi place sa port camasa ta , si imi place ca la finalul visului tu esti cel care o da jos.

nu stiu sa iubesc

Eu nu stiu sa iubesc. Trebuie sa intelegi ca dupa atat timp eu nu mai stiu sa iubesc. Eu nu mai cred in iubire si nici in basme de adormit copiii. Eu nu mai cred in dragoste la prima vedere sau a doua sau a treia. E greu cu mine si sunt de o mie de ori mai complicata de cat crezi tu. Am iubit. Si am iubit cu tot ce am avut. M-am daruit cu totul iubirii . Daca stau si ma gandesc mai bine sunt sigura ca am iubit doar o singura data. In viata mea am iubit o singura data, un singur baiat , o singura pereche de ochi si o singura inima . E amuzanta viata asta cum nu se opreste din a te lovi . Am incercat de atatea ori sa mai iubesc si m-am mintit pe mine ca, chiar am sentimete sau ca e din nou totul bine. Toate au fost niste iluzii si niste amagiri a creierului meu. Creierul meu care a incercat sa imi pacaleasca inima. Ei bine intr-un final s-a prins si ea ca nu e chiar asa. Lovita si manacata de vie, a mea inima  a renuntat in a mai crede in iubire si o data cu ea si eu . Iubirea e o filozofie prea grea ca eu sa o pot invata. Cand am iubit eram naiva si am iubit sincer caci inca nu stiam toata necazurile care iubirea le trage. Nu stiam lacrimile si dezamagirile, nu stiam loviturile si ranile care le provoaca. Dar acum ca le stiu , ca le-am trait as fi nebuna daca as mai vrea asa ceva. Eu sunt incapabila sa iubesc , sunt incapabila sa arat unei persoane ca imi pasa. Imi e mult mai usor sa arat furie, nervi, iritare decat sa zambesc cuiva pentru ca simt asta. Iubind am invatat sa fiu om. Dar eu nu vreau sa fiu om. Eu nu vreau sa simt toate acele lucruri fie bune, fie rele. Nu mai vreau sa incerc iubirea. Nu vreau sa mai cred in cuvinte dulci si nici nu vreau sa o mai iau de la inceput cu acest lucru. Ce imi poate oferii ea mie? Printre masini mi se pare ca aud timpul cum trece. Nu am nevoie de iubirea care intretinea electricitatea orasului. Vreau sa se stinga toate becurile si sa traiesc in bezna provocata de atatea cuvinte spuse la nervi . Sunt doar o gluma proasta dintr-un spectacol neanimat. Din cand in cand incerc sa imi amintesc realitatea. Uneori ma plimb pe strazi doar ca sa ma resping. Am realizat ca doar respingandu-ma intarzii imaginile care nu ma lasa sa dorm. Si toate au legatura cu asa zisa iubire...

Apocalipsa in gand.

E clar. E clar ca vine Apocalipsa dupa mine. Sunt atatea semne care ma avertizeaza si eu pur si simplu nu vreau sa reactionez. In acest oras urla plictiseala ratacind printre blocuri. Cineva sa o gaseasca si sa o faca sa taca. In capul meu se da un Al Treilea Razboi Mondial intre bine si rau. Cel mai dubios este ca nu stiu daca eu chiar imi doresc sa castige binele. La urma urmei de unde stiu eu ca binele e defapt ceva bun , iar raul ceva rau? Traim in iluzii pe care ni le creem singuri. Iluzii pe care avem tendinta sa le numim parti ale vietii sau o iluzie mai mare pe care o numim viata. Uneori mai ies din aceste iluzii si dau piept cu realitatea. Si realitate nu e deloc cum credem noi. Sunt din ce in ce mai sigura ca am fost construita ca mereu sa fiu singura. Si daca e asa e cea mai tampita chestie facuta vreodata , pentru ca in psihicul meu eu sunt acea persoana care nu poate functiona singura. E un joc de table care imi da impresia ca e jucat de pisica mea in fata blocului. Uneori cred ca am aripi mari si puternice care ma protejeaza si ma ajut sa zbor.. si in secunda urmatoare le caut pe spate si nu simt decat doua cioturi care imi amintesc ca le-am avut. In lumea mea Soarele se joaca de-a v-ati ascunselea cu Luna iar oamenii sunt niste spectatori plictisiti. Mereu ne impunem niste limite pe care nu vrem sa le depasim. Nu suntem decat niste clone ale trecutului si roboti ai viitorului. Prezentul e fara rost . Suntem toti niste fete trase la indigo. Din cand in cand mai apare unul diferit si e vazut ca un esec din fabrica si atunci lumea incearca sa il "repare", daca nu merge , il omora. Zambim unul altuia doar ca sa ne ascundem coltii ... Iar atunci cand mai apare ceva pur.. ceva frumos il mazgalim cu cerneala roz pentru a il face perfect si il stricam. Acei nori moi si pufosi nu mai exista decat in basme. Norii de azi sunt grei si gri si mereu suparati. Am impresia ca cineva a turnat atata ciment in ei incat daca vor cadea vreodata vor distruge jumate de planeta. Lumea asta a devenit prea mecanica pentru mine . Aerul e plin de cannabis iar noi ne prefacem tot timpul drogati, Acum doar un criminal ma mai poate salva , caci vine Apocalipsa iar eu nu mai cred in printi.

doar noaptea.

mereu am avut impresia ca ziua e prea frumoasa pentru mine. E luminata si totul e atat de clar. Frumusetea zilei poate face orice fata invidioasa.  Poti vedea orice, te poate vedea oricine, si Soarele are mereu tendinta de a arata ca e regele. Chiar e. De aceea eu iubesc noaptea. Nu ca noaptea nu ar fi frumoasa. E frumoasa dar in felul ei. In felul ei unic si rece. Noaptea nu imi e frica sa arat cine sunt cu adevarat caci imi place sa cred ca ma aseman cu ea. Doar ma asemann caci in perspectiva mea si noaptea e de o frumusete rara. Imi place de asemenea ca noaptea este guvernata de Luna. De regina de gheata gri Luna. Noaptea e condusa de o "ea". Ziua de un "el". Cred ca fiecare persoana si-ar dori sa conduca un regat cu mii si mii de stele. Mici soldati care sa iti ascunda fiecare secret care l-ai comis cand a venit noaptea. Cand se intuneca si copacii nu se mai zaresc , atunci este momentul meu de glorie. Nimeni nu ma vede, nimeni nu ma judeca. Poti face atatea lucruri noaptea cand orasul doarme iar zidurile abia asteapta sa mai barfeasca ceva.Lucrurile nebune se petrec in liniste, pentru ca indiferent de cat de zgomotoase ar fi nu e nimeni sa le auda. Noaptea nu exista lege care sa te opreasca. Gandurile mele sunt atentate asupra lumii in fiecare secunda. Viata e un imens tunel din care nu mai ies decat noaptea liliecii.Si apoi mai esti tu.. Inca un motiv pentru care sa iubesc noaptea, tu. Stii in cele din urma ma ia si pe mine somnul.. si cand adorm visez. Iar in vise totul e permis. In visele mele tu esti mereu prezent . Atata timp cat Luna e pe cer esti in gandul meu , iar cand Soarele rasare esti in visul meu . Abia noaptea pot spune ca sunt eu.

Pura nebunie.

Deschidem noaptea o perspectiva fragmentata, un singur punct de fuga. Sunt din ce in ce mai sigura ca fiecare persoana de pe acest pamant e nebuna. Fiecare om e nebun. Acum nu as stii sa zic cat de mare e nebunia , dar tot nebunie e. Unii o au ascunsa , altii o ascund intentionat. Sunt persoane care tin nebunia in lant tocmai pentru ca le e frica de ea. Eu m-am nascut pe o scena unde e mereu cineva in culise. Cand e goala si e linistite ea se micsoreaza iar eu devin din ce in ce mai mare. E amuzant cum uneori in viata nebunia ne conduce. In trupuri circula mereu electricitate si intre polii nostri cineva asteapta legat la ochi. Sa numim gram de nebunie acuta momentul acela cand  ea isi cumpara o rochie fix pentru tine ca sa te impresioneze, iar tu versi cafea pe ea. Suntem nesiguri si tematori. De ce ea si-a cumparat o rochie pentru tine? De ce nu a cumparat-o pentru ca ii placea si voia sa se simta bine in piele ei? Ei bine pentru ca asa considera ca e mai cu folos . Exista sute de oameni care nu cred ca pot functiona singuri. Exista sute de oameni care cred ca au nevoie de cineva ca sa fie fericiti, impliniti si etc. Uite un secret .. nu e deloc asa. Suntem capabili singuri sa ne proiectam fericirea, sa o imbratisam. Noi putem face asta  doar ca nu stim. Nu stim pentru ca nu ne-a invatat nimeni. Pentru ca ne-am obisnuit sa fim dependenti de altii. Daca pentru 3 minute am lasa nebunia noastra interioara sa ne cuprinda, am realiza ca viata e mult mai frumoasa. Nu roz, dar frumoasa. Si la urma urmei nu rozul e perfectiune .. ci culorile sau chiar negrul daca asta esti tu . Stiu ca toata incercarile prin care trece un om lasa rani. Stiu ca isi lasa urma. Rani interioare sau exterioare, dar... Exista si un dar. Ranile pot fi alinate, pot fi ingrijite si se pot cicatriza frumos. Si poate dupa poti face un tatuaj ca sa vezi rana mai frumoasa. Si nu numai la  exterior ci si in interior. E vorba numai de perceptie. Trebuie doar sa vrei. Sunt sigura ca persoanele nebune sunt mai fericite . Incearca sa zambesti mai mult. Sunt sigura ca vei privi totul altfel zambind, si la urma urmei un zambet poate ascunde atat de multe lucruri. E ametitor si te poate duce in eroare foarte usor. Doar daca vei incepe sa te gandesti la fericire si ca poti asta , vei realiza ca deja incepi putin sa fi mai pozitiv. Asa ca asculta un sfat de la mine si lasa nebunia aceea sa evadeze putin. Las-o sa vada soarele sau ploaia , dar las-o afara. La urma urmei daca vei vrea sa o inchizi din nou e alegerea ta, daca vei vrea sa o bagi in inchisoare din interiorul tau ea va accepta , caci nebunia nu poate evada cand e clar ca face parte din tine. E o alegere. Ce alegi?

Nu alunga frigul..

     - Mi-as dori sa facem dragoste pe pamantul inghetat. Zapada asterunta sa ne fie o plapuma mare si moale. Dar spune-mi cum am putea sa stam sub ea cand pielea ta clocotind o va topii? Sarutul tau pe gatul meu va guverna pamantul, iar atingerea ta va alunga iarna. De ce vrei sa alungi iarna?!
       Cand te-am intrebat asta tu mi-ai zambit ca un demon deghizat in inger. Tu cel nascut din foc si gheata . Te priveam mereu ca pe eroul meu , ca printul ce ma salveaza... dar am realizat ca defapt erai al meu pacat. Dulcele meu pacat. Esti mai rece ca orice caramida din acest oras inghetat .. dar totodata esti mai fierbinte ca focurile iadului. Mi-ai luat mana si ai asezat-o pe pieptul tau. Inima iti batea  mai tare ca vantul si cu un zgomot de tunet. 
          -Cum sa nu alung Iarna cand inima ta e inghetata iar eu imi doresc sa o dezghet. Sa curga rauri de sange in tine si fiori de electricitate in mine. Arata-mi "partea buna", infatisarea ta doar intr-o lumina fericita si voi vedea doar un principiu general in actiune. Arata-mi partea rea, si te voi cunoaste,fiindca tocmai aceasta latura dezvaluie lupta ta personala si tainica.Nu alunga demonii ca isi vor lua si ingerii cu ei....
      -Nu stiu daca sa fug sau sa stau. Nu stiu daca sa rad sau sa plang. Dar.. daca ar fi sa mor curand as vrea sa mor din mana ta. Sa iau o supradoza din tine sau pur si simplu sa ma topesti cu caldura corpului tau. De ar fi sa ma otravesti voi vrea sa sorb otrava de pe buzele tale. De ar fi sa traiesc as vrea sa traiesc la pieptul tau. Dar dragul meu .. nu poti alunga Iarna, caci Iarna sunt eu. 

ploua

           Astazi ploua. In ultima perioada vremea pare sa fie ca mine. Instabila si putin trista. Trista e mult spus. Poate ingandurata ar fi un cuvant mai potrivit pentru ca trista nu sunt. Ploua si e frig. Si in casa e frig asa ca voi da drumu la caldura. Astazi vroiam sa fac ceva mare, ziua de astazi vroiam sa o marchez in calendar.. dar ploua. Ce as putea face eu cand ploua? Cum va fi aceasta zi epica daca eu mi-am petrecut-o stand in pat sub patura mea multicolora? Prin toate aceste ganduri imi trece prin cap ca mi-ar prinde o cafea. Fara vre un chef ma ridic sa ma duc spre bucatarie. Ametesc, e si normal la cat am dormit ma mir ca inca ma mai pot tine pe picioare. Lumina e pala... chiar daca e ora 13, lumina pare a fi una de seara.. cum ziceam .. ploua. Imediat cum am deschis usa m-au intampinat doua mici printese. Albe cu ochii ca doua margele ma privesc cu semne de intrebare.Incep sa se plimbe pe langa picioarele mele si sa toarca . Cu greu ajung in bucatarie cu ele lipite de mine. Dar am ajuns asa ca intr-un final am reusit sa imi fac si cafeaua mult asteptata.  Mult mai bine. Afara inca ploua asa ca voi face o zi epica cum voi putea. Imi iau cana mare de cafea si ma duc in camera in fata laptopului. Imi trag patura colorata pe mine si le primesc si pe cele doua alintate langa mine. Intru pe blog si ma decid ca astazi voi calatorii.
    Astazi am plecat intr-o calatorie mult asteptata. Pentru inceput am venit si am vizitat Spania. Sunt in Spania pentru ca imi doresc nespus de mult sa fac o baie in ocean. Nisipul este fin si fierbinte. Imi frige talpile mele obisnuite cu frigul. Valurile usor se trantesc de mal.. Soarele este atat de arzator si de stralucitor incat a  dat stralucire pana si pielii mele albe. Mi-am bagat picioarele in apa cu sfiala pentru ca imi e frica sa fie rece.. insa apa este atat de calda ca o zi de iulie. Pe fata mea se zareste un zambet doritor si dintr-o miscare am intrat cu totul in apa. Si am inceput sa inot impotriva valurilor si sa ma simt invingatoare. Ma bucur cat ma bucur de apa calda a Spaniei dupa are ma decid ca mai sunt atatea  de facut asa ca ies oarecum nostalgica si ma indrept mai departe catre nicaieri.
   Inchid ochii si apoi cand ii deschid imi dau seama ca este mult mai cald decat unde eram mai devreme. Aerul este infiorator de greu si e atat de greu de respirat. Totul in jurul meu este de aceasi culoare. In fata mea doua piramide par a fi singurele care mai fac putina umbra pe aici. Vantul plimba nisipul in stanga si in dreapta soptindu-i povesti cu banditi , cersetori si prea frumoase printese. E clar ca lumina de afara ca ne aflam in Egipt. Tot timpul mi-am dorit sa vizitez aceasta tara. O camila ratacita ma priveste amuzata. In jurul meu totul este atat de frumos iar eu ma simt ca intr-o poveste din 1000 si una de noptii. Piramidele imi stranesc o curiozitate imensa. Atatea povesti legata de ele, atatea capcane si intrari secrete . Aerul lor de superioritate te face sa vrei sa intri , sa vrei sa le descoperi. Totul e mult mai departe decat imaginatia mea. E prea cald...
              Trag aer adanc in piept si imediat realizez ca nu mai este acel aer care ma sufoca. Aerul este mult mai umed.. si vremea mult mai racoroasa.  Simt mici picaturi de apa care ma stropesc usor pe maini.. iar ghetutele mele sunt pline de noroi.Imi ridic capul si privesc direct in fata. In fata mea o cladire mare cu un turn cu un ceas. Imi ia o secunda sa realizez ca ceea ce vad eu acum este Big Ben  si ca sunt in Londra. Este de o frumusete rara asa cum doar in vederi puteai gasi. In jurul meu oamenii se plimba linistiti fiind din acel decor.
      Totul e atat de ireal si de frumos. Zbor din poveste in poveste. Chiar cand ma gandeam cat de frumosa poate fi calatoria mea, Cloud s-a gandit sa imi aminteasca ca doar visez si a resturnat putina cafea care mai era in cana pe pat. Am deschis ochii si m-am uitat la el incruntata . El ma privea cu ochii lui mici si rugatori sa nu il cert. Fereastra din fata mea imi arata acum doar negru.. ceea ce inseamna ca acum e noapte si ziua a trecut. Ma uit la pisicile mele si apoi la cana goala si rasturnata si realizez ca astazi chiar a fost o zi epica. Astazi am vizitat 3 locuri care imi doream atat de mult sa le vizitez. Cine stie data viitoare cand va ploua unde ma va zbura gandul.

    

gand de seara.

Intodeauna am crezut despre mine ca sunt o persoana directa. Apoi au inceput si cei din jurul meu sa imi spuna asta. Chiar daca unii o vad  un defect , eu o vad ca ceva constructiv si bun. Fiind directa , mereu mi-a placut ca cei din jurul meu sa fie la fel. Foarte rar gasesti o persoana care sa spuna ce are de spus. Foarte rar gasesti o persoana care sa nu dea de inteles si pur si simplu sa iti zica adevarul. Da ,uneori e bine sa lasam loc pentru interpretari , sau pentru mister si intrebari.. dar trebuie sa nimeresti acel timp. Trebuie sa intelegi ca o persoana directa este si acea persoana care isi face o suta de filme pe secunda. Suntem curioase si nu intelegem unele lucruri. Persoanele directe sunt si complicate. Daca imi place ceva spun. Daca nu imi place ceva spun. Daca vreau ceva spun .Daca nu vreau ceva spun. De aceea multi oameni fug de oamenii directi . Le este frica de ce vor auzi , sau de ce se va intampla. Urasc oamenii prefacuti din jurul meu si incerc sa ii inlatur pe toti. Sunt o persoana paranoica si posesiva.. Dar .. daca reusesti sa treci peste aceste lucruri reusesti si sa aflii partile frumoase. Daca inveti cum sa imi vorbesti voi fi cea mai draguta persoana. Daca inveti sa nu ma minti  voi fi cea mai deschisa persoana, iar daca inveti sa imi accepti defectele voi fi cea pe care ti-ai dorit-o . Pot fi cea mai buna prietena, cea mai buna iubita, cea mai buna amanta sau cea mai rea "dusmanca" sa zic asa. ..Deci acum ca stii , incearca sa afli ce vrei, pentru ca daca nu voi intelege eu ce vreau  si voi alege eu ce sa fiu. 

doar o zi...

E multa lumea. E atat de multa lumea in jurul meu. Nu am mai vazut atatia oameni adunati la un loc de mult timp. Normal ca e multa lumea avand in vedere ca e cald afara. Centrul orasului e plin de oamenii care au ales sa isi petreaca ziua la soare decat sa stea in casa. Sunt linistiti si copiii bineinteles agitati. La fel ca si restu am iesit si noi la o mica plimbare. Azi dimineata ai vrut sa ne plimbam asa ca ne plimbam. Nici nu ma uimeste avand in vedere ca e cald iar tu iubesti caldura. Sunt pe banca si astept sa te intorci. Te-ai dus sa cumperi inghetata si e cam coada. Asa ca va trebuii sa astept putin. Daca tot stau imi permit sa ma uit . Si trec de la om la om pana ajung la tine.Fac ce fac si ajung mereu la tine. E amuzant caci a trecut ceva timp insa eu inca te gasesc destul de fascinant. Inca descopar lucruri noi la tine. Inca vreau sa aflu secrete ascunse in spatele acelui zambet. Observi ca ma uit la tine, si imi zambesti. Acelasi zambest care l-am vazut si prima data. Tu spuneai ca iti place caldura dar niciodata nu mi-ai spus cat de bine te potrivesti cu ea. Soarele pare sa iti fie cel mai bun prieten .  Ma uit la tine si nu pot sa cred ca esti al meu. Si da dragul meu esti al meu. In cele din urma ai reusit sa cumperi si tu acea inghetata si ai venit inapoi la mine. Esti atat de frumos si nu ma pot plictisi de tine. Inainte de a imi da inghetata imi furi un sarut. In cele din urma ne ridicam , ma iei de mana si ne continuam plimbarea . Doar eu cu tine si tu cu mine. Ma simt in siguranta in mana ta.. iar langa tine ma simt cea mai frumoasa femeie.

aiureli

          Azi e o zi fara tine. Ai avut curajul sa pleci la serviciu si sa ma lasi singura. Sunt singura in casa asta mobilata. Ma ridic din pat si ma duc sa fac dus. Casa e prea pustie si ma sperie putin. Apa de la dus e calda si cade usor pe trupul meu. Sute de picaturi imi invaluite corpul... E relaxant dar lipseste ceva.. Pana la urma ma decid sa ies caci nu imi gaseam nici o alinare in acea imbratisare calda. Ma apuc sa strang prin casa, la cate haine sunt aruncate sigur imi va lua ceva timp... dar nu e chiar asa. In jumatate de ora am strans toate si sunt si asezate la locul lor. Ma plictisesc.
              Oare tu ce faci? De ce ai avut tupeul sa pleci si sa ma lasi singura? Ma incrunt si stau pe pat cu mainile incrucisate.. Tu nu te-ai gandit ca se pot intampla atatea. Se poate sa sara o siguranta si eu nu voi stii sa o pun inapoi. Se poate sa am nevoie sa bat un cui si eu nu stiu sa fac asta . Exista sanse sa vreau sa mut mobila si eu nu pot singura. La pranz ce fac? Iau masa singura... de ce sa pun doua farfurii daca doar una o sa fie folosita.. Tu esti egosit si te  gandesti doar la tine. De ce ai plecat si m-ai lasat singura acasa? Imi e dor in fiecare secunda de imbratisarile tale.. in fiecare minut cer sarutarile tale. Acum ce fac? Ma uit singura la film? cine ma mai tine in brate daca ma sperii? si cum sa comentez un film daca nu am cu cine.. Daca vreau sa ma plimb nu pot. Tu intelegi ca nu pot. Ca singura nu are nici un farmec. Si daca mi se face rau? Vaiiii.. cine imi da pastile si supa calda?

                      Da sunt ca un copil mic. Nu imi place fara tine.. asa ca vin-o inapoi acasa!!! Nu vreau si azi sa fie o zi fara tine..

La cafea.

E cald si bine in pat. E cald si bine si nu prea vreau sa ma ridic, Sunt constienta ca soarele a rasarit deja si ca isi arunca razele la mine in geam. Imi bate usor ca sa ma trezeasca. Chiar daca am ochii inchisi sunt treaza. Sunt treaza si ii simt atingerile calde si suave. Tu inca crezi ca dorm si nu faci miscari bruste ca sa nu ma trezesti. Te ridici si pleci si nu imi place asta. Pana acum o secunda ma tineai in brate si erai mai cald ca soarele ce incerca sa ma trezeasca. Acum te-ai ridicat si nu imi convine. Ma incrunt prosteste. Nu vreau sa te ridici. Daca as deschide ochii ai stii ca sunt treaza si poate nu ai pleca. Soarele se taraste tot mai mult prin casa si lumineaza din ce in ce mai mult. Cum ziceam e cald si bine in pat. Patura cea pufoasa ma inveleste  perfect si am completeaza perfect. Dar tu lipsesti. Unde esti? Nu stiu daca mi-ai auzit gandul sau poate e doar o pura coincidenta dar in secunda urmatoare simt bratele tale in jurul meu din nou. In casa se simte acel miros intepator de cafea. Ai fost sa faci cafea. Acum zambesc pentru ca stii cat de mult imi place sa ma trezesc si sa beau cafea. Zambesc si pentru ca mai devreme m-am incruntat ca ai plecat , cand tu ai plecat ca sa faci ceva ce mie imi place.  Ma saruti pe obraz si este atat de cald si de adevarat incat nu ma pot abtine sa nu ma intorc si sa te sarut. Imi raspunzi sarutului si apoi imi dai cana mare si albastra cu cafea. Si asa incepe o zi frumoasa, la cafea. 

a zis imagineaza-ti...

              Incep sa cred ca acest hanorac e prea mare. Poate ar trebuii sa intri si tu in el. Eu si tu in acelasi hanorac. Daca am fi in acelasi hanorac si ai fi in spatele meu, ti-as simtii pielea ta pe pielea mea. Sunt sigura ca ar fi calda... Poate mai calda ca a mea. As simtii cum respiri si cum iti bate inima. Respiratia ta calda ar fi pe gatul meu. Probabil as simti-o ca ceva mai obsedant. In gand mi-ar trece sute de ganduri si primul ar fi sa iti apropii buzele de gatul meu. Sa simt cum ma saruti si jur ca ar fi perfect. In secunda urmatoare sa iti simt bratele in jurul meu. Pe sub hanorac fix sub sanii mei. Sa ma strangi cu putere la pieptul tau. Sa par asa de mica si fragila in bratele tale dar sa ma simt atat de bine si in siguranta .Sa fie atat de ireal incat sa nu fiu in stare sa gandesc sau sa imi dau seama ce simt.                    Afara mi-ar placea a fie noapte  si doar luna sa se vada pe geam. Sa aiba o lumina rece care sa intre in camera. In bratele tale ar fi cald , deci orice ar fi in afara lor ar fi prea rece pentru prezent.Probabil in bratele tale as incepe sa am alte ganduri, dar mi-ar fi frica sa le rostesc sau sa le fac, pentru ca tu sa nu iti iei mainile si sa cad. La cata cerneala ai pe mana as zice ca esti o persoana dura.. dar mainile tale nu imi ofera decat stari de bine. Am sta ghemuiti unul in bratele altului in mijlocul patului. Nu am vorbii nici unul dar nici nu am dormii. Probabil as vrea sa stiu la ce te gandesti stand acolo. Ca un fulger mi-ar trece buzele tale prin minte si as vrea sa le simt. As renunta la stare de bine si m-as intoarce doar ca sa iti simt buzele tale pe ale mele. Te-as saruta cu frica la inceput apoi tot mai aprins si nu as mai vrea sa ma opresc. Intorcandu-ma ti-as simtit trupul altfel pentru ca acum as fi cu fata catre tine... dar de aici porneste deja alt film.

Fantezii

           Am deschis ochii. M-am trezit. Sunt putin bulversata si ma doare capul de la lumina. E multa lumina acum in camera. Prea multa lumina .. Imi ia o secunda sa realizez ca e dimineata. A trecut noaptea.. Ah ce noapte. Tu esti treaz si te uiti la mine. Zambesti caci mi-ai vazut zambetul si imediat ti-ai dat seama la ce ma gandesc. Inchid ochii si  derulez totul...

       Ii deschid dar e noapte, tu esti pe pat in fata mea si te uiti la mine. Ma apropii incet de tine si ma gandesc doar sa te sarut. Pe fundal canta o muzica obsedanta si afrodisiaca.Te ating usor pe gat cu mana.. o cobor incet pe pieptul tau. Tricoul tau ma deranjeaza asa ca ti-l dau jos. Lumina bate cald pe piele ta. O contureaza, iar respiratia ta inceata da gust momentului. Te privesc pentru o secunda si imi place ce vad. Te sarut pe gat... cobor usor pe pieptul tau... E cald in camera sau poate din cauza ta . Ma dau un pas in spate si usor imi dau bluza jos. M-am apropiat din nou si am dat sa te sarut din nou pe gat insa tu m-ai prins cu putere.. M-ai prins cu putere in mainile tale mari si nu mi-ai lasat buzele sa iti atinga gatul. Ai mutat o mana pe spatele meu . Intr-o mangaiere ai coborat mana pe spatele meu arcuit pana la sutien. Aici te-ai oprit, m-ai privit dulce de pervers si l-ai dat jos. Zambetul tau era ceva ce ma facea sa te vreau si mai mult. Ma saruti tu pe gat si simt simturile cum o iau razna. Te prind la pieptul meu gol si incep sa te strang tot mai tare in timp ce tu continui sa imi saruti gatul.. incet te indrepti spre umerii mei.. Mana ta pe trupul meu e ca piesa unui puzzle la locul potrivit.Respiratia mea este o copie fidela a respiratiei tale. Umerii mei nu ti se mai par asa de interesanti , asa ca incepi sa imi atingi sanii... Le conturezi forma incet si suav si intr-un final ii strangi in mana ta. Acum ma lasi sa te sarut pe gat .. insa eu nu ma multumesc cu atat. Incep sa imi plimb limba pe urechea ta sensibila care nu face altceva decat sa iti trimita sute de fiori de electricitate in corp. Intr-o secunda m-am trezit trantita pe pat si tu deasupra mea. Imi place si ma simt din ce in ce mai bine. Nu imi fac griji ca tu nu te simti bine. Se citeste pe fata ta starea de bine. Nu vreau sa te opresti asa ca te trag mai tare si te sarut. Buzele iti sunt fierbinti si doritoare. Te vreau si te vreau tot mai mult .. Pana la urma ma gandesc ca si pantalonii sunt in plus. Incep sa iti deschei nasture cu nasture .  Ajung si ei pe jos langa tricoul tau. Imi place acest balans si incotro ne indreptam.  E tot mai cald si totul devine tot mai ud... provoci din ce in ce mai multa placere iar eu nu ma pot abtine sa nu iti arat asta. Sunt sunete care au ajuns sa acopere acea muzica care oricum nu o mai auzeam de ceva vreme. Totul devine din ce in ce mai aprins. Cu putere imi prinzi piciorul in mana ta. Urci incet mana pana la fusta . Cu o miscare ai scos-o. Nu stiu daca ai rupt-o sau pur si simplu ai desfacut-o dar nu imi pasa. Nu stiu daca au mai trecut 5 minute dar stiu sigur ca eram complet goi. Eram ca un foc pe acel cearsaf. Nimic nu ne-a mai oprit.

           Inca am ochii inchisi . Te aud cum respiri . Ii deschid si vad ca e la fel de lumina ca atunci cand i-am inchis. Ma uit la tine  si esti la fel cum imi aminteam. Intre noi doar un cearsaf mototolit. Imi musc buza si ma uit la tine cu o dorinta imensa. Nu trebuie sa mai fac nimic caci ma tragi langa tine si continuam de unde m-am oprit sa imi amintesc seara. Imi place ca nu trebuie sa iti zic multe si deja stii ce vreau. 

            Un decor perfect care chiar imi doresc sa se intample uneori . Iti vreau trupul uneori mai mult ca orice altceva . Uneori tanjesc dupa atingerea ta. Si ce e cel mai important e ca nu ai nimic de pierdut. 

cad in abis.

       Sunt aici.. sunt aici si sunt adevarata. Iti jur ca sunt adevarata. Pentru o secunda incearca sa imi intri in gand. Pentru o secunda incearca sa ma intelegi sau sa vezi lucrurile cum le vad eu. Pentru o secunda incearca sa nu ma mai critici si sa imi dai sfaturi care nu isi au rost. Eu ca tine am fost dar tu ca mine inca nu , si sincer nici nu iti doresc sa ajungi asa.
       Momentant pot spune cu glas tare ca sunt o epava . Sunt un suflet naufragiat pe o insula pustie . Nu am mancare, nu am apa , dar nici nu imi trebuie. Trupul meu a ramas o epava cand sufletul meu cutreiera aceasta insula in gasirea imposibilului. Tot ce a ramas din mine sunt bucati impartite peste tot. Am fost un intreg.. am fost un intreg candva . Pe un cer cu mii de stele eu sunt intunericul. Am fost candva mai mult de atat .. ba mai mult am fost chiar frumoasa si mandra luna  care lumina oamenii rataciti in intuneric.... dar acum.. acum am ajuns sa fiu acel intuneric care ii duce in eroare. Nu mai cred in bine, nu mai cred in soare, nu mai cred in lumina si nu mai cred ca exista o vindecare. Ma amagesc secunda cu secunda ca mereu sa ajung la aceasi concluzie. Totul in jur am construit eu. Chiar si acest ocean care ma inecat l-am creat tot eu prin lacrimile mele.
      Am nevoie.. am nevoie de ceva si nu stiu de ce... am nevoie sa cred iar, am nevoie sa simt iar, am nevoie sa ma gasesc pe mine. Spune-mi cum sa fac acest lucru singura? cum sa reusesc sa tin drumul drept daca nu e trasat? cum sa zbor daca eu inca nu am aripi?.. nu pot.. si nu e ca nu vreau. chiar vreau. Am incercat sa merg singura dar am cazut si am adunat rani... am incercat sa  tin drumul si pentru ca nu a fost trasat mi-a fost calcata inima... am incercat sa zbor si pentru ca nu am aripi m-am trezit lipita de asfalt cu dureri de nesuportat . Nu poate spune nimeni ca nu am incercat.. ideea e ca, chiar daca inima mea inca incearca corpul meu nu mai poate. Corpul meu cedeaza. Imi simt inima care desi e ranita si lovita inca bate cu putere .. dar corpul meu se pare ca nu sporta atat de multe lovituri. Pastreaza vanatai si zgarieturi care pana si la o adiere de vant dor .
     Am murit de o mie de ori si tot de o mie de ori am inviat . Am plans de o mie de ori si am si zambit de o mie de ori .Uita-te la mine si zi ce vezi. Si acum uita-te in sufletul meu si zi ce vezi. Nu stiu tot si asta ma omoara. Vreau sa stiu fiecare lucru, vreau sa simt fiecare sentiment , vreau sa nu mai am intrebari. Cine oare a iubit mai mult? cine oare imi e prieten? cine oare ma ajuta? cine ma uraste? cine imi ofera siguranta? cine poate sa ma ajute? cine ? cine? cine? ce?... pentru fiecare secunda din viata eu am o intrebare.. vreau sa ma eliberez. Cineva sa ma ajute sa imi scot aceste lanturi cu mii si mii de cercuri de fier. Cineva sa ma elibereze si pe mine.
      Daca acest cineva exista.. daca existi te rog sa intri in viata mea. Cum vrei tu.. ca si prieten, iubit, cunostinta , amic, fantoma, nu imi pasa atata timp cat esti sigur ca ma poti ajuta. Deci daca poti te rog sa o faci.  Vreau si eu sa traiesc..

                       

Amestecate.

        Astazi ne terminam ziua cu "postare noua".  Azi cu siguranta a fost o zi dubioasa. Si nu doar pentru mine..pentru mai multi .. si clar a fost o zi diferita. Ca in fiecare zi au fost sute de intrebari si mii si mii de ganduri. Imi tot repet ca trebuie sa incep sa fiu mai simpla si incerc asta.. sper intr-un final sa si reusesc.
              Ultimele saptamanii au fost destul de grele pentru mine dar sunt cateva persoane carora le datorez mai mult decat cred eu. Nu am sa zic cine sunt ca nu asta e important atat timp cat ele stiu asta. Multe lucruri se intamla intr-un timp atat de scurt. Timpul fura prea repede momentele frumoase si prea greu momentele urate. De curand am avut parte de o mica escapada foarte frumoasa care ma ajutat foarte mult. De curand am aflat ca sunt persoane care inca mai au nevoie de mine si care inca asculta ce spun sau pur si simplu le pasa de parerea mea. Si tot de curand am aflat ca la unele persoane inca le este dor de mine si o zi simpla petrecuta intr-un pub este ceva frumos. Sunt constienta ca sunt putin stricata din punct de vedere psihic dar incerc sa ma repar. Inca nu am gasit un mecanic care sa poata face asta dar incerc. Am realizat ca lucrurile pot fi mai frumoase si usoare daca le iei simplu, daca nu esti singur si daca te opresti din a gandi atat de mult.
          Sunt prea complicata si uneori nu spun precis ce vreau sau ce cred. Uneori gresesc mult. alte ori arat lucruri care nu vroiam sa le arat sau pur si simplu o dau in bara. Dar daca poti intelege asta si poti sa vezi ca nu sunt chiar numai o greseala atunci ai facut un efort mai mare ca acest pamant. In spatele acestor " greseli" sunt doar eu . O eu destul de simpla chiar. O fata care la urma urmei e fata. O fata care se intelege mai bine cu baietii dar care nu ar renunta niciodata la prietena ei cea mai buna , o fata care din cand in cand mai are nevoie sa auda ca e frumoasa , o fata care zamabeste dar si plange si uneori ascunde asta , o fata care are nevoie sa ii se spuna cand greseste sau ba, o fata care vrea sa arate ca e reala. Nevoii, ganduri , vise, zambete , lacrimi si prietenii. Nu mai vreau sa complic lucrurile si vreau sa fie simple. Dar avand in vedere ca asta e destul de greu am nevoie de cineva care sa ma ajute.. asa ca daca citesti asta te rog nu renunta la mine acum. Nu ma lasa acum cand mai am atat de putin si plutesc pe mare singura. 

" Draga?"

   Azi am vrut sa iti scriu... azi am vrut sa iti spun atat de multe. Am inceput o foaie cu "Draga..." dar..
dar apoi am inchis ochii si mi-am amintit cuvintele urate care mi le-ai zis... apoi mi-am amintit cum mi-ai zis ca nu iti aduc nici un bine si ca viata ta e mai frumoasa fara mine in ea, apoi mi-am amintit cum ai zis ca sa iti petreci timpul cu mine a fost o pierdere de timp.. apoi mi-am imaginat cum ai fi reactionat tu la ce as fi scris eu. Nu ai fi reactionat pentru ca probabil nu ai fi citit.. sau nu ti-ar fi pasat. Brusc toata lumea e interesanta mai putin eu.. dupa atata timp eu nu mai am nimic interesant pentru tine. Bine dragul meu ca la inceput eram cea mai frumoasa, si cea mai buna , si cea mai desteapta si cea care insemna totul pentru tine.. iar acum sunt una care nu te lasa in pace, una care te enerveaza, una care nu simti decat mila pentru ea.. Daca mi-ai fi raspuns probabil ar fi fost sec sau crud sau fara valoare. Iar eu , as fi plans mult. Si apoi care ar fi fost scopul? Asa ca intr-un final am deschis ochii.. m-am uitat la acel "draga" si l-am sters. Nu avea nici un rost sa iti scriu.. asa ca nu am facut-o... ce aveam sa iti spun sigur tu stii asta pentru ca ai auzit aceste lucruri de o mie de ori din partea mea. Ce urma sa te intreb te-am mai intrebat de o mie de ori pana acum , iar finalul ar fi fost acelasi ca atunci cand am plecat...
    Ramai in bula ta de nepasare iar eu o sa imi croiesc drum spre un nou rasarit. 

dezamagire

te-am visat.. erai in fata mea si eram amndoi pe pat. Sub noi o patura alba si rece cam mototolita. Stam pe o parte si desi e o pozitie foarte incomoda noi stam si ne uitam unul la altul. Ma uit fix in ochii tai iar tu in ai mei. Fierb langa tine. Sunt la o distanta decenta si imi e frica sa ma apropii mai mult. Nici macar un milimetru. Corpurile noastre sunt perfect paralele si in oglinda. Iti pot simti caldura corpului si bataile inimii tale, iar rasuflarea ta repetata e ca o pala de vant calda asupra pielii mele .

Intrerupi tacerea cu un zambet neasteptat.. Tresar si tot ce ii doresc este sa te apropii macar putin. in schimb tu.. ca si cum ai simti gandurile mele ma tragi langa tine si ma saruti. Raman fara aer... m-ai sarutat si asta fara sa iti cer.. asa spontan... Cand ma saruti simt ca innebunesc si explodez in sentimente. Momentul are gust iar eu profit de el la maxim. Te iau in brate ...dar..

Sub lacrimile care imi inunda ochii observ ca tu nu esti aici. In brate nu am decat patura cea alba si mototolita . Tu nu ai fost aici niciodata iar eu in nebunia mea am inceput sa visez cu ochii deschisi. Ma ridic speriata si ma uit pe noptiera unde era poza cu noi doi.. In poza sunt doar eu cu un zambet fals.. tu... tu nu ai existat niciodata.