vineri, 24 iunie 2016

undeva.. prin Vama.

Auzi marea? Simti vantul?
Nisipul e rece. Normal ca e rece avand in vedere ca e noapte si soarele nu il mai incalzeste. E rece si totusi placut la atingere, mai ales dupa o zi foarte calduroasa. Picioarele mele se adancesc tot mai tare in nisipul rece. Au un joc doar al lor. Incet , incet se urmarsc unul pe altul. Pasesc catre marea agitata. Si zic agitata pentru ca are acele valuri care se arunca mereu spre tarm. Valurile danseaza valsul marii. Un vals dirijat de frumoasa si rotunda Luna.
Tresar la primul impact cu marea. E calda ca o zi de mai. Ea agitata isi arunca bratele spumoase peste picioarele mele , si apoi usor le trage inapoi catre ea . Lasa urme scurte ca acele imbratisari daruite de cineva drag. E un ritual care se tot repeta . In lumina lunii si sub plapuma marii, nisipul straluceste ca mici diamante purtate de scoici.
In departare se aud sunete de chitara. Undeva, pe plaja, langa un foc, un mic grup de oameni se bucura de plaja. Marea le asculta melodiile, iar vantul se leagana impreuna cu ei . Plaja e plina de palarii mari de paie care pe timpul zilei umbresc pe alocuri. Sub unele plarii se gasesc 2 indragostiti care isi soptesc cuvinte frumoase.  Aici un sarut dureaza cat noaptea iar iubirea  mai mult decat o vara. Nimeni nu e singur aici.
Uneori mai ridici capul si te uiti la cer. Deobicei este plin de stele. Si vezi cate una care se misca si crezi ca e stea cazatoare, dar cand te uiti mai atent observi ca defapt e doar un lampion lansat de persoane cu vise.
Aici e loc pentru fiecare..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu