ma ascund.

Ma ascund. Ma ascund in spatele a doi ochi caprui. Si nu ma ascund de cineva . Ma ascund de lucrurile ce ma ranesc. Mi-am gasit refugiul perfect in spatele acestor doi ochi. Doi ochi caprui care la inceput ma priveau cu mila. Doi ochi care incercau sa imi urmareasca fiecare gest si miscare. Doi ochi care acum ma privesc cu dragoste. Doi ochi comuni care pentru mine au devenit centrul universului meu. Ma ascund in spatele a doua maini mari. Doua maini care candva ma imbratisau si doreau sa ma aline, doua maini care acu vin si ma imbratiseaza pentru ca le-a fost dor de pielea mea. Ma ascund in spatele unui zambet strengar care imi guverneaza simturile. Ma ascund de mine. Ma ascund ca sa nu stric acest moment de fericire. Cat am asteptat acest moment de fericire. Cat am asteptat sa imi bata inima din nou asa de tare. Ma ascund dupa buzele acelea moi si perfect conturate. Ma ascund in bratele lui. E mai mult decat ma pot exprima in cuvinte. E mai mult decat fluturi, e mai mult decat un cantec . E vis si realitate in acelasi timp. El e locul meu fericit. El e acea nota muzicala care mai imi trebuia ca acest cantec sa fie complet. Doar la pieptul lui ma pot simtii o femeie adevarata, doar acolo unde aud cum ii bate inima pot sa ma las condusa din nou de sentimente. E locul meu ferit de minciuni si de superficialitate. Langa el descopar iubirea din nou in fiecare dimineata. Doar langa el pot spune ca sunt eu cu adevarat. Langa omul meu. El este arhitectul fericirii mele. El este desenatorul inimii mele si doar el poate sa dea viata la ceea ce simt. Alaturi de el sunt cea mai iubita printesa. Sunt eu cu el.. si el cu mine. Suntem noi.