Tu care incerci sa imi atingi inima.. vezi ca e greu. Inima mea e prea rece pentru pielea ta normala. Tu nu intelegi ca e de gheata. Gerul ei sufla in lung si in lat prin venele mele. Ii simt inghetul pana in degetele de la picioare. Imi trimite socuri de electricitate la creier care incep sa cred ca simte mai multe ca inima mea. In loc de ochi am doua lacuri inghetate .. cu o gheata subtire si crapata pe alocuri. Din cauza lor vad lumea asa de crapata si distrusa. O vad distrusa pentru ca vad fiecare fisura din gheata lacului. Din cand in cand se fisureaza mai tare si mai scapa mici picaturi de apa.. Picaturi de apa care sunt cristale ale trecutului, ale secundei ce a trecut. Ceea ce inainte imi pompa viata acu imi canta muzica mortii. O muzica rece la fel ca ea. Mai are putin si isi pierde de tot culoarea. Inca putin si devine de un albastru inchis ca cele mai intunecate adancuri ale oceanelor. E inghetata si nu ca ochii mei. Ea nu are fisuri. Gheata ei e prinsa bine si nu crapa din cand in cand la cate un cuvant sau la cate o atingere. Ea e de neclintit..
Poate ma plouat prea mult si am racit si asa a inghetat.. sau poate cand a venit iarna a ales taramul gresit.. sau poate pur si simplu a uitat ce e aia caldura.. In adnacul ei mai simt o mica flacara care incearca sa aprinda vise si iluzii... Ea incerca ca creeze realitate, dar realitatea e rece si astfel se stinge tot mai tare... Doar un soare mai poate sa imi dezghete inima. Sa fie atat de aproape de ea , sa o atinga, sa o ia in brate si sa ii sopteasca ce doar el stie. O poveste inceputa de atatea ori care nu are niciodata un final.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu