Camasa ta

Printre asternuturile albe se ascund clipe. Se ascund clipe si mangaieri. Se ascund secunde adunate in ore. Se ascund fluturii orasului de ciment. Se ascunde prima raza de soare de dimineata si prima raza a lunii de seara. Printre toate astea ma ascund si eu. Acolo intre asternuturile albe in camasa ta botita sunt eu. Ma ascund in parfumul tau imprimat in tesatura asta fragila. Ma ascund in sarutarile rosii imprimate pe gulerul alb si prea dur. Ma pierd in fumul de tigara adunat de acea camasa dea lungul timpului. Sunt ascunsa in trecutul firelor de ata , ce par a tese prezentul.
Felul in care simt camasa ta pe pielea mea e racoritor . E ca si cum o ploaie de vara mi-ar atinge pielea . Pielea mea alba deobicei, este prea inchisa pentru albul doritor al asternuturilor. Albul camasii tale este un alb invechit si ticsit de ani. Camasa ta imi aminteste ca  existi. La caderea serii o imbrac direct pe piele sa ii simt iubirea. Ma bag in pat imbracata cu ea ca sa fiu sigura ca ma vei tine in brate toata noaptea. Imi place sa ma trezesc imbracata in ea . Sa ii simt fiecare nasture care a furat cate un gest de al tau. Sa beau cafeaua imbracata in camasa ta alba undeva in lumina diminetii. Ai invatat-o sa ma atinga pe spate cum o faceai tu cu mainile acelea puternice. Purtand-o , parfumul tau, imi inunda fiecare gand in orice moment al zilei sau al noptii. Imi place sa port camasa ta , si imi place ca la finalul visului tu esti cel care o da jos.