Oare ma primesc stelele sa fiu una din ele?

Astazi am urcat pe un bloc. Am urcat cam vreo 10 etaje si cand am ajuns sus gafaiam de numa numa. Am uitat cat de greu e sa urci atat . Urcand m-am gandit la foarte multe , m-am gandit la anii ce au trecut , m-am gandit la anii care ar fi putut sa urmeze. Am vazut clipele frumoase la baza scarii si apoi clipele de neuitat. Mai spre varf am gasit momentele urate si lacrimile care m-au inecat de atatea ori. Toate fac parte din mine si toate sunt amintiri care m-au facut ceea ce sunt azi. Pentru ca au  fost 10 etaje am avut timp sa retraiesc atatea imagini colorate si vii care mi-au furat cate ceva. Mi-au furat o lacrima, un zambet, o imbratisare, un sarut, o inima, o viata ... intr-un final cele 10 etaje au fost urcate si am ajung sus. Sus abia am reusit sa respir.  Abia am reusit sa mai stau pe picioarele mele . Pe cele doua picioare care m-au carat 22 de ani. Am tras aer adanc in piept. Era frig si aerul rece caci acolo sus bate vantul foarte tare. Acolo sus nu e  ca jos.. aici e o alta lume. Aici lumea isi deschide o perspectiva noua. Oricum sa revin la ce am urcat pana acolo. Am urcat ca sa ma uit la stele . Si intr-un final am indraznit si am ridicat privirea catre cer. Cerul era de un albastru atat de inchis si totusi atat de luminos. Pe panza aceea infinita si albastra se aflau tesute mii si mii de luminite. Ma uitam la stele. Erau superbe. Toata lumea se uita la ele si le admira. Sunt perfecte. Lumineaza vietile oamenilor abatuti care se uita la ele. Ce bine e sa fii o stea. Asa ca am stat cateva ore intinsa pe cimentul acela rece a blocului si am privit cerul. Am privit dincolo de limita impusa de gandirea omeneasca. Am realizat ca eu nu vreau sa fiu doar un alt om care il tine aceasta planeta . Intr-un final m-am ridicat . Stateam linistita pe marginea blocului. In sus limita impusa de gandire , cerul, iar in jos limita impunsa de trup , pamantul. Am inchis ochii si am revazut toate cele 10 etaje ale vietii mele.. Cand am ajuns la numarul 10, am facut un pas si m-am lasat purtata de vantul rece . Si am cazut in gol.. si am cazut.. si in tot acest timp vedeam stelele. Doar vedeam stelele. Si cand aproape am ajuns ultima mea intrebare a fost : Oare ma primesc stelele sa fiu una din ele?