Am tot refuzat sa scriu pana acum despre asta. Am vrut sa ma mint pe mine. M-am inchis si am ascuns adevarul. Da nu am vrut sa scriu , insa e singurul mod prin care eu ma pot elibera. Scrisul e singurul lucru care acum ma poate ajuta. Poate e perioada, poate sunt eu putin mai melancolica sau poate nu mai pot sa tin in suflet asta. Sunt mai bine, nu pot mintii si sa zic ca nu sunt mai bine.. Am avut perioade chiar cand credeam ca sunt bine de tot. Dar... inca plang cand ascult o melodie trista sau care are legatura cu trecutul meu. Inca suspin cand ajung in locuri care candva ma faceau sa rad. Inca tresar la numele care candva il rosteam cu atata placere. Nu sper nimic.. si nu vreau nimic. Vreau ca toate aceste "inca" sa se termine. Cum a zis si ea baby steps. Da.. dar acesti pasi par din ce in ce mai mici, nu mai mari.
Am inteles ca unele lucruri nu poti sa le stergi pur si simplu cu buretele daca au fost reale. Iar din partea mea a fost prea real . Pe acel perete am adunat atat de multe amintiri, atate cuvinte rostite , atate ganduri si asa de multe sentimente. E plin de culori si viata. Nu pot pur si simplu sa varuiesc totul in alb. Sunt bine, sau cel putin asa vreau sa cred, sa sper. Imi zic in fiecare zi ca se putea mai rau si ca exista lucruri mai rele de atat. Cum sa uit acele clipe? cum sa uit o perioada asa de mare din viata mea? cum sa imi uit asa zisul "viitor"? Nu am sa mint zicand ca nu imi e greu. Nu am sa mint zicand ca dupa cateva luni eu am trecut peste. Nu! .. oricum nu ma mai gandesc la viitor.. am invatat ca se poate schimba la un sigur cuvant. Nu mai imi doresc lucruri si vise caci la ce e bun sa visez daca cineva vine si sparge toate aceste baloane? Imi doresc sa vina ziua cand o sa privesc in urma si o sa vad toate astea doar ca o etapa a vietii mele.
Te sterg incet, incet din viata mea. Nu te mai vreau inapoi, Nu mai vreau sa te tin in brate. Nu mai vreau sa te sarut. Nu mai vreau sa dorm langa tine. Nu mai vreau sa te uiti la mine. Nu mai vreau sa te vad. Nu. Nu mai vreau nimic de la tine decat sa pleci cu tot cu trecut. Baga-l in bagaj si tine-l in dulap acolo la tine. Pune-i lacat si arunca cheia . Nu ma cauta . Nu intreba de mine. Uita ca am existat vreodata si ajuta-ma si pe mine sa uit ca tu ai existat vreodata. Cat rau crezi ca mai pot indura? Cat rau mai poti provoca? Am crezut ca ce simt eu e de ajuns pentru amndoi. Am crezut ca pot sa indur, ca sunt tare, ca sunt puternica si ca pot lupta pentru asta. Dar nu pot, si nu e de ajuns. Ai luat o decizie asa ca te rog respect-o. Te rog sa te tii de ea si sa nu regreti niciodata. Daca ne vom intalnii vreodata.. am sa trec pe langa tine si tu ai sa faci la fel. Nici sa nu te uiti la mine. Caci la urma urmei eu nu am existat pentru tine niciodata asa ca fa sa nu exist nici acum. Am zis mereu ca e vina mea, si m-am ranit singura zicand ca merit asta. Dar nu e asa. Nu e doar vina mea, si tu stii bine asta. Oricum tu stii mai bine.. si cum zicea Imre.. " te salvez de mine fiindca te iubesc.."
Am inteles ca unele lucruri nu poti sa le stergi pur si simplu cu buretele daca au fost reale. Iar din partea mea a fost prea real . Pe acel perete am adunat atat de multe amintiri, atate cuvinte rostite , atate ganduri si asa de multe sentimente. E plin de culori si viata. Nu pot pur si simplu sa varuiesc totul in alb. Sunt bine, sau cel putin asa vreau sa cred, sa sper. Imi zic in fiecare zi ca se putea mai rau si ca exista lucruri mai rele de atat. Cum sa uit acele clipe? cum sa uit o perioada asa de mare din viata mea? cum sa imi uit asa zisul "viitor"? Nu am sa mint zicand ca nu imi e greu. Nu am sa mint zicand ca dupa cateva luni eu am trecut peste. Nu! .. oricum nu ma mai gandesc la viitor.. am invatat ca se poate schimba la un sigur cuvant. Nu mai imi doresc lucruri si vise caci la ce e bun sa visez daca cineva vine si sparge toate aceste baloane? Imi doresc sa vina ziua cand o sa privesc in urma si o sa vad toate astea doar ca o etapa a vietii mele.
Te sterg incet, incet din viata mea. Nu te mai vreau inapoi, Nu mai vreau sa te tin in brate. Nu mai vreau sa te sarut. Nu mai vreau sa dorm langa tine. Nu mai vreau sa te uiti la mine. Nu mai vreau sa te vad. Nu. Nu mai vreau nimic de la tine decat sa pleci cu tot cu trecut. Baga-l in bagaj si tine-l in dulap acolo la tine. Pune-i lacat si arunca cheia . Nu ma cauta . Nu intreba de mine. Uita ca am existat vreodata si ajuta-ma si pe mine sa uit ca tu ai existat vreodata. Cat rau crezi ca mai pot indura? Cat rau mai poti provoca? Am crezut ca ce simt eu e de ajuns pentru amndoi. Am crezut ca pot sa indur, ca sunt tare, ca sunt puternica si ca pot lupta pentru asta. Dar nu pot, si nu e de ajuns. Ai luat o decizie asa ca te rog respect-o. Te rog sa te tii de ea si sa nu regreti niciodata. Daca ne vom intalnii vreodata.. am sa trec pe langa tine si tu ai sa faci la fel. Nici sa nu te uiti la mine. Caci la urma urmei eu nu am existat pentru tine niciodata asa ca fa sa nu exist nici acum. Am zis mereu ca e vina mea, si m-am ranit singura zicand ca merit asta. Dar nu e asa. Nu e doar vina mea, si tu stii bine asta. Oricum tu stii mai bine.. si cum zicea Imre.. " te salvez de mine fiindca te iubesc.."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu