in cele mai mici doze

Am inceput sa inteleg de ce dozele mici sunt mai interesante . Fiecare om are un viciu, un viciu pe care alege cum sa il consume. In doze mici sau in doze mari. Normal am tinde spre dozele mari spre mai mult, am vrea tot mai mult ....dar.. am realizat ca ,cu cat iei mai mult cu atat isi pierde din savoare , din putere si din gust . Devii imun la acel viciu. Si daca se intampla asta , apoi esti in cautare de altceva, de ceva care sa te multumeasca,, Asa ca eu m-am decis sa imi iau in fiecare zi cate o doza mica. Cate o doza mica care sa imi mentina dependenta. Oricum daca as lua prea mult probabil as obosi , caci este un lucru obositor sa cari atata in spate. Viciul meu e fericirea. E ceea ce imi doresc, mi-am dorit si imi voi dorii. Fericirea e unul din cele mai periculoase droguri . E periculos caci e foarte rar. Pe langa ca e rar ca sa gasesti "marfa" pura si buna , e mult de munca . Mi-am ales unul din cele mai grele si mai puternice vicii. In fiecare zi imi trebuie cate o doza. Mica , dar sa fie. O zi sa nu imi iau medicamentul si lumea se intoarce cu fundul in sus. Cum spuneam si mai devreme prefer dozele mici. Si sunt sigura ca nu as face fata la o supradoza. Oricum ca un zambet sa aiba efect trebuie mai intai sa stii ce e aia o lacrima.
Stiu sigur ca mi-am ales bine viciul, si oricum daca nu am facut-o ,asta e.... caci e un viciu si nu il poti opri cand vrei.