luni, 8 februarie 2016

La cafea.

E cald si bine in pat. E cald si bine si nu prea vreau sa ma ridic, Sunt constienta ca soarele a rasarit deja si ca isi arunca razele la mine in geam. Imi bate usor ca sa ma trezeasca. Chiar daca am ochii inchisi sunt treaza. Sunt treaza si ii simt atingerile calde si suave. Tu inca crezi ca dorm si nu faci miscari bruste ca sa nu ma trezesti. Te ridici si pleci si nu imi place asta. Pana acum o secunda ma tineai in brate si erai mai cald ca soarele ce incerca sa ma trezeasca. Acum te-ai ridicat si nu imi convine. Ma incrunt prosteste. Nu vreau sa te ridici. Daca as deschide ochii ai stii ca sunt treaza si poate nu ai pleca. Soarele se taraste tot mai mult prin casa si lumineaza din ce in ce mai mult. Cum ziceam e cald si bine in pat. Patura cea pufoasa ma inveleste  perfect si am completeaza perfect. Dar tu lipsesti. Unde esti? Nu stiu daca mi-ai auzit gandul sau poate e doar o pura coincidenta dar in secunda urmatoare simt bratele tale in jurul meu din nou. In casa se simte acel miros intepator de cafea. Ai fost sa faci cafea. Acum zambesc pentru ca stii cat de mult imi place sa ma trezesc si sa beau cafea. Zambesc si pentru ca mai devreme m-am incruntat ca ai plecat , cand tu ai plecat ca sa faci ceva ce mie imi place.  Ma saruti pe obraz si este atat de cald si de adevarat incat nu ma pot abtine sa nu ma intorc si sa te sarut. Imi raspunzi sarutului si apoi imi dai cana mare si albastra cu cafea. Si asa incepe o zi frumoasa, la cafea. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu