vineri, 26 februarie 2016

doar noaptea.

mereu am avut impresia ca ziua e prea frumoasa pentru mine. E luminata si totul e atat de clar. Frumusetea zilei poate face orice fata invidioasa.  Poti vedea orice, te poate vedea oricine, si Soarele are mereu tendinta de a arata ca e regele. Chiar e. De aceea eu iubesc noaptea. Nu ca noaptea nu ar fi frumoasa. E frumoasa dar in felul ei. In felul ei unic si rece. Noaptea nu imi e frica sa arat cine sunt cu adevarat caci imi place sa cred ca ma aseman cu ea. Doar ma asemann caci in perspectiva mea si noaptea e de o frumusete rara. Imi place de asemenea ca noaptea este guvernata de Luna. De regina de gheata gri Luna. Noaptea e condusa de o "ea". Ziua de un "el". Cred ca fiecare persoana si-ar dori sa conduca un regat cu mii si mii de stele. Mici soldati care sa iti ascunda fiecare secret care l-ai comis cand a venit noaptea. Cand se intuneca si copacii nu se mai zaresc , atunci este momentul meu de glorie. Nimeni nu ma vede, nimeni nu ma judeca. Poti face atatea lucruri noaptea cand orasul doarme iar zidurile abia asteapta sa mai barfeasca ceva.Lucrurile nebune se petrec in liniste, pentru ca indiferent de cat de zgomotoase ar fi nu e nimeni sa le auda. Noaptea nu exista lege care sa te opreasca. Gandurile mele sunt atentate asupra lumii in fiecare secunda. Viata e un imens tunel din care nu mai ies decat noaptea liliecii.Si apoi mai esti tu.. Inca un motiv pentru care sa iubesc noaptea, tu. Stii in cele din urma ma ia si pe mine somnul.. si cand adorm visez. Iar in vise totul e permis. In visele mele tu esti mereu prezent . Atata timp cat Luna e pe cer esti in gandul meu , iar cand Soarele rasare esti in visul meu . Abia noaptea pot spune ca sunt eu.


joi, 25 februarie 2016

Pura nebunie.

Deschidem noaptea o perspectiva fragmentata, un singur punct de fuga. Sunt din ce in ce mai sigura ca fiecare persoana de pe acest pamant e nebuna. Fiecare om e nebun. Acum nu as stii sa zic cat de mare e nebunia , dar tot nebunie e. Unii o au ascunsa , altii o ascund intentionat. Sunt persoane care tin nebunia in lant tocmai pentru ca le e frica de ea. Eu m-am nascut pe o scena unde e mereu cineva in culise. Cand e goala si e linistite ea se micsoreaza iar eu devin din ce in ce mai mare. E amuzant cum uneori in viata nebunia ne conduce. In trupuri circula mereu electricitate si intre polii nostri cineva asteapta legat la ochi. Sa numim gram de nebunie acuta momentul acela cand  ea isi cumpara o rochie fix pentru tine ca sa te impresioneze, iar tu versi cafea pe ea. Suntem nesiguri si tematori. De ce ea si-a cumparat o rochie pentru tine? De ce nu a cumparat-o pentru ca ii placea si voia sa se simta bine in piele ei? Ei bine pentru ca asa considera ca e mai cu folos . Exista sute de oameni care nu cred ca pot functiona singuri. Exista sute de oameni care cred ca au nevoie de cineva ca sa fie fericiti, impliniti si etc. Uite un secret .. nu e deloc asa. Suntem capabili singuri sa ne proiectam fericirea, sa o imbratisam. Noi putem face asta  doar ca nu stim. Nu stim pentru ca nu ne-a invatat nimeni. Pentru ca ne-am obisnuit sa fim dependenti de altii. Daca pentru 3 minute am lasa nebunia noastra interioara sa ne cuprinda, am realiza ca viata e mult mai frumoasa. Nu roz, dar frumoasa. Si la urma urmei nu rozul e perfectiune .. ci culorile sau chiar negrul daca asta esti tu . Stiu ca toata incercarile prin care trece un om lasa rani. Stiu ca isi lasa urma. Rani interioare sau exterioare, dar... Exista si un dar. Ranile pot fi alinate, pot fi ingrijite si se pot cicatriza frumos. Si poate dupa poti face un tatuaj ca sa vezi rana mai frumoasa. Si nu numai la  exterior ci si in interior. E vorba numai de perceptie. Trebuie doar sa vrei. Sunt sigura ca persoanele nebune sunt mai fericite . Incearca sa zambesti mai mult. Sunt sigura ca vei privi totul altfel zambind, si la urma urmei un zambet poate ascunde atat de multe lucruri. E ametitor si te poate duce in eroare foarte usor. Doar daca vei incepe sa te gandesti la fericire si ca poti asta , vei realiza ca deja incepi putin sa fi mai pozitiv. Asa ca asculta un sfat de la mine si lasa nebunia aceea sa evadeze putin. Las-o sa vada soarele sau ploaia , dar las-o afara. La urma urmei daca vei vrea sa o inchizi din nou e alegerea ta, daca vei vrea sa o bagi in inchisoare din interiorul tau ea va accepta , caci nebunia nu poate evada cand e clar ca face parte din tine. E o alegere. Ce alegi?

sâmbătă, 20 februarie 2016

Nu alunga frigul..

     - Mi-as dori sa facem dragoste pe pamantul inghetat. Zapada asterunta sa ne fie o plapuma mare si moale. Dar spune-mi cum am putea sa stam sub ea cand pielea ta clocotind o va topii? Sarutul tau pe gatul meu va guverna pamantul, iar atingerea ta va alunga iarna. De ce vrei sa alungi iarna?!
       Cand te-am intrebat asta tu mi-ai zambit ca un demon deghizat in inger. Tu cel nascut din foc si gheata . Te priveam mereu ca pe eroul meu , ca printul ce ma salveaza... dar am realizat ca defapt erai al meu pacat. Dulcele meu pacat. Esti mai rece ca orice caramida din acest oras inghetat .. dar totodata esti mai fierbinte ca focurile iadului. Mi-ai luat mana si ai asezat-o pe pieptul tau. Inima iti batea  mai tare ca vantul si cu un zgomot de tunet. 
          -Cum sa nu alung Iarna cand inima ta e inghetata iar eu imi doresc sa o dezghet. Sa curga rauri de sange in tine si fiori de electricitate in mine. Arata-mi "partea buna", infatisarea ta doar intr-o lumina fericita si voi vedea doar un principiu general in actiune. Arata-mi partea rea, si te voi cunoaste,fiindca tocmai aceasta latura dezvaluie lupta ta personala si tainica.Nu alunga demonii ca isi vor lua si ingerii cu ei....
      -Nu stiu daca sa fug sau sa stau. Nu stiu daca sa rad sau sa plang. Dar.. daca ar fi sa mor curand as vrea sa mor din mana ta. Sa iau o supradoza din tine sau pur si simplu sa ma topesti cu caldura corpului tau. De ar fi sa ma otravesti voi vrea sa sorb otrava de pe buzele tale. De ar fi sa traiesc as vrea sa traiesc la pieptul tau. Dar dragul meu .. nu poti alunga Iarna, caci Iarna sunt eu. 


miercuri, 17 februarie 2016

ploua

           Astazi ploua. In ultima perioada vremea pare sa fie ca mine. Instabila si putin trista. Trista e mult spus. Poate ingandurata ar fi un cuvant mai potrivit pentru ca trista nu sunt. Ploua si e frig. Si in casa e frig asa ca voi da drumu la caldura. Astazi vroiam sa fac ceva mare, ziua de astazi vroiam sa o marchez in calendar.. dar ploua. Ce as putea face eu cand ploua? Cum va fi aceasta zi epica daca eu mi-am petrecut-o stand in pat sub patura mea multicolora? Prin toate aceste ganduri imi trece prin cap ca mi-ar prinde o cafea. Fara vre un chef ma ridic sa ma duc spre bucatarie. Ametesc, e si normal la cat am dormit ma mir ca inca ma mai pot tine pe picioare. Lumina e pala... chiar daca e ora 13, lumina pare a fi una de seara.. cum ziceam .. ploua. Imediat cum am deschis usa m-au intampinat doua mici printese. Albe cu ochii ca doua margele ma privesc cu semne de intrebare.Incep sa se plimbe pe langa picioarele mele si sa toarca . Cu greu ajung in bucatarie cu ele lipite de mine. Dar am ajuns asa ca intr-un final am reusit sa imi fac si cafeaua mult asteptata.  Mult mai bine. Afara inca ploua asa ca voi face o zi epica cum voi putea. Imi iau cana mare de cafea si ma duc in camera in fata laptopului. Imi trag patura colorata pe mine si le primesc si pe cele doua alintate langa mine. Intru pe blog si ma decid ca astazi voi calatorii.
    Astazi am plecat intr-o calatorie mult asteptata. Pentru inceput am venit si am vizitat Spania. Sunt in Spania pentru ca imi doresc nespus de mult sa fac o baie in ocean. Nisipul este fin si fierbinte. Imi frige talpile mele obisnuite cu frigul. Valurile usor se trantesc de mal.. Soarele este atat de arzator si de stralucitor incat a  dat stralucire pana si pielii mele albe. Mi-am bagat picioarele in apa cu sfiala pentru ca imi e frica sa fie rece.. insa apa este atat de calda ca o zi de iulie. Pe fata mea se zareste un zambet doritor si dintr-o miscare am intrat cu totul in apa. Si am inceput sa inot impotriva valurilor si sa ma simt invingatoare. Ma bucur cat ma bucur de apa calda a Spaniei dupa are ma decid ca mai sunt atatea  de facut asa ca ies oarecum nostalgica si ma indrept mai departe catre nicaieri.
   Inchid ochii si apoi cand ii deschid imi dau seama ca este mult mai cald decat unde eram mai devreme. Aerul este infiorator de greu si e atat de greu de respirat. Totul in jurul meu este de aceasi culoare. In fata mea doua piramide par a fi singurele care mai fac putina umbra pe aici. Vantul plimba nisipul in stanga si in dreapta soptindu-i povesti cu banditi , cersetori si prea frumoase printese. E clar ca lumina de afara ca ne aflam in Egipt. Tot timpul mi-am dorit sa vizitez aceasta tara. O camila ratacita ma priveste amuzata. In jurul meu totul este atat de frumos iar eu ma simt ca intr-o poveste din 1000 si una de noptii. Piramidele imi stranesc o curiozitate imensa. Atatea povesti legata de ele, atatea capcane si intrari secrete . Aerul lor de superioritate te face sa vrei sa intri , sa vrei sa le descoperi. Totul e mult mai departe decat imaginatia mea. E prea cald...
              Trag aer adanc in piept si imediat realizez ca nu mai este acel aer care ma sufoca. Aerul este mult mai umed.. si vremea mult mai racoroasa.  Simt mici picaturi de apa care ma stropesc usor pe maini.. iar ghetutele mele sunt pline de noroi.Imi ridic capul si privesc direct in fata. In fata mea o cladire mare cu un turn cu un ceas. Imi ia o secunda sa realizez ca ceea ce vad eu acum este Big Ben  si ca sunt in Londra. Este de o frumusete rara asa cum doar in vederi puteai gasi. In jurul meu oamenii se plimba linistiti fiind din acel decor.
      Totul e atat de ireal si de frumos. Zbor din poveste in poveste. Chiar cand ma gandeam cat de frumosa poate fi calatoria mea, Cloud s-a gandit sa imi aminteasca ca doar visez si a resturnat putina cafea care mai era in cana pe pat. Am deschis ochii si m-am uitat la el incruntata . El ma privea cu ochii lui mici si rugatori sa nu il cert. Fereastra din fata mea imi arata acum doar negru.. ceea ce inseamna ca acum e noapte si ziua a trecut. Ma uit la pisicile mele si apoi la cana goala si rasturnata si realizez ca astazi chiar a fost o zi epica. Astazi am vizitat 3 locuri care imi doream atat de mult sa le vizitez. Cine stie data viitoare cand va ploua unde ma va zbura gandul.


    

duminică, 14 februarie 2016

gand de seara.

Intodeauna am crezut despre mine ca sunt o persoana directa. Apoi au inceput si cei din jurul meu sa imi spuna asta. Chiar daca unii o vad  un defect , eu o vad ca ceva constructiv si bun. Fiind directa , mereu mi-a placut ca cei din jurul meu sa fie la fel. Foarte rar gasesti o persoana care sa spuna ce are de spus. Foarte rar gasesti o persoana care sa nu dea de inteles si pur si simplu sa iti zica adevarul. Da ,uneori e bine sa lasam loc pentru interpretari , sau pentru mister si intrebari.. dar trebuie sa nimeresti acel timp. Trebuie sa intelegi ca o persoana directa este si acea persoana care isi face o suta de filme pe secunda. Suntem curioase si nu intelegem unele lucruri. Persoanele directe sunt si complicate. Daca imi place ceva spun. Daca nu imi place ceva spun. Daca vreau ceva spun .Daca nu vreau ceva spun. De aceea multi oameni fug de oamenii directi . Le este frica de ce vor auzi , sau de ce se va intampla. Urasc oamenii prefacuti din jurul meu si incerc sa ii inlatur pe toti. Sunt o persoana paranoica si posesiva.. Dar .. daca reusesti sa treci peste aceste lucruri reusesti si sa aflii partile frumoase. Daca inveti cum sa imi vorbesti voi fi cea mai draguta persoana. Daca inveti sa nu ma minti  voi fi cea mai deschisa persoana, iar daca inveti sa imi accepti defectele voi fi cea pe care ti-ai dorit-o . Pot fi cea mai buna prietena, cea mai buna iubita, cea mai buna amanta sau cea mai rea "dusmanca" sa zic asa. ..Deci acum ca stii , incearca sa afli ce vrei, pentru ca daca nu voi intelege eu ce vreau  si voi alege eu ce sa fiu. 

miercuri, 10 februarie 2016

doar o zi...

E multa lumea. E atat de multa lumea in jurul meu. Nu am mai vazut atatia oameni adunati la un loc de mult timp. Normal ca e multa lumea avand in vedere ca e cald afara. Centrul orasului e plin de oamenii care au ales sa isi petreaca ziua la soare decat sa stea in casa. Sunt linistiti si copiii bineinteles agitati. La fel ca si restu am iesit si noi la o mica plimbare. Azi dimineata ai vrut sa ne plimbam asa ca ne plimbam. Nici nu ma uimeste avand in vedere ca e cald iar tu iubesti caldura. Sunt pe banca si astept sa te intorci. Te-ai dus sa cumperi inghetata si e cam coada. Asa ca va trebuii sa astept putin. Daca tot stau imi permit sa ma uit . Si trec de la om la om pana ajung la tine.Fac ce fac si ajung mereu la tine. E amuzant caci a trecut ceva timp insa eu inca te gasesc destul de fascinant. Inca descopar lucruri noi la tine. Inca vreau sa aflu secrete ascunse in spatele acelui zambet. Observi ca ma uit la tine, si imi zambesti. Acelasi zambest care l-am vazut si prima data. Tu spuneai ca iti place caldura dar niciodata nu mi-ai spus cat de bine te potrivesti cu ea. Soarele pare sa iti fie cel mai bun prieten .  Ma uit la tine si nu pot sa cred ca esti al meu. Si da dragul meu esti al meu. In cele din urma ai reusit sa cumperi si tu acea inghetata si ai venit inapoi la mine. Esti atat de frumos si nu ma pot plictisi de tine. Inainte de a imi da inghetata imi furi un sarut. In cele din urma ne ridicam , ma iei de mana si ne continuam plimbarea . Doar eu cu tine si tu cu mine. Ma simt in siguranta in mana ta.. iar langa tine ma simt cea mai frumoasa femeie.


marți, 9 februarie 2016

aiureli

          Azi e o zi fara tine. Ai avut curajul sa pleci la serviciu si sa ma lasi singura. Sunt singura in casa asta mobilata. Ma ridic din pat si ma duc sa fac dus. Casa e prea pustie si ma sperie putin. Apa de la dus e calda si cade usor pe trupul meu. Sute de picaturi imi invaluite corpul... E relaxant dar lipseste ceva.. Pana la urma ma decid sa ies caci nu imi gaseam nici o alinare in acea imbratisare calda. Ma apuc sa strang prin casa, la cate haine sunt aruncate sigur imi va lua ceva timp... dar nu e chiar asa. In jumatate de ora am strans toate si sunt si asezate la locul lor. Ma plictisesc.
              Oare tu ce faci? De ce ai avut tupeul sa pleci si sa ma lasi singura? Ma incrunt si stau pe pat cu mainile incrucisate.. Tu nu te-ai gandit ca se pot intampla atatea. Se poate sa sara o siguranta si eu nu voi stii sa o pun inapoi. Se poate sa am nevoie sa bat un cui si eu nu stiu sa fac asta . Exista sanse sa vreau sa mut mobila si eu nu pot singura. La pranz ce fac? Iau masa singura... de ce sa pun doua farfurii daca doar una o sa fie folosita.. Tu esti egosit si te  gandesti doar la tine. De ce ai plecat si m-ai lasat singura acasa? Imi e dor in fiecare secunda de imbratisarile tale.. in fiecare minut cer sarutarile tale. Acum ce fac? Ma uit singura la film? cine ma mai tine in brate daca ma sperii? si cum sa comentez un film daca nu am cu cine.. Daca vreau sa ma plimb nu pot. Tu intelegi ca nu pot. Ca singura nu are nici un farmec. Si daca mi se face rau? Vaiiii.. cine imi da pastile si supa calda?

                      Da sunt ca un copil mic. Nu imi place fara tine.. asa ca vin-o inapoi acasa!!! Nu vreau si azi sa fie o zi fara tine..

luni, 8 februarie 2016

La cafea.

E cald si bine in pat. E cald si bine si nu prea vreau sa ma ridic, Sunt constienta ca soarele a rasarit deja si ca isi arunca razele la mine in geam. Imi bate usor ca sa ma trezeasca. Chiar daca am ochii inchisi sunt treaza. Sunt treaza si ii simt atingerile calde si suave. Tu inca crezi ca dorm si nu faci miscari bruste ca sa nu ma trezesti. Te ridici si pleci si nu imi place asta. Pana acum o secunda ma tineai in brate si erai mai cald ca soarele ce incerca sa ma trezeasca. Acum te-ai ridicat si nu imi convine. Ma incrunt prosteste. Nu vreau sa te ridici. Daca as deschide ochii ai stii ca sunt treaza si poate nu ai pleca. Soarele se taraste tot mai mult prin casa si lumineaza din ce in ce mai mult. Cum ziceam e cald si bine in pat. Patura cea pufoasa ma inveleste  perfect si am completeaza perfect. Dar tu lipsesti. Unde esti? Nu stiu daca mi-ai auzit gandul sau poate e doar o pura coincidenta dar in secunda urmatoare simt bratele tale in jurul meu din nou. In casa se simte acel miros intepator de cafea. Ai fost sa faci cafea. Acum zambesc pentru ca stii cat de mult imi place sa ma trezesc si sa beau cafea. Zambesc si pentru ca mai devreme m-am incruntat ca ai plecat , cand tu ai plecat ca sa faci ceva ce mie imi place.  Ma saruti pe obraz si este atat de cald si de adevarat incat nu ma pot abtine sa nu ma intorc si sa te sarut. Imi raspunzi sarutului si apoi imi dai cana mare si albastra cu cafea. Si asa incepe o zi frumoasa, la cafea. 



vineri, 5 februarie 2016

a zis imagineaza-ti...

              Incep sa cred ca acest hanorac e prea mare. Poate ar trebuii sa intri si tu in el. Eu si tu in acelasi hanorac. Daca am fi in acelasi hanorac si ai fi in spatele meu, ti-as simtii pielea ta pe pielea mea. Sunt sigura ca ar fi calda... Poate mai calda ca a mea. As simtii cum respiri si cum iti bate inima. Respiratia ta calda ar fi pe gatul meu. Probabil as simti-o ca ceva mai obsedant. In gand mi-ar trece sute de ganduri si primul ar fi sa iti apropii buzele de gatul meu. Sa simt cum ma saruti si jur ca ar fi perfect. In secunda urmatoare sa iti simt bratele in jurul meu. Pe sub hanorac fix sub sanii mei. Sa ma strangi cu putere la pieptul tau. Sa par asa de mica si fragila in bratele tale dar sa ma simt atat de bine si in siguranta .Sa fie atat de ireal incat sa nu fiu in stare sa gandesc sau sa imi dau seama ce simt.                    Afara mi-ar placea a fie noapte  si doar luna sa se vada pe geam. Sa aiba o lumina rece care sa intre in camera. In bratele tale ar fi cald , deci orice ar fi in afara lor ar fi prea rece pentru prezent.Probabil in bratele tale as incepe sa am alte ganduri, dar mi-ar fi frica sa le rostesc sau sa le fac, pentru ca tu sa nu iti iei mainile si sa cad. La cata cerneala ai pe mana as zice ca esti o persoana dura.. dar mainile tale nu imi ofera decat stari de bine. Am sta ghemuiti unul in bratele altului in mijlocul patului. Nu am vorbii nici unul dar nici nu am dormii. Probabil as vrea sa stiu la ce te gandesti stand acolo. Ca un fulger mi-ar trece buzele tale prin minte si as vrea sa le simt. As renunta la stare de bine si m-as intoarce doar ca sa iti simt buzele tale pe ale mele. Te-as saruta cu frica la inceput apoi tot mai aprins si nu as mai vrea sa ma opresc. Intorcandu-ma ti-as simtit trupul altfel pentru ca acum as fi cu fata catre tine... dar de aici porneste deja alt film.


miercuri, 3 februarie 2016

Fantezii

           Am deschis ochii. M-am trezit. Sunt putin bulversata si ma doare capul de la lumina. E multa lumina acum in camera. Prea multa lumina .. Imi ia o secunda sa realizez ca e dimineata. A trecut noaptea.. Ah ce noapte. Tu esti treaz si te uiti la mine. Zambesti caci mi-ai vazut zambetul si imediat ti-ai dat seama la ce ma gandesc. Inchid ochii si  derulez totul...
       Ii deschid dar e noapte, tu esti pe pat in fata mea si te uiti la mine. Ma apropii incet de tine si ma gandesc doar sa te sarut. Pe fundal canta o muzica obsedanta si afrodisiaca.Te ating usor pe gat cu mana.. o cobor incet pe pieptul tau. Tricoul tau ma deranjeaza asa ca ti-l dau jos. Lumina bate cald pe piele ta. O contureaza, iar respiratia ta inceata da gust momentului. Te privesc pentru o secunda si imi place ce vad. Te sarut pe gat... cobor usor pe pieptul tau... E cald in camera sau poate din cauza ta . Ma dau un pas in spate si usor imi dau bluza jos. M-am apropiat din nou si am dat sa te sarut din nou pe gat insa tu m-ai prins cu putere.. M-ai prins cu putere in mainile tale mari si nu mi-ai lasat buzele sa iti atinga gatul. Ai mutat o mana pe spatele meu . Intr-o mangaiere ai coborat mana pe spatele meu arcuit pana la sutien. Aici te-ai oprit, m-ai privit dulce de pervers si l-ai dat jos. Zambetul tau era ceva ce ma facea sa te vreau si mai mult. Ma saruti tu pe gat si simt simturile cum o iau razna. Te prind la pieptul meu gol si incep sa te strang tot mai tare in timp ce tu continui sa imi saruti gatul.. incet te indrepti spre umerii mei.. Mana ta pe trupul meu e ca piesa unui puzzle la locul potrivit.Respiratia mea este o copie fidela a respiratiei tale. Umerii mei nu ti se mai par asa de interesanti , asa ca incepi sa imi atingi sanii... Le conturezi forma incet si suav si intr-un final ii strangi in mana ta. Acum ma lasi sa te sarut pe gat .. insa eu nu ma multumesc cu atat. Incep sa imi plimb limba pe urechea ta sensibila care nu face altceva decat sa iti trimita sute de fiori de electricitate in corp. Intr-o secunda m-am trezit trantita pe pat si tu deasupra mea. Imi place si ma simt din ce in ce mai bine. Nu imi fac griji ca tu nu te simti bine. Se citeste pe fata ta starea de bine. Nu vreau sa te opresti asa ca te trag mai tare si te sarut. Buzele iti sunt fierbinti si doritoare. Te vreau si te vreau tot mai mult .. Pana la urma ma gandesc ca si pantalonii sunt in plus. Incep sa iti deschei nasture cu nasture .  Ajung si ei pe jos langa tricoul tau. Imi place acest balans si incotro ne indreptam.  E tot mai cald si totul devine tot mai ud... provoci din ce in ce mai multa placere iar eu nu ma pot abtine sa nu iti arat asta. Sunt sunete care au ajuns sa acopere acea muzica care oricum nu o mai auzeam de ceva vreme. Totul devine din ce in ce mai aprins. Cu putere imi prinzi piciorul in mana ta. Urci incet mana pana la fusta . Cu o miscare ai scos-o. Nu stiu daca ai rupt-o sau pur si simplu ai desfacut-o dar nu imi pasa. Nu stiu daca au mai trecut 5 minute dar stiu sigur ca eram complet goi. Eram ca un foc pe acel cearsaf. Nimic nu ne-a mai oprit.
           Inca am ochii inchisi . Te aud cum respiri . Ii deschid si vad ca e la fel de lumina ca atunci cand i-am inchis. Ma uit la tine  si esti la fel cum imi aminteam. Intre noi doar un cearsaf mototolit. Imi musc buza si ma uit la tine cu o dorinta imensa. Nu trebuie sa mai fac nimic caci ma tragi langa tine si continuam de unde m-am oprit sa imi amintesc seara. Imi place ca nu trebuie sa iti zic multe si deja stii ce vreau. 
            Un decor perfect care chiar imi doresc sa se intample uneori . Iti vreau trupul uneori mai mult ca orice altceva . Uneori tanjesc dupa atingerea ta. Si ce e cel mai important e ca nu ai nimic de pierdut. 


luni, 1 februarie 2016

cad in abis.

       Sunt aici.. sunt aici si sunt adevarata. Iti jur ca sunt adevarata. Pentru o secunda incearca sa imi intri in gand. Pentru o secunda incearca sa ma intelegi sau sa vezi lucrurile cum le vad eu. Pentru o secunda incearca sa nu ma mai critici si sa imi dai sfaturi care nu isi au rost. Eu ca tine am fost dar tu ca mine inca nu , si sincer nici nu iti doresc sa ajungi asa.
       Momentant pot spune cu glas tare ca sunt o epava . Sunt un suflet naufragiat pe o insula pustie . Nu am mancare, nu am apa , dar nici nu imi trebuie. Trupul meu a ramas o epava cand sufletul meu cutreiera aceasta insula in gasirea imposibilului. Tot ce a ramas din mine sunt bucati impartite peste tot. Am fost un intreg.. am fost un intreg candva . Pe un cer cu mii de stele eu sunt intunericul. Am fost candva mai mult de atat .. ba mai mult am fost chiar frumoasa si mandra luna  care lumina oamenii rataciti in intuneric.... dar acum.. acum am ajuns sa fiu acel intuneric care ii duce in eroare. Nu mai cred in bine, nu mai cred in soare, nu mai cred in lumina si nu mai cred ca exista o vindecare. Ma amagesc secunda cu secunda ca mereu sa ajung la aceasi concluzie. Totul in jur am construit eu. Chiar si acest ocean care ma inecat l-am creat tot eu prin lacrimile mele.
      Am nevoie.. am nevoie de ceva si nu stiu de ce... am nevoie sa cred iar, am nevoie sa simt iar, am nevoie sa ma gasesc pe mine. Spune-mi cum sa fac acest lucru singura? cum sa reusesc sa tin drumul drept daca nu e trasat? cum sa zbor daca eu inca nu am aripi?.. nu pot.. si nu e ca nu vreau. chiar vreau. Am incercat sa merg singura dar am cazut si am adunat rani... am incercat sa  tin drumul si pentru ca nu a fost trasat mi-a fost calcata inima... am incercat sa zbor si pentru ca nu am aripi m-am trezit lipita de asfalt cu dureri de nesuportat . Nu poate spune nimeni ca nu am incercat.. ideea e ca, chiar daca inima mea inca incearca corpul meu nu mai poate. Corpul meu cedeaza. Imi simt inima care desi e ranita si lovita inca bate cu putere .. dar corpul meu se pare ca nu sporta atat de multe lovituri. Pastreaza vanatai si zgarieturi care pana si la o adiere de vant dor .
     Am murit de o mie de ori si tot de o mie de ori am inviat . Am plans de o mie de ori si am si zambit de o mie de ori .Uita-te la mine si zi ce vezi. Si acum uita-te in sufletul meu si zi ce vezi. Nu stiu tot si asta ma omoara. Vreau sa stiu fiecare lucru, vreau sa simt fiecare sentiment , vreau sa nu mai am intrebari. Cine oare a iubit mai mult? cine oare imi e prieten? cine oare ma ajuta? cine ma uraste? cine imi ofera siguranta? cine poate sa ma ajute? cine ? cine? cine? ce?... pentru fiecare secunda din viata eu am o intrebare.. vreau sa ma eliberez. Cineva sa ma ajute sa imi scot aceste lanturi cu mii si mii de cercuri de fier. Cineva sa ma elibereze si pe mine.
      Daca acest cineva exista.. daca existi te rog sa intri in viata mea. Cum vrei tu.. ca si prieten, iubit, cunostinta , amic, fantoma, nu imi pasa atata timp cat esti sigur ca ma poti ajuta. Deci daca poti te rog sa o faci.  Vreau si eu sa traiesc..