Un lucru albastru. ( continuarea Zborului Albastru) Capitolul 1- Vroiam sa fie o iluzie..

E seara. Stau intinsa in pat si ma gandesc. Nu prea am chef de nimic. M-au coplesit niste amintiri destul de vechi. Hmmm.. ironic.. unele lucruri pur si simplu nu se schimba niciodata. A trecut atata timp..atata timp in care eu am crezut ca a fost bine. Si a fost.. pana la un moment dat. Ieri l-am vazut.. Chiar nu mam gandit ca o sa il mai vad vreodata.. Care erau sansele ca dupa acea despartire eu sa il vad pe el.. aici.. Ironia este ca acum ma gandesc din ce in ce mai mult la el. El.. el nu m-a vazut, dar eu pe el da. Era asa de vesel. Zambea exact asa cum imi placea mie incretind ochii pe la colturi. E frumos. E la fel de frumos. Ba nu! e mai frumos. Nu pot sa cred ca  o iau iara de la capat. Nu pot sa cred ca baiatul meu cu ochii albastrii a revenit. Hm... hai sa facem o depanare de amintiri. Deci... dupa ce ne-am cunoscut in tren si el a disparut si a aparut si iara a disparut.. s-a mutat cu mine.. Doamne ce zile!! Eu incepeam sa ma indragostesc de el cand am aflat ca are prietena. Bomba! lovitura aceasta a fost una sub centura trebuie sa recunosc. Am incercat sa imi vad de viata si atunci a intrat in filmul meu si baiatul meu cu ochii de ciocolata.. sau mai simplu Gabi. Totul bine si frumos pana cand Laur vine si imi spune ca nu mai are prietena si oarecum se da la mine. Din nou soc!!! ce ma fac acum?? Gabi era dragut iar Laur incepea sa isi arate sentimentele pentru mine si gelozia fata de Gabi. Era o lupta intre baiatul perfect si golanul. O lupta intre ochii caprui contra celor albastrii. Da.. asta credeam atunci, pana mi-am dat seama ca defapt eu luptam impotriva mea si doar atat. Atunci am decis sa ii las pe amndoi. Doamne ce decizie nu?? A fost prima data cand am ales cu mintea si intr-u fel am facut bine, pentru ca am avut parte de zile bune pana in ziua de azi. Atat pe Laur cat si pe Gabi i-am inchis intr-un colt al inimii mele si am sigilat intrarea. ..Sau cel putin am crezut asta pana ieri... Oricum e dimineata iar eu nu vreau sa ma mai gandesc atat de mult.

....................................................................................................................................................
 -Hey! ce faci ?
-Buna Raya, te asteptam.
-Pai, sunt aici acum
- Da... sper ca nu ai uitat sa aduci carnetul cu numere de telefon. Trebuie sa organizam acea petrecere.
- Nu , nu am uitat.. normal ca trebuie , in fiecare an o facem nu?
-Clar!
 Stateam la masa cu cea mai buna prietena a mea. Atatea lucruri se schimbasera de cand  cu aventura mea in lume si dragostea mea nebuna. Acum aveam alta prietena buna. O fata frumoasa bruneta cu gropite in obrajori. O cheama Dyaa  si sunt foarte norocoasa ca e langa mine. Era acea perioada a anului. Era primavara iar noi de fiecare data organizam o petrecere cu venirea caldurii. O prostie daca o iei dupa motiv.. dar la varsta noastra cautam orice scuza pentru a ne distra si a ne simti bine.
-Si ai ceva sa imi povestesti?
Se uita la mine cu ochii aia marii si stiam ce urmeaza.
-Stiu ce vrei sa iti spun dar nu are rost.
-Serios?? de ce esti asa? stiu ca si tu vrei sa imi zici.
Adevarat.. chiar vroiam intru-un fel sa ii povestesc.
-Deci??
- Bine ce vrei sa stii?
-Ai zis ca l-ai vazut..
-Pai da l-am vazut.. si atat.
-Cum si atat?? Nu te-ai dus la el? Nu ai vorbit cu el?
-Nu...
-Fata!
Doamne cat urasc cand face asa dar asa e ea si e tare simpatica.
-Nu.. ce era sa ii zic? "Buna sunt Raya ma mai tii minte?"
-Nici nu cred ca era nevoie.. sa fim serioase , sunt sigura ca era bucuros sa te vada.
-Nu stiu ce sa zic. E mai bine asa.
-Crezi?.. crezi ca o sa il mai vezi?
-Nu.. si sincer sper sa nu..
-Pai atunci imi pare rau sa te dezamagesc pentru ca tocmai a intrat in pub.
Oooo nu! care erau sansele ca doua zile la rand sa il vad? Si care erau sansele ca el sa vina fix aici unde sunt eu?? Cum as putea sa reactionez?
-Vreau sa plecam!!!
-Cum sa plecam???/
-Vorbeste mai incet... da vreau sa plecam acum.
Dyaa se uita tare urat la mine, dar eu nu sunt pregatita sa il vad, nu sunt pregatita sa ma vad cu el acum.. Dau sa ma intorc ca sa vad daca mai este la usa ca sa ies cand.. Albastrul lui l-a patruns pe albastrul meu.Doamne! aceasi nuanta de albastru frumoasa si calda ca cerul vara. Mii de tremurici ma iau. Tremuricii care nu credeam ca mai exista. Chiar nu vreau sa stiu ce va urma...