In fata mea era Alice.Alice cu parul ei nepieptanat , cu ochii aia mari si imbracata intr-o rochita foarte colorata.Avea un zambet mare pe fata.Ne-am imbratisat si am inceput sa plang. Eram atat de fericita. Voiam sa ii spun atatea...
-Dar cum??
- M-a sunat un baiat si mi-a zis ca ai nevoie de mine. Asa ca iata-ma aici. Niciodata nu vorbesti..
M-am uitat la Gabi care avea un zambet strengaresc.L-am luat in brate si am inceput sa ii multumesc.Seara a fost speciala, cu ea acolo , cu Gabi care se atasa din ce in ce mai mult de mine, doar ca....mereu exista ceva prost.Nu imi puteam lua gandul de la el.
E trecut de miezul noptii si imi doresc sa plec. Gabi se ofera sa ne duca insa eu am alte planuri si il refuz. Surprinzator intelege si nu face decat sa ma priveasca cu ochii aia lui caprui.Nu stiu de ce dar imi amintesc de ciocolata.Imi place ciocolata.
Sunt in parc cu ea.Nu zice nimic ci doar se uita la mine trista. Ma asez pe prima banca , ma uit in zare si incep sa plang.
-Nu stiu ce se intampla cu mine!! Alice!!Ce pot face , nu sunt eu... Sunt stricata din punct de vedere mintal...
Ea tace si ma asculta.Vreau sa ma inteleaga, vreau sa aiba rezolvare la toate problemele mele. Vreau sa stie ce e bine si ce e rau.
-Il iubesti?
Ma uit la ea cu ochii mari.
-Pe cine?
-Pe el..
-Nu.
-Bun. Atunci tot ce ai nevoie este de o plimbare , un cappucino si o depanare de amintiri.
Ma bucuram ca era aici . In fata tuturor eram o ciudata , diferita insa nu si in fata ei.
Suntem in fata blocului, ma opresc ,respir, apoi urcam. Camera de zi este luminata palid iar la masa sta Laur.Ma privea fix in ochii , insa cu o privire tare ciudata.Nu zambea si nici nu era aranjat. Statea cu o tigara in mana iar pe masa era o scrumiera plina de mucuri si scrum.
-Laur...Alice.
A dat din cap in semn de salut apoi s-a uitat din nou la mine.
- Raya , trebuie sa vorbim.....
Nu stiam cum sa reactionez, nu stiam cum sa ii raspund.
-Ce e?
Cat sictir pe mine... Nu se astepta sa ii raspund asa.
-Alice ne poti lasa singuri?
-...Sigur...
Cat tupeu...Cum sa ii ceara ei ceva? Nici macar nu o cunoaste.Se apropie de mine.Incep sa tremur.
-Raya.. esti ok?
-Da!
-Uite nu stiu ce ai crezut tu dar..
-Nu am crezut nimic.
Nu l-am lasat sa vorbeasca. Nu vroiam sa stiu, nu vroiam sa il ascult.
-Pot sa vorbesc sau nu?
-Zi...
-Bine.Sunt indragostit de ea. Suntem prieteni vechi iar acum si ea simte ca mine si nu pot face decat sa ma bucur.
-Ok.
-Ok? Adica nu te deranjeaza cu nimic?
-Mirat tu asa... Oricum ai fost pentru mine doar for fun.De ce sunt suparata pe tine? Ei bine nu pentru ca ai prietena ci pentru ca puteai sa imi zici si sa nu imi ascunzi totul.. sa ma minti.
-Dar nu te`am mintit..
-O lasam asa bine?
-Bine... Inca ceva...
-Ce?
-Mai pot locui aici sau....?Adica acum ca e prietena mea va veni la mine si...
-Da ! poti ramane, iar cat despre ea nu imi pasa dragule.
Ma uit la el.. el se uita la mine. A zis ce avea de zis, i-am respectat decizia si tot ce a vrut, atunci de ce a ramas asa pe ganduri? Nu vreau sa il inteleg.Il mai privesc o data in ochi aia mari si albastri.Imi va fii dor iar el chiar nu va stii de ce.....
-Dar cum??
- M-a sunat un baiat si mi-a zis ca ai nevoie de mine. Asa ca iata-ma aici. Niciodata nu vorbesti..
M-am uitat la Gabi care avea un zambet strengaresc.L-am luat in brate si am inceput sa ii multumesc.Seara a fost speciala, cu ea acolo , cu Gabi care se atasa din ce in ce mai mult de mine, doar ca....mereu exista ceva prost.Nu imi puteam lua gandul de la el.
E trecut de miezul noptii si imi doresc sa plec. Gabi se ofera sa ne duca insa eu am alte planuri si il refuz. Surprinzator intelege si nu face decat sa ma priveasca cu ochii aia lui caprui.Nu stiu de ce dar imi amintesc de ciocolata.Imi place ciocolata.
Sunt in parc cu ea.Nu zice nimic ci doar se uita la mine trista. Ma asez pe prima banca , ma uit in zare si incep sa plang.
-Nu stiu ce se intampla cu mine!! Alice!!Ce pot face , nu sunt eu... Sunt stricata din punct de vedere mintal...
Ea tace si ma asculta.Vreau sa ma inteleaga, vreau sa aiba rezolvare la toate problemele mele. Vreau sa stie ce e bine si ce e rau.
-Il iubesti?
Ma uit la ea cu ochii mari.
-Pe cine?
-Pe el..
-Nu.
-Bun. Atunci tot ce ai nevoie este de o plimbare , un cappucino si o depanare de amintiri.
Ma bucuram ca era aici . In fata tuturor eram o ciudata , diferita insa nu si in fata ei.
Suntem in fata blocului, ma opresc ,respir, apoi urcam. Camera de zi este luminata palid iar la masa sta Laur.Ma privea fix in ochii , insa cu o privire tare ciudata.Nu zambea si nici nu era aranjat. Statea cu o tigara in mana iar pe masa era o scrumiera plina de mucuri si scrum.
-Laur...Alice.
A dat din cap in semn de salut apoi s-a uitat din nou la mine.
- Raya , trebuie sa vorbim.....
Nu stiam cum sa reactionez, nu stiam cum sa ii raspund.
-Ce e?
Cat sictir pe mine... Nu se astepta sa ii raspund asa.
-Alice ne poti lasa singuri?
-...Sigur...
Cat tupeu...Cum sa ii ceara ei ceva? Nici macar nu o cunoaste.Se apropie de mine.Incep sa tremur.
-Raya.. esti ok?
-Da!
-Uite nu stiu ce ai crezut tu dar..
-Nu am crezut nimic.
Nu l-am lasat sa vorbeasca. Nu vroiam sa stiu, nu vroiam sa il ascult.
-Pot sa vorbesc sau nu?
-Zi...
-Bine.Sunt indragostit de ea. Suntem prieteni vechi iar acum si ea simte ca mine si nu pot face decat sa ma bucur.
-Ok.
-Ok? Adica nu te deranjeaza cu nimic?
-Mirat tu asa... Oricum ai fost pentru mine doar for fun.De ce sunt suparata pe tine? Ei bine nu pentru ca ai prietena ci pentru ca puteai sa imi zici si sa nu imi ascunzi totul.. sa ma minti.
-Dar nu te`am mintit..
-O lasam asa bine?
-Bine... Inca ceva...
-Ce?
-Mai pot locui aici sau....?Adica acum ca e prietena mea va veni la mine si...
-Da ! poti ramane, iar cat despre ea nu imi pasa dragule.
Ma uit la el.. el se uita la mine. A zis ce avea de zis, i-am respectat decizia si tot ce a vrut, atunci de ce a ramas asa pe ganduri? Nu vreau sa il inteleg.Il mai privesc o data in ochi aia mari si albastri.Imi va fii dor iar el chiar nu va stii de ce.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu