miercuri, 9 ianuarie 2013

Zborul Albastru (partea a treia)-Stupizenie

Toata dimineata am fost foarte bucuroasa. De ce? Nici eu nu am stiut. Ce avea special acest baiat? Si parca imi spusesem ca nu ma voi mai indragosti. Ah, am inceput sa ma invart prin casa. Cum ma machiez, cum ma imbrac, cum imi fac parul? Numai la asta m-am gandit, nu am putut face nimic toata ziua, iar cand a venit seara si eram gata m-am dus in fata oglinzii. M-am uitat si am sperat sa arat destul de bine incat sa observe el asta.
Piata era ca alte dati, luminata, plina de lume si chiar mai frumoasa. M-am dus acolo unde ne intalnisem si am asteptat. Vantul sufla plimbandu-mi parul in stanga si in dreapta. M-am enervat putin pentru ca mi-l strica, iar eu vroiam sa arat bine. Copilaroasa chestie. Am inceput sa rad singura cand am realizat cat de funny trebuie sa fiu ca ma enervez pe vant. Ma uitam in stanga si in dreapta asteptand sa intalnesc acei ochi mari si albastri, dar timpul se lasa furat si el nu venea. Inainte de a ma demoraliza m-am gandit si am inceput sa ma invart crezand ca va fi acolo sa ma prinda, insa am cazut si m-am lovit. Am vrut sa plang...dar mi-am amintit ca nu se merita. Usor m-am ridicat si am plecat acasa. Nu m-am mai demachiat si nici schimbat, m-am bagat in pat asa si fara sa realizez deja plangeam. Iar am permis unui "el" sa ma faca sa sufar. Si am crezut ca e special, ca e ciudat asa ca mine.
 De dimineata m-am prefacut ca nimic din toate astea nu s-a intamplat si mi-am continuat rutina. Avand in vedere ca nu mai eram la facultate am decis sa imi caut de lucru. M-am aranjat si am pornit in oras. Chiar nu stiam ce pot face sau la ce ma pricep. In acea zi am avut trei probe la care am esuat. E clar ca nu am stofa de chelnerita sau de bucatar, sa nu mai zic de femeie de serviciu. Cand am zis ca nu mai am nici o sansa totul a luat alta intorsatura. Suparata ca nici macar aici nu am fost buna, aici insemnand chelnerita, mi-am luat o cafea si din prostie am inceput sa cant. Intamplarea face ca patronului i-a placut cum am cantat si m-a intrebat daca nu vreau sa cant acolo seara. Se pare ca dupa rau vine si bine. Si uite asa m-am angajat si mi-a mers foarte bine. Nu am sa povestesc chiar totul pentru ca unele chestii chiar nu sunt interesante.
Era sambata. Aveam deja o luna de cand lucram in acel local, iar in aceasta seara era o mare petrecere. Patronul mi-a zis ca este o zi de nastere si ca sarbatoritul a cerut sa ii cant pentru niste bani frumosi. Am acceptat si nu mi s-a parut nimic iesit din comun pentru ca multa lume auzise cum cant in acel local si le-a placut. Cand am ajuns acolo erau foarte multe persoane tinere si frumos imbracate. Sincer ma simteam ca Cenusareasa pe langa acei oameni. M-am apucat de treaba si asta a fost pana la un moment dat. In timpul unei melodii vine cineva in fata mea si se uita la mine. Acei ochi mari si albastri ma priveau rugator. Vocea a inceput sa imi tremure, iar eu m-am enervat imediat. Cand am terminat melodia am zis ca voi lua o pauza.
- Nu pot sa cred cat tupeu ai!
- Ce vrei sa spui???
- Mai ai tupeul sa vii sa te pui asa in fata mea? Si sa te uiti asa la mine dupa ce m-ai lasat balta??
- Ti-am zis ca trebuie sa te descurci si fara mine.
- Adica? Ce vrei sa spui despre asta?
- Sa spunem doar ca ai avut nevoie de o lovitura ca sa vezi cum e lumea de fapt.
- Vrei sa termini cu jocul asta stupid???
Am inceput toata sa tremur si nu mai puteam de nervi. Imi venea sa urlu, sa il pocnesc.. iar el statea in fata mea si zambea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
- Ce e asa de amuzant?
- Tu!
- Eu???
- Nu te mai enerva asa, ca esti mai draguta cand zambesti.
- Chiar nu imi pasa ce crezi tu despre cum arat eu!!
Imi zisese ca sunt draguta. M-am topit cand l-am auzit, dar el trebuia sa vada ca sunt nervoasa.
- Spune-mi ce ti-am facut eu tie ca sa ma lasi balta?
- Ti-am zis aveai nevoie de o lovitura...
- Nu inteleg...
- Pai tu iei totul in gluma, daca ai putut sa iei viata in ras si sa te invarti atunci pana ti s-a facut rau, asa puteai sa iei si in ras faptul ca eu nu am venit la intalnire.
- Nu pot sa cred!! Te urasc!
- Deci imi acorzi acest dans?
- Iti bati joc de mine?
- Nu.
- Normal ca nu iti acord nimic. Esti un prost.
- Oricum vei dansa cu mine.
- Mai vedem noi.
M-am urcat inapoi pe scena si am continuat sa cant. Se tot uita la mine si statea acolo. Ma scotea din sarite!! A venit si ora 12, deci si tortul. Si iata ca sarbatoritul este...Ce??? O nu, nu el... Ba da. Era ziua lu Laur. A trebuit sa ii cant "La multi ani" si sa il felicit. Super!..
- Acum daca tot sunt aici, am si eu o dorinta si sper sa imi fie indeplinita.
Ce vorbeste asta aici...? Doamne, il urasc.
- As vrea ca aceasta frumoasa domnisoara care ne-a cantat in aceasta seara sa danseze cu mine o melodie.
Ce??? Nu..nu pot sa cred ca a facut asta, of... mor.
 Da, am dansat cu el pana la urma si cred ca l-am si iertat, desi nu trebuia. M-a condus din nou acasa doar ca de data asta nu a mai fost la fel. S-a asezat langa mine in pat. Mi-a desfacut rochia usor, nasture cu nasture si a dat-o jos. In timp ce facea toate astea se uita in ochii mei si zambea. Mi-a desfacut sutienul cu o gingasie imensa. L-am lasat.. nu am zis nimic. Incet a inceput sa imi atinga sanii plimband mana in sus si in jos. Respiratia mea a devenit mai grea, mai apasatoare, iar a lui o copia pe a mea formand amandoua o simfonie perfecta. Eram papusa lui ..I-am desfacut camasa neagra si am aruncat-o jos. A inceput sa imi sarute sanii bland si suav. Nu a durat mai mult de jumatete de ora, iar noi am ajuns goi lipiti unul de celalalt. A fost o noapte superba care nu poate fi descrisa in cuvinte, o noapte ce nu o intalnesti nici macar in carti.
Dimineata cand m-am trezit aveam o senzatie de fericire imensa si nu imi doream nimic. A durat doar o secunda inainte sa se transforme totul in ceva urat. Nu am vrut sa deschid ochii sa vad daca mai era sau a plecat din nou. Imi era frica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu