Sunt decisa. Am coborat de jumatate de ora din tren. Inca ma gandesc de ce nu i-am cerut numarul de telefon mai devreme. De ce a plecat fara sa zica? De ce nu a lasat un biletel ceva sau de ce nu a zis inainte sa ma duc eu la baie? Oare nici el nu stia unde sa coboare? Oricum e noapte si e frig, acum nu mi se mai pare ciudat ca avea si geaca pe el. Ma duc sa caut un loc unde sa stau. Cum a fost acea noapte nu am sa detaliez, am gasit ceva de inchiriat si m-am instalat. In curand avea sa inceapa facultatea, dar eu nu voi merge pentru ca am plecat de acasa. Poate imi caut de lucru cand voi ramane fara bani sau poate ma voi intoarce acasa si asta a fost.
Am vizitat orasul intr-o saptamana, deja e duminica si au inceput sa vina studenti de peste tot. Maine incepe facultatea, iar eu nu vreau sa ma mai intorc acasa. Sunt in parc si e asa de frumos, e mai cald ca acum o saptamana. E multa lume care se bucura de ultima zi de "vacanta". Am vazut atatea feluri de oameni. Sunt inalti, scunzi, cu parul blond sau brunet, indragostiti sau singuri. Toti sunt atat de fericiti, de parca nimic rau nu ar exista pe lumea asta. Mai fericiti ca intr-un basm in care mereu sfarsitul dureaza 3 zile si 3 nopti. Ar trebui sa ma intorc inapoi in apartament si sa ma uit la un film. Of.. suna telefonul, unde dumnezeu esti?? Imi aplec capul spre buzunar cand deodata sunt lovita. Cineva se izbeste de mine.
- Ce e cu tine? Nu vezi pe unde mergi?
Incep sa urlu la el. Ridic capul si el se uita la mine si rade.
- Imi cer scuze, ma grabeam si nu am vazut ca e cineva aici. Te rog scuza-ma, dar daca vrei, ca sa ma revansez te invit la o cafea.
Ma uit la el, era dragut. Avea ochi micuti si negrii si niste buze pline. Era bine imbracat si transmitea un aer de bucurie, insa nu vroiam acum sa imi fac noi prieteni.
- Nu, e ok.. nu face nimic.
- Te rog,insist.
- Nu, chiar nu e nevoie. Mersi oricum.
Imi pun geanta pe umar si plec inainte lasandu-l sa se uite la mine. Stiu ca nu a fost politicos, dar chiar nu vreau nimic acum si nici chef n-am. Imi bag castile in urechi si merg mai departe. M-a sunat cea mai buna prietena, probabil se intreaba unde sunt. Dar chiar nu vreau sa ii raspund. Ma opresc. Pun geanta pe jos si incep sa ma invart in mijlocul pietii. De ce? Pentru ca asa imi veni sa fac. Vreau sa ma opresc, dar nu stiu cum.
- Mai incet ca ai sa ametesti tare si iar ti se face rau.
Ma atinge cineva si ma sperii, dar cand imi revin din ameteala il vad pe el. Baiatul cu ochii albastrii din tren. E Laur. Nu pot sa cred. Ce cauta aici? M-a urmarit? Aici sta? Si daca sta aici de ce nu mai era in tren, cum a venit pana aici?
- Esti ok?
- Ce cauti aici?
De ce am zis asta? Si ce ton am avut, sigur s-a speriat. Ce am in cap??
- Scuze, ii zic, hey, da sunt ok, mersi.
Imi este frica sa ma uit la reactia lui. Dar cand ma uit vad ca el inca zambeste la fel, ba chiar mai amuzat.
- Lasa-ma sa te ajut.
Se apleaca si imi ia geanta, ma prinde de brat si incepem sa mergem.
- Unde stai? Unde te duc?
- Aaaa, pai,.. stau...mai incolo.
- Vad ca nu te descurci fara mine .
Ma uit la el si nu mai zambea. Era serios, parca ar fi fost nervos ca eu am inceput sa ma invart.
- Poftim?
- Esti atat de copil. Ce incercai sa faci? Sa te ranesti?
- Nu incercam sa fac nimic. Am facut ce am simtit. Si in plus cine esti tu ca sa te iei de mine?
M-am tras din bratul lui, dar am regretat asta in urmatoarea secunda cand am observat ca inca sunt ametita si n-am echilibru. El m-a prins, s-a uitat la mine lung si am continuat sa mergem. Nu am vorbit deloc tot drumul, iar cand am ajuns la mine a intrat fara sa fie invitat. Mi-a zis sa ma imbrac in pijama, iar mie mi s-a parut cam deplasat, dar am facut asta. Cand m-am intors in camera el imi facuse patul si statea pe un scaun. M-am intins pe pat fara frica si m-am uitat la el. A luat scaunul si l-a asezat langa pat. A inceput sa se joace in parul meu, iar eu am adormit ca un prunc.
Dimineata cand m-am trezit nu mai era. Nu ca as fi fost tare mirata de asta. Oricum acum stiam ca este in acest oras. Cand m-am ridicat am zarit ceva pe masa. Cana mea cu pinguini era plina cu cafea si langa ea un biletel.
"Data viitoare incearca sa nu mai amestesti asa tare.
Mananca ciocolata, o sa te ajute.
P.S. diseara ne vedem in acelasi loc.
Laur,"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu