Zborul Albastru ( partea a saptea )- Oare?

         Poate da , poate nu.. oricum urmatoarea luna a fost tare ciudata..A fost ca si cum el nu era aici, sa nu mai zic de ea.Mi-am vazut de viata mea si nici nu am mai indraznit sa ma gandesc la el. Zic ca nici nu indraznesc pentru ca la urma urmei imi faceam mie rau. Nu vroiam sa stiu  ce face, unde merge, daca e bine , daca e rau sau pur si simplu cum o mai duce. A facut si el acelasi lucru , nu ma bagat in seama, nu l-a interesat ce fac si toate cele , insa numai pana la o bucata. La un moment dat incepea sa ma intrebe din ce in ce mai mult ce fac, cum o mai duc, daca nu vreau sa stau cu el la o cafea.Nu stiu ce incearca dar cu siguranta nu ii va iesi. Nu acum. Am o relatie destul de buna cu Gabi. Nu suntem chiar impreuna , dar e un fel de a fi. Imi place sa imi petrec timpul cu el si sa nu ma gandesc la prea multe.Cu Gabi totul era mai simplu.Pentru el totul era frumos si la locul lui.Ma facea sa zambesc mereu ca si cum asta ar fi scopul lui in viata.Dragul de el..Insa, la mine era problema. Am inceput sa ma inchid in mine, prea rece pentru vremea de afara.Apropo de vreme, a trecut deja destul de mult timp de cand am plecat de acasa.E vara si e foarte cald.Intr-o saptamana facultatea se termina si atunci... atunci Laur va pleca acasa.Nu , nu mai e baiatul meu cu ochi albastri, e doar un "el", e Laur.Iar daca stau bine si ma gandesc niciodata nu a fost "al meu", mereu a fost "al ei"....
       In general e bine. Cu muzica e din ce in ce mai bine. Sunt din ce in ce mai apreciata si mai bine platita. Iubesc ceea ce fac.Oricum ....e prea dimineata pentru ganduri. E ora cinci si eu nu am somn.Cred ca ar trebui sa vizitez un doctor ceva.O cafea m-ar ajuta.Fiind foarte cald imi permit sa stau intr-un maieu lung in casa si chiar nu imi pasa cum arat.Imi iau pachetul de tigari si ma duc in bucatarie.Ce naiba????Laur e la geam sta...E ora cinci!!!! De ce Dumnezeu nu doarme???Nu il intreb nimic.Am sa merg sa imi fac cafeaua si atat, la urma umrei el a dorit sa nu imi pese, el a cerut asta.Oricum si faptul ca ii respect decizia ii arata ca imi pasa, dar fie treaca..
            Se intoarce si se uita la mine. E trist. De ce e trist?Se vede ca nu a dormit.Se gandeste la ceva.E ravasit...De ce?? Nu vreu sa il intreb si nici nu am sa o fac.Ma uit la el , se uita la mine.Dupa mult timp ochii nostri se intersecteaza. Am si uitat albastrul ala marin.Imi trag privirea inapoi.Torn o cafea in cana,tin sa precizez ca era cafea facuta, si imi aprind o tigara.
   -N-ai somn?
            Ce voce... E prea ciudat...Nu stiu cum sa reactionez...
  -Nu ... nici tu?
  -Nu, prea multe ganduri.
  -Bine zis!...
  -Dar ce te macina draga?
           Ii pasa ce ma macina? si care e faza cu draga?
  -Ganduri proprii.
  -De ce nu  imi mai zici nimic?Inainte vorbeai cu mine...Am impresia ca ma eviti..
          Wow... si-a dat si el seama...
  -Nu, nu te evit.. ti se pare doar...
  -Raya, te cunosc.
  -Nu ! nu ma cunosti! nu stii nimic despre mine!
  -Am nevoie de cineva...
         Liniste deplina... ce imi spune mie asta?Crede ca ce?? Ca ma impresioneaza?Poate ar trebui sa nu m-ai fiu asa rea.Poate chiar are nevoie de cineva.. Sau nu..
  -Imi pare rau dar nu sunt eu acel cineva.
         Se repede spre mine si ma ridica de pe scaun.
  -Raya!! ce e cu tine?? Tu nu esti asa..Ce s-a intamplat?? E din vina mea?...
  -Nu e nimic cu mine, sunt doar obosita si extenuata.
             Se uita la mine abatut , trist si lipsit de puteri.Ceva ii seca mintea.Probabil s-au certat.Ce efect are ea asupra lui. Imi e mila de ei.Ii aud inima cum bate cu putere dar totusi slab, ii simt respiratia calda si inceata. E aproape.Prea aproape de mine.Nu am mai stat atat de aproape unul de altul de foarte mult timp.Ne privim indelung.Ce s-a intamplat cu baiatul cu ochi albastri din tren?Cu baiatul care mereu zambea si caruia ii sclipeau ochii de atat fericire?Nu stiu ce a fost, un moment de ezitare sau nu stiu, si nici nu stiu daca el sau eu am inceput dar m-am trezit ca ne sarutam.Ne sarutam cum nu am mai facut-o niciodata.Nu pot sa descriu pentru ca nu nici nu stiu cum s-a ajuns la asta.Mi-am tras buzele inapoi si l-am privit.M-a privit si el..Am lasat tigara in scrumiera , am varsat cafeaua si am fugit in camera ca un copil mic care facuse o greseala si nu vroia pedepsit.
             Nu vreau sa stiu ce va urma....