Zborul Albastru ( partea a opta)- Ziua perfecta

           Stau pe pat de 3 ore.Ma uit la tavan.Nu vreau sa ies din camera.Nu vreau sa dau ochii cu el.Nu vreau sa il intreb de ce sau sa ma intrebe el pe mine.S-a intamplat totul prea repede si brusc.Cine a fost vinovatul?Cine a vrut asta?Ce intrebari...Oare vreau sa stiu raspunsul?...Prea multe ganduri.Asta e clar. Am nevoie de odihna ca sa pot gandi.Imi suna telefonul...n-am chef... totusi ma uit cine e. E Gabi.Nu vreau sa vorbesc, dar daca nu ii raspund ma va intreba ce am si eu chiar nu am chef de explicatii.
  -Da..
  -Ce faci mai??
  -Bine , acasa tu?
  -Bine ,ma gandeam poate vrei sa iesim sa luam micul dejun.
           Nu  prea aveam chef, dar apoi m-am gandit ca e mai bine sa iau micul dejun cu Gabi decat sa dau de Laur si sa ma intrebe ceva. Asa am scuza sa plec.
  -Sigur.Sunt gata intr-o ora.Unde mergem?
  -Vin eu si te iau.O sa iti placa.
  -Ok. Pa.
  -Pa.
               Cu nici o tragere de inima am inceput  sa ma imbrac si sa ma machez.Sunt prea obosita si continui sa imi zic mie asta...Dar imi revin... trebuie sa fiu gata , indata ajunge Gabi si nu vreau sa ma astepte.
             Sunt gata.Ies din camera cu frica si incet.Degeaba m-am tot rugat ca Laur sa nu fie acolo sau sa fi plecat.Era acolo ca si cum ar fi stat in tot acest timp . Cafeaua varsata era stransa, insa cana lui si acum e plina de cafea iar scrumiera da pe dinafara de scrum si mucuri.Ma vede, se ridica.Brusc lasa tigara si isi intoarce corpul spre mine. Ma examineaza de la picioare pana la cap.Isi opreste privirea in ochii mei.
  -Arati bine.. pleci undeva?
  -Da.. aa.. am niste treaba
  -Ce treaba?
  -Ma vad cu Gabi.
               Si-a schimbat imediat expresia fetei si s-a uitat intr-o parte parca plictisit.
  -Apropo de azi dimineata...Raya.. sa stii..
  -Ca a fost o greseala, imi cer scuze si promit ca nu se va mai repeta!
            A inlemnit! Imi suna telefonul.Probabil e Gabi, a ajuns .. probabil..Ma indrept spre usa.
  -Raya!!
  -Las-o asa, e mai bine asa.
         Am   iesit si l-am lasat sa stea in picioare langa masa plina de canii de cafea. Ce nu stiu , nu ma raneste.Nu vreau sa stiu ce vroia sa zica. Nu vreau sa imi zica ca m-a sarutat pentru ca a fost un moment de ezitare sau pentru ca suferea prea mult dupa ea sau orice altceva.Vreau sa pastrez acel sarut ca ceva spontan. Ceva ce am vrut si eu si el. Am coborat . Gabi e jos in fata masinii.Trebuie sa zambesc.Trebuie sa fiu bine.
  -Buna dimineata soare!
  -Neata.
       Ma ia in brate si ma saruta pe obraz.E foarte vesel iar zambetul lui este intr-o armonie perfecta cu ochii aia de ciocolata.
   -Am o surpriza pentru tine!
  -Of.. mai nu trebuia!...
  -Cum sa nu?? Sunt sigur ca iti va placea.
              Ne urcam in masina si plecam.E binedispus si are muzica vesela.Ma binedispunde si pe mine.Mergem deja de o ora si tot nu am ajuns.Cantam amndoi si radem.Gabi e medicamentul meu.Ma face sa ma simt foarte bine. Am ajuns undeva la margine orasului unde este o campie mare si o padure.
  -Stai aici si nu iesi pana nu zic eu bine?
  -Sa zicem...
  -Promite-mi.
  -Ok.. Promit.
                   Am stat in masina gandindu-ma numai la ce face , ce vrea sa pregateasca.Prea frumos din partea lui. De ce nu a aparut  mai repede in viata mea?..Of..Gand trist.Il inchid intr-un colt al mintii si revin la curiozitatea mea.
  -Gata! hai afara!
       Am iesit afara si nu puteam sa cred.Gabi statea langa o patura.Pe patura mare si rosie se afla un cos de picnic cu mancare, cafea, suc si dulciuri.Nu imi venea sa cred ca a facut toate astea pentru mine.
   -Ti-am zis ca vreau sa iau micul dejun cu tine.
   -Da.. dar.... nu am cuvinte...
   -Nici nu trebuie...Mi s-a parut ca erai trista si am vrut sa iti ei gandul de la asta.Cand mi-ai zis ca intr-o ora esti gata mi-a venit ideea asta. Si am avut si timp sa pregatesc totul.Sper sa iti placa si sa te simti bine.
   -E minunat!! Multumesc!!!
               L-am luat in brate si l-am strans tare, tare! A fost o zi superba.Am stat , am mancat si am ras. A fost frumos, era aer curat , cald afara si cerul era absolut albastru. A trecut repede timpul. Deja trecuse de amiaza. Ne-am urcat in masina sa plecam acasa.
   -Multumesc pentru aceasta zi superba!
   -Raya.. termina.Meriti asta!
              Imi zambea dulce.Mi-ar fi placut sa nu se fi terminat ziua asta niciodata.
  -Ne vedem maine Raya.
  -Pa.
                 Eram atat de obosita si nu stiu daca de la somn sau din cauza  situatiei  in care eram. Am intrat in casa absenta.Pe masa nu mai era nimic, nici o cana, nici o scrumiera.Defapt era curat in toata casa.
  -Raya...
       Ma intorc , era in spatele meu si schita un zambet.
  -Te asteptam....