Zborul Albastru ( partea a sasea)- Durerea e cuvantul

            In fata mea era Alice.Alice cu parul ei nepieptanat , cu ochii aia mari si imbracata intr-o rochita foarte colorata.Avea un zambet mare pe fata.Ne-am imbratisat si am inceput sa plang. Eram atat de fericita. Voiam sa ii spun atatea...
          -Dar cum??
         - M-a sunat un baiat si mi-a zis ca ai nevoie de mine. Asa ca iata-ma aici. Niciodata nu vorbesti..
         M-am uitat la Gabi care avea un zambet strengaresc.L-am  luat in brate si am inceput sa ii multumesc.Seara a fost speciala, cu ea acolo , cu Gabi care se atasa din ce in ce mai mult de mine, doar ca....mereu exista ceva prost.Nu imi puteam lua gandul de la el.
       E trecut de miezul noptii si imi doresc sa plec. Gabi se ofera sa ne duca insa eu am alte planuri si il refuz. Surprinzator intelege si nu face decat sa ma priveasca cu ochii aia lui caprui.Nu stiu de ce dar imi amintesc de ciocolata.Imi place ciocolata.
      Sunt in parc cu ea.Nu zice nimic ci doar se uita la mine trista. Ma asez pe prima banca , ma uit in zare si incep sa plang.
         -Nu stiu ce se intampla cu mine!! Alice!!Ce pot face , nu sunt eu... Sunt stricata din punct de  vedere mintal...
               Ea tace si ma asculta.Vreau sa ma inteleaga, vreau sa aiba rezolvare la toate problemele mele. Vreau sa stie ce e bine si ce e rau.
        -Il iubesti?
   Ma uit la ea cu ochii mari.
    -Pe cine?
   -Pe el..
   -Nu.
   -Bun. Atunci tot ce ai nevoie este de o plimbare , un cappucino si o depanare de amintiri.
          Ma bucuram ca era aici . In fata tuturor eram o ciudata , diferita insa nu si in fata ei.

           Suntem in fata blocului, ma opresc ,respir, apoi urcam. Camera de zi este luminata palid iar la masa sta Laur.Ma privea fix in ochii , insa cu o privire tare ciudata.Nu zambea si nici nu era aranjat. Statea cu o tigara in mana iar pe masa era o scrumiera plina de mucuri si scrum.
   -Laur...Alice.
    A dat din cap in semn de salut apoi s-a uitat din nou la mine.
           - Raya , trebuie sa vorbim.....
        Nu stiam cum sa reactionez, nu stiam cum sa ii raspund.
    -Ce e?
         Cat sictir pe mine... Nu se astepta sa ii raspund asa.
     -Alice ne poti lasa singuri?

  -...Sigur...
          Cat tupeu...Cum sa ii ceara ei ceva? Nici macar nu o cunoaste.Se apropie de mine.Incep sa tremur.
    -Raya.. esti ok?
    -Da!
   -Uite nu stiu ce ai crezut tu dar..
   -Nu am crezut nimic.
         Nu l-am lasat sa vorbeasca. Nu vroiam sa stiu, nu vroiam sa il ascult.
  -Pot sa vorbesc sau nu?
  -Zi...
   -Bine.Sunt indragostit de ea. Suntem prieteni vechi iar acum si ea simte ca mine si nu pot face decat sa ma bucur.
  -Ok.
   -Ok? Adica nu te deranjeaza cu nimic?
   -Mirat tu asa... Oricum ai fost pentru mine doar for fun.De ce sunt suparata pe tine? Ei bine nu pentru ca ai prietena ci pentru ca puteai sa imi zici si sa nu imi ascunzi totul.. sa ma minti.
   -Dar nu te`am mintit..
   -O lasam asa bine?
   -Bine... Inca ceva...
   -Ce?
  -Mai pot locui aici sau....?Adica acum ca e prietena mea va veni la mine si...
  -Da ! poti ramane, iar cat despre ea nu imi pasa dragule.
         Ma uit la el.. el se uita la mine. A zis ce avea de zis, i-am respectat decizia si tot ce a vrut, atunci de ce a ramas asa pe ganduri? Nu vreau sa il inteleg.Il mai privesc o data in ochi aia mari si albastri.Imi va fii dor iar el chiar nu va stii de ce.....

  

time...

             I am so sick of all this, is it so hard to understand what i want? don`t I speak an human language or  I  am just being treated like a stupid?
              All i ask from you is time, time to make up my mind and my heart.My felings aren`t the same they were and I want to understand them. Why won`t you let me? You say you think about me, but you aren`t . You wanna be happy , but what about me?Don`t you see I don`t smile anymore and I am not the same?Your drama pushes me more and more away.You ask too much and you can`t accepte me as I am. You want me to be like you, to act like you, talk like you, but is there place for me? Can you love me without tryung to make me a doll from your head?I am sorry , but I have a life, my own one, a personality and my own thoughs!
          I`ve asked for time because I need it. I know,I always make decisions quickly, but not this time. Now I relly don`t know what  I am going to chose. I want to have some time to reconsider things. What`s so hard to understand?
         I can`t take it anymore! I can`t!!! I don`t want!This is me, bad and good. Accept me or get out of my life definitively!!!

Zborul Albastru (partea a cincea)- Intorsatura ciudata

De la povestea mea de ura s-a ajuns la dragoste, apoi la erotic si acum din nou la dragoste? Nu mai inteleg nimic, totul este foarte ciudat. Cum sa ma duc acum la el sa ii spun ca i-am citit jurnalul si ca vreau sa stiu de cine e indragostit?.. Nu merge asa. Si chiar asa, de cine e indragostit el? Poate daca as mai citi cateva randuri as afla. Doamne nu, nu pot sa fac asta. Dar daca e cineva cunoscut, daca sunt eu? Numai gandul ca putea fi indragostit de mine ma facea sa o iau razna, sa imi imaginez fel de fel de lucruri. Nu, sigur nu sunt eu!.. Doar a zis ca nu vrea relatii de dragoste. Da, dar timpul a trecut, poate s-a schimbat. Poate cateva randuri..

Deschid pe la jumatate si citesc:

 "Era frumos afara si chiar eram deja plictisit. Facultatea asta deja ma calca pe nervi si nu mai am chef,"

Nu, nu aici e partea pe care o caut eu. Mai dau cateva pagini si ma uit din nou. Acolo e! Da!

"E frumoasa, e asa de frumoasa. Ma face sa ma gandesc numai la lucruri dragute si tot ce imi doresc e sa o tin in brate, sa o simt, sa  vad cum este. Ah, cum sa ii zic, cum sa o am?.."

Devine din ce in ce mai interesant. Nu vreau sa ma opresc, trebuie sa stiu cine e ea! Cine e?

"Parul ala lung si brunet, ochii aia caprui, ma hipnotizeaza.."

Par brunet? Ochi caprui? Nu!!! Nu sunt eu?? Cine e asta? Vreau sa mai citesc, dar totusi nu vreau. Vreau sa aflu cine e, dar ma doare daca mai vad cum vorbeste de ea. Ce fraiera am fost!.. normal ca nu avea cum sa se indragosteasca de mine. L-am pus inapoi unde era si mam dus la el in camera.

- Raya!! Vai bine ca ai venit, nu mai pot! Ma dor mainiile si imi este frig.

M-am dus, l-am dezlegat si am plecat fara sa zic nimic.

- Esti bine? Ce e cu tine?

Era mirat, a crezut ca ma simteam bine ca am facut asta. Si chiar m-am simtit atunci, dar acum nu mai aveam chef de nimic. Mi-ar fi placut sa fiu o curva fara sentimente.

- Nu am nimic, te rog nu mai pune intrebari.

Am plecat in camera mea lasandu-l acolo sa isi puna intrebari singur. M-am inchis in camera, am luat telefonul si am sunat.

- Alo!

- Alo, Raya? Tu esti? Doamne, bine ca esti teafara!! Esti nebuna?!

Am sunat-o pe ea. Pe Alice. Cine altcineva avea sa ma inteleaga in acel moment? Cine altcineva avea sa ma asculte si sa m-a suporte?..Nu era aici, asa ca aveam sa ma plang in telefon.

- Chiar am nevoie de tine.

- Unde esti? De ce nu ai mai dat nici un semn de viata?

- Trebuie sa vorbim.

Am inceput sa plang si sa vorbim mult. Ea m-a ascultata si mi-a dat sfaturi. I-am promis ca o voi mai suna si am zis ca trebuie sa dorm putin. Am adormit si am visat multe vise amestecate. Nu mai stiam pe ce pamant sunt.

Ma trezesc! Imi bubuie capul. Ce e zgomotul asta? Ma uit la ceas, este ora 7 seara. De unde dumnezeu vine muzica asta? Ies din camera. Muzica tot mai tare. Se aude de la el din camera. Of!! Pana aici! Ma duc si deschid usa. Regret ca am facut asta. In fata mea pe pat se afla o fata bruneta cu parul lung ce stralucea, cu ochii mari si caprui, cu pielea cafenie si frumoasa ca modelele de pe reviste. Ea e! Ea e fata de care e indragostit baiatul meu cu ochii albastrii. Se acopera imediat cu ceva si se uita la mine rugator. Iese si Laur din baie exact asa cum la dat Dumenezu. Inchid usa repede si ies, trebuie sa plec de aici.

- Stai! Raya! Stai.

Ma uit la el, ma opresc. Ochii nostri se intersecteaza. Ciudat.. avem amandoi ochi albastri, dar tot nu sunt la fel. Simt cum ochii imi sunt invadati de ape si nu vreau ca el sa vada asta. Ies afara, iau din nou telefonul si il sun pe Gabi. A venit imediat si am plecat amandoi sa ne plimbam. Gabi era ciudat. Ciudat ca ma intelegea prea bine. Era de acord cu tot ce ziceam si faceam si pe langa asta dadea niste sfaturi geniale. Trebuia sa aiba el si ceva gresit. Si chiar daca era asa de perfect eu nu puteam sa ma simt atrasa de el. Nu. Eu imi vroiam baiatul cu ochi albastri. M-a condus inapoi acasa si mi-a zis ca la ora 10 va fi aici. Vom merge in club fie ca vreau, fie ca nu vreau. In casa nu mai era nici bruneta si nici el. Am inceput sa ma aranjez si sa fiu parca absenta. La 10 a venit Gabi si am plecat. Masina s-a oprit in fata unui club mare cu multe luminii. La intrare doua animale de oameni cereau buletinele copiilor care incercau sa intre. Am intrat si...

Nu pot sa cred asa ceva!????

Zborul Albastru (partea a patra)- Cineva nou..

I-am deschis. Trebuia sa fac asta. Ma uit in jur, in pat langa mine nu e nimeni. Of.. iar a plecat. Dar stai!..hainele de pe jos nu sunt ale mele, iar camasa aia o recunosc dintr-o mie.

- Te-ai trezit mititico?

- Am crezut ca ai plecat.

- De ce as pleca?

- Nu stiu, mereu o faci.

- Sunt aici, dar voi pleca curand.

- Si de data asta poate imi lasi numarul tau de telefon sau ne vom mai vedea?

- Imi pare rau, dar nu vreau o relatie. Credeam ca nici tu. Cred ca ar fi mai bine sa ma imbrac si sa plec.

Statea in fata mea dezbracat de haine si sentimente cu acelasi zambet pe buze. Imi venea sa plang. Nu vrea relatii, dar cine l-a intrebat ceva de o relatie? Baiatul cu ochi albastri sa fie doar un vis? Un vis idiot as putea spune!!!

 - E ok. Nu am zis ca vreau o relatie.

I-am zambit si eu si atunci el a fost cel care nu a mai zambit.

- De fapt asta e tot ce am vrut, doar nu credeai ca tu esti tot ce imi doresc eu? Esti dragut, dar sa fim seriosi.

Am fost rea, foarte rea.. dar nu il voi lasa si de data asta sa ma faca sa sufar. Mi-am aprins o tigara si m-am asezat la masa.

- Ai un apartament destul de mare.

Hm. A schimbat subiectul. Ce miscare inteligenta.

- Da, asa este.

- Nu te-ai gandit sa mai stai cu cineva?

Nesimtitul!.. acum vrea sa stea aici sa ma tortureze? Of.

- Nu chiar, nu m-am gandit. Dar stii tu pe cineva disponibil?

- Pai sincer da, daca nu te-ar deranja .. eu.. stii, sunt la facultate aici si nu imi plac caminele.

- Aaaa. Ok, poti lua ultima camera.

- Serios??

- Da...

Da, regret ca am facut asta, dar sincer chiar nu aveam sa il las asa sa nu aiba unde sa stea. In doua zile s-a si mutat. Si-a adus tot ce a avut el, si-a facut camera cum a vrut. Era ingrozitor de dragut si nu mai stiam ce sa fac. Ma atragea enorm, dar se pare ca eu pe el nu. Am inceput sa ma gandesc si m-am decis sa il fac sa ma vrea. In fiecare dimineata eu luam micul dejun goala pusca. Iar cand se uita la mine ii zambeam. Ii sticleau ochii de fiecare data cand ma vedea si abia se abtinea; vedeam asta. Ma aranjam in fiecare seara si ieseam in oras ca el sa creada ca ies la intalnire. Il rugam sa imi inchida rochia sau sa vina sa ma spele pe spate. La un moment dat am crezut ca va innebuni.

Intr-o seara insa el nu a mai putut rezista.

- Doamne, ce incerci sa faci?

- Poftim?

- Nu mai pot, tot ce imi doresc este sa te am..

- Cum, dar nu mai vroiai nici o treaba cu mine?!

M-am prefacut mirata desi in mine ardeam de fericire.

- Ok, te inteleg. Du-te in camera, eu voi face cina si voi veni la tine.

Am facut cina, am mancat bine si apoi am fost la el. Ca prima data, am inceput sa ne dezabracam doar ca acum el era papusa mea. I-am propus sa jucam un joc. L-am legat de pat, l-am dezbracat si apoi am inceput sa rad.

- Ce ai, esti nebuna?

- Nu, nu sunt nebuna.

Am inceput sa ma imbrac.

- Ce faci??

- Pai, vezi tu, eu cred ca ei nevoie de o lovitura ca sa vezi cum e viata. Nu poti lua totul in gluma cum ai facut cu mine.

A ramas mut de uimire, insa ochii aceia mari si albastri nu mi se mai pareau atat de inocenti precum erau.

- Raya , revino-ti si da-mi drumu'.

- Pai.. eu plec, cheiile de la catuse sunt in camera mea, iar cand vei invata sa te comporti le vei avea.

Nu mi-a parut rau si ma simteam cam bine. Am iesit din casa si m-am intalnit cu prietenii mei. Toti ma intrebau de Laur, iar eu ziceam ca nu stiu nimic. Am fost in discoteca si m-am distrat, iar cand sa plec cineva m-a calcat pe papuc atat de tare incat am inceput sa tip.

- Doamne, nu vezi pe unde calci??

- Imi cer mii de scuze..

M-am uitat in sus. Nu pot sa cred, acelasi baiat care a dat peste mine acum o luna era in fata mea.

- Imi cer mii de scuze.

- Nu face nimic.

- Hey, te stiu de undeva..

- Hey, Raya, incantata.

- Gabi.

Am iesit amandoi la cafea si am vorbit, am ras; el era foarte dulce. Nu ma mai gandeam la baiatul cu ochi albastri. Nu atunci. A fost o seara frumoasa si m-a condus acasa, iar inainte sa plece m-a sarutat pe obraz si mi-a spus "noapte buna". Am intrat in casa si am inceput sa strang. Varsasem apa, cand am ridicat covorul sa sterg am gasit un carnetel. Un fel de jurnal. Am citit numai ultima pagina si scria asa:

"Nu ma pot gandi decat la ea, nu pot sa vad pe altcineva. E frumoasa si desteapta si mor dupa ea. O iubesc..."

Am incremenit. Baiatul meu cu ochi albastri era indragostit.. de cine???

Zborul Albastru (partea a treia)-Stupizenie

Toata dimineata am fost foarte bucuroasa. De ce? Nici eu nu am stiut. Ce avea special acest baiat? Si parca imi spusesem ca nu ma voi mai indragosti. Ah, am inceput sa ma invart prin casa. Cum ma machiez, cum ma imbrac, cum imi fac parul? Numai la asta m-am gandit, nu am putut face nimic toata ziua, iar cand a venit seara si eram gata m-am dus in fata oglinzii. M-am uitat si am sperat sa arat destul de bine incat sa observe el asta.

Piata era ca alte dati, luminata, plina de lume si chiar mai frumoasa. M-am dus acolo unde ne intalnisem si am asteptat. Vantul sufla plimbandu-mi parul in stanga si in dreapta. M-am enervat putin pentru ca mi-l strica, iar eu vroiam sa arat bine. Copilaroasa chestie. Am inceput sa rad singura cand am realizat cat de funny trebuie sa fiu ca ma enervez pe vant. Ma uitam in stanga si in dreapta asteptand sa intalnesc acei ochi mari si albastri, dar timpul se lasa furat si el nu venea. Inainte de a ma demoraliza m-am gandit si am inceput sa ma invart crezand ca va fi acolo sa ma prinda, insa am cazut si m-am lovit. Am vrut sa plang...dar mi-am amintit ca nu se merita. Usor m-am ridicat si am plecat acasa. Nu m-am mai demachiat si nici schimbat, m-am bagat in pat asa si fara sa realizez deja plangeam. Iar am permis unui "el" sa ma faca sa sufar. Si am crezut ca e special, ca e ciudat asa ca mine.

 De dimineata m-am prefacut ca nimic din toate astea nu s-a intamplat si mi-am continuat rutina. Avand in vedere ca nu mai eram la facultate am decis sa imi caut de lucru. M-am aranjat si am pornit in oras. Chiar nu stiam ce pot face sau la ce ma pricep. In acea zi am avut trei probe la care am esuat. E clar ca nu am stofa de chelnerita sau de bucatar, sa nu mai zic de femeie de serviciu. Cand am zis ca nu mai am nici o sansa totul a luat alta intorsatura. Suparata ca nici macar aici nu am fost buna, aici insemnand chelnerita, mi-am luat o cafea si din prostie am inceput sa cant. Intamplarea face ca patronului i-a placut cum am cantat si m-a intrebat daca nu vreau sa cant acolo seara. Se pare ca dupa rau vine si bine. Si uite asa m-am angajat si mi-a mers foarte bine. Nu am sa povestesc chiar totul pentru ca unele chestii chiar nu sunt interesante.

Era sambata. Aveam deja o luna de cand lucram in acel local, iar in aceasta seara era o mare petrecere. Patronul mi-a zis ca este o zi de nastere si ca sarbatoritul a cerut sa ii cant pentru niste bani frumosi. Am acceptat si nu mi s-a parut nimic iesit din comun pentru ca multa lume auzise cum cant in acel local si le-a placut. Cand am ajuns acolo erau foarte multe persoane tinere si frumos imbracate. Sincer ma simteam ca Cenusareasa pe langa acei oameni. M-am apucat de treaba si asta a fost pana la un moment dat. In timpul unei melodii vine cineva in fata mea si se uita la mine. Acei ochi mari si albastri ma priveau rugator. Vocea a inceput sa imi tremure, iar eu m-am enervat imediat. Cand am terminat melodia am zis ca voi lua o pauza.

- Nu pot sa cred cat tupeu ai!

- Ce vrei sa spui???

- Mai ai tupeul sa vii sa te pui asa in fata mea? Si sa te uiti asa la mine dupa ce m-ai lasat balta??

- Ti-am zis ca trebuie sa te descurci si fara mine.

- Adica? Ce vrei sa spui despre asta?

- Sa spunem doar ca ai avut nevoie de o lovitura ca sa vezi cum e lumea de fapt.

- Vrei sa termini cu jocul asta stupid???

Am inceput toata sa tremur si nu mai puteam de nervi. Imi venea sa urlu, sa il pocnesc.. iar el statea in fata mea si zambea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

- Ce e asa de amuzant?

- Tu!

- Eu???

- Nu te mai enerva asa, ca esti mai draguta cand zambesti.

- Chiar nu imi pasa ce crezi tu despre cum arat eu!!

Imi zisese ca sunt draguta. M-am topit cand l-am auzit, dar el trebuia sa vada ca sunt nervoasa.

- Spune-mi ce ti-am facut eu tie ca sa ma lasi balta?

- Ti-am zis aveai nevoie de o lovitura...

- Nu inteleg...

- Pai tu iei totul in gluma, daca ai putut sa iei viata in ras si sa te invarti atunci pana ti s-a facut rau, asa puteai sa iei si in ras faptul ca eu nu am venit la intalnire.

- Nu pot sa cred!! Te urasc!

- Deci imi acorzi acest dans?

- Iti bati joc de mine?

- Nu.

- Normal ca nu iti acord nimic. Esti un prost.

- Oricum vei dansa cu mine.

- Mai vedem noi.

M-am urcat inapoi pe scena si am continuat sa cant. Se tot uita la mine si statea acolo. Ma scotea din sarite!! A venit si ora 12, deci si tortul. Si iata ca sarbatoritul este...Ce??? O nu, nu el... Ba da. Era ziua lu Laur. A trebuit sa ii cant "La multi ani" si sa il felicit. Super!..

- Acum daca tot sunt aici, am si eu o dorinta si sper sa imi fie indeplinita.

Ce vorbeste asta aici...? Doamne, il urasc.

- As vrea ca aceasta frumoasa domnisoara care ne-a cantat in aceasta seara sa danseze cu mine o melodie.

Ce??? Nu..nu pot sa cred ca a facut asta, of... mor.

 Da, am dansat cu el pana la urma si cred ca l-am si iertat, desi nu trebuia. M-a condus din nou acasa doar ca de data asta nu a mai fost la fel. S-a asezat langa mine in pat. Mi-a desfacut rochia usor, nasture cu nasture si a dat-o jos. In timp ce facea toate astea se uita in ochii mei si zambea. Mi-a desfacut sutienul cu o gingasie imensa. L-am lasat.. nu am zis nimic. Incet a inceput sa imi atinga sanii plimband mana in sus si in jos. Respiratia mea a devenit mai grea, mai apasatoare, iar a lui o copia pe a mea formand amandoua o simfonie perfecta. Eram papusa lui ..I-am desfacut camasa neagra si am aruncat-o jos. A inceput sa imi sarute sanii bland si suav. Nu a durat mai mult de jumatete de ora, iar noi am ajuns goi lipiti unul de celalalt. A fost o noapte superba care nu poate fi descrisa in cuvinte, o noapte ce nu o intalnesti nici macar in carti.

Dimineata cand m-am trezit aveam o senzatie de fericire imensa si nu imi doream nimic. A durat doar o secunda inainte sa se transforme totul in ceva urat. Nu am vrut sa deschid ochii sa vad daca mai era sau a plecat din nou. Imi era frica.

Zborul Albastru (partea a doua)-Un adevarat soc!

Sunt decisa. Am coborat de jumatate de ora din tren. Inca ma gandesc de ce nu i-am cerut numarul de telefon mai devreme. De ce a plecat fara sa zica? De ce nu a lasat un biletel ceva sau de ce nu a zis inainte sa ma duc eu la baie? Oare nici el nu stia unde sa coboare? Oricum e noapte si e frig, acum nu mi se mai pare ciudat ca avea si geaca pe el. Ma duc sa caut un loc unde sa stau. Cum a fost acea noapte nu am sa detaliez, am gasit ceva de inchiriat si m-am instalat. In curand avea sa inceapa facultatea, dar eu nu voi merge pentru ca am plecat de acasa. Poate imi caut de lucru cand voi ramane fara bani sau poate ma voi intoarce acasa si asta a fost.

 Am vizitat orasul intr-o saptamana, deja e duminica si au inceput sa vina studenti de peste tot. Maine incepe facultatea, iar eu nu vreau sa ma mai intorc acasa. Sunt in parc si e asa de frumos, e mai cald ca acum o saptamana. E multa lume care se bucura de ultima zi de "vacanta". Am vazut atatea feluri de oameni. Sunt inalti, scunzi, cu parul blond sau brunet, indragostiti sau singuri. Toti sunt atat de fericiti, de parca nimic rau nu ar exista pe lumea asta. Mai fericiti ca intr-un basm in care mereu sfarsitul dureaza 3 zile si 3 nopti. Ar trebui sa ma intorc inapoi in apartament si sa ma uit la un film. Of.. suna telefonul, unde dumnezeu esti?? Imi aplec capul spre buzunar cand deodata sunt lovita. Cineva se izbeste de mine.

- Ce e cu tine? Nu vezi pe unde mergi?

Incep sa urlu la el. Ridic capul si el se uita la mine si rade.

- Imi cer scuze, ma grabeam si nu am vazut ca e cineva aici. Te rog scuza-ma, dar daca vrei, ca sa ma revansez te invit la o cafea.

Ma uit la el, era dragut. Avea ochi micuti si negrii si niste buze pline. Era bine imbracat si transmitea un aer de bucurie, insa nu vroiam acum sa imi fac noi prieteni.

- Nu, e ok.. nu face nimic.

- Te rog,insist.

- Nu, chiar nu e nevoie. Mersi oricum.

Imi pun geanta pe umar si plec inainte lasandu-l sa se uite la mine. Stiu ca nu a fost politicos, dar chiar nu vreau nimic acum si nici chef n-am. Imi bag castile in urechi si merg mai departe. M-a sunat cea mai buna prietena, probabil se intreaba unde sunt. Dar chiar nu vreau sa ii raspund. Ma opresc. Pun geanta pe jos si incep sa ma invart in mijlocul pietii. De ce? Pentru ca asa imi veni sa fac. Vreau sa ma opresc, dar nu stiu cum.

- Mai incet ca ai sa ametesti tare si iar ti se face rau.

Ma atinge cineva si ma sperii, dar cand imi revin din ameteala il vad pe el. Baiatul cu ochii albastrii din tren. E Laur. Nu pot sa cred. Ce cauta aici? M-a urmarit? Aici sta? Si daca sta aici de ce nu mai era in tren, cum a venit pana aici?

- Esti ok?

- Ce cauti aici?

De ce am zis asta? Si ce ton am avut, sigur s-a speriat. Ce am in cap??

- Scuze, ii zic, hey, da sunt ok, mersi.

Imi este frica sa ma uit la reactia lui. Dar cand ma uit vad ca el inca zambeste la fel, ba chiar mai amuzat.

- Lasa-ma sa te ajut.

Se apleaca si imi ia geanta, ma prinde de brat si incepem sa mergem.

- Unde stai? Unde te duc?

- Aaaa, pai,.. stau...mai incolo.

- Vad ca nu te descurci fara mine .

Ma uit la el si nu mai zambea. Era serios, parca ar fi fost nervos ca eu am inceput sa ma invart.

- Poftim?

- Esti atat de copil. Ce incercai sa faci? Sa te ranesti?

- Nu incercam sa fac nimic. Am facut ce am simtit. Si in plus cine esti tu ca sa te iei de mine?

M-am tras din bratul lui, dar am regretat asta in urmatoarea secunda cand am observat ca inca sunt ametita si n-am echilibru. El m-a prins, s-a uitat la mine lung si am continuat sa mergem. Nu am vorbit deloc tot drumul, iar cand am ajuns la mine a intrat fara sa fie invitat. Mi-a zis sa ma imbrac in pijama, iar mie mi s-a parut cam deplasat, dar am facut asta. Cand m-am intors in camera el imi facuse patul si statea pe un scaun. M-am intins pe pat fara frica si m-am uitat la el. A luat scaunul si l-a asezat langa pat. A inceput sa se joace in parul meu, iar eu am adormit ca un prunc.

Dimineata cand m-am trezit nu mai era. Nu ca as fi fost tare mirata de asta. Oricum acum stiam ca este in acest oras. Cand m-am ridicat am zarit ceva pe masa. Cana mea cu pinguini era plina cu cafea si langa ea un biletel.

"Data viitoare incearca sa nu mai amestesti asa tare.

Mananca ciocolata, o sa te ajute.

                 P.S. diseara ne vedem in acelasi loc.

                                                 Laur,"

                                   

Zborul Albastru (prima parte)- Si am plecat..+ Introducere

  Draga cititorule, e noapte. Normal ca e noapte, adica pentru toti cei care ma cunosc e ceva normal ca eu sa scriu noaptea. De ce noaptea? Ei bine imi place mai mult decat ziua. Am si argumente, de asemenea. Noaptea poti vedea lumea altfel, multe lumini pe strada si putini oameni. Putini oameni care se uita la tine atat de insistent incat sa te enerveze. Luna care e stapana peste cer si miile de stele. Imi place pentru ca pot merge pe strada, pot sa ma intind in mijlocul drumului si sa plec abia atunci cand ma claxoneaza o masina ratacita. Dar ce vreau eu sa scriu aici nu e despre noapte sau zi, nu voi scrie despre lucrurile pe care le fac eu noaptea, voi scrie doar mici randuri din viata.

   Stii cum e sa suferi? Ei bine eu stiu, stiu cum e sa iti fie franta inima de mii de ori. Dar ce faci cand te saturi de asta? Ce faci cand nu mai poti?

Iubesti niste ochi verzi, apoi niste ochi caprui, apoi iar verzi sau doar niste ochi albastri. Dar e mai crud cand fiecare pereche de ochi te face sa suferi, te face sa iti doresti sa nu mai traiesti, te distrug psihic....

E luni. Astazi a fost ciudat. Aseara m-am despartit de el. Un alt el pe lista mea de "ei". Relatii lungi fara noima. Am plans si am plans si am plans. Am plans indeajuns de mult incat dimineata sa ma dau cu o tona de fond de ten ca sa pot iesi afara. Am fost rea, in ultimul moment chiar am fost rea si i-am zis tot ce aveam sa ii zic. Ca deobicei ranesc si sunt ranita. Ce e diferit la aceasta despartire? Pai m-a facut sa ma gandesc si sa realizez ca eu nu mai pot trai asa. Tot ce am nevoie este sa ma aud iar razand. De azi nu mai iubesc, de azi nu mai sufar si nici nu o sa imi mai pese. E ora 3 jumate, iar eu sunt sigura ce am de facut de acum. Cateva haine punse intr-un ghiozdan, cateva poze si bijuteriile. Toti banii pusi in portofel si biletul cu loc din tren. Las in spate o casa plina de amintiri, un oras plin de iubiri si un loc plin de rani. Nu stiu unde merg. Nu am ales o destinatie, dar cu siguranta ma voi decide. Orasul Nicaieri ma asteapta, voi calca pe urmele tale Peter Pan!

 In tren nu e aglomerat, doar cateva persoane asezate ca intr-un zig zag. Ma duc la locul meu, imi scot o carte si citesc. Trenul merge atat de lent. Mai mult de 4 pagini nu am putut citi pentru ca deja imi era rau. Am inchis cartea si am scos castile. Poate daca ascult muzica imi va fi mai bine. In telefon nu am decat muzica trista. Super!..chiar nu vroiam asta. Scot si castile si deja ma simt plictisita. In momentul ala cineva ma striga.

- Hey, vrei si tu?

 Ridic capul si observ ca in fata mea mai este cineva pe scaunul cu numarul 3. Un baiat cu ochii mari si albastri de parca oceanul acolo ar fi, cu buzele subtiri afisate intr-un zambet de copil mic si cu parul ravasit in toata directiile. E imbracat cu un pulover si o geaca de piele, prea imbracat daca iei in considerare ca era sfarsitul primaverii.

Ma uit nedumerita la el si nu inteleg ce vrea. Apoi observ ciocolata din mana lui intinsa spre mine.

- Aaa, nu multumesc..

- Hai ia! o sa iti treaca raul, esti cam palida.

Ma uit din nou la el. Avea o voce asa de calda.. Nu, am zis ca nu ma mai indragostesc si mai ales de un baiat din tren. Nu. Imi revin si ma uit din nou la el.

- Sunt ok.

Dau sa ma intorc cand se apropie de mine si intinde cealalta mana.

- Sunt Laur. Tu cum te numesti?

- Raya..

S-a uitat la mine si a zambit. Am inceput sa vorbim despre multe lucruri. Am ajuns sa vorbesc doar eu la un moment dat, cum fac deobicei, vorbesc atat de mult incat persoana de langa mine nu mai are ce sa zica. Era ciudat, nu il deranja asta deloc, parea chiar usurat ca nu trebuie sa mai zica ceva ci doar sa ma asculte. Cu el drumul a fost mai usor; aveam o singura problema - unde aveam sa cobor si ce ii voi zice daca ma intreba unde merg? A fost usor. Nu m-a intrebat unde merg si nici nimic din trecutul meu. Puteam sa fiu o criminala sau sa fug de politie ca pe el nu l-ar fi interesat. Ii placea sa ma auda vorbind. Si imi zicea mereu numai lucruri dragute.

Deja e noapte. Dupa ce am jucat carti si am ras se uita la mine si imi zice:

- Sper ca a fost drumul mai usor cu mine aici.

Zambesc si dau din cap ca da, il aprob. Ma ridic si ii zic ca ma duc pana la baie. In baie ma uit in oglinda si incep a vorbi cu mine. E chiar dragut. Incep sa ma gandesc din ce in ce mai mult la el. Stau de vreo 10 minute in baie si ma gandesc.. poate ar trebui sa ies, cine stie ce mai crede.. M-am hotarat. Am sa intru in compartiment si am sa ii cer numarul de telefon. Dar cand ajung, el nu mai este. Bagajele lui nu mai sunt, iar scaunul cu numarul 3 este gol. Nu am sa il mai revad niciodata...