De fiecare data cand se intampla ceva in viata mea , eu intru pe blog dau la "postare noua" si ma apuc sa scriu, ganduri, vise... randuri. Deobicei mie nu mi-a fost frica de nimic aproape. Mereu am fost o persoana deschisa care zicea si facea ce ii trecea prin cap. dar.. acum nu mai este asa. Acum imi este frica.. imi e frica sa sufar din nou. Imi e frica sa fiu ranita. Imi e frica de noptiile de plans ce urmeaza si de miile de intrebari din capul meu ce mereu incep cu : "De ce?". Uneori prin frica asta a mea indepartez oamenii.. dar nu vreau sa o fac.. serios ca nu vreau!! Mi-as dori ca atunci cand incepe sa imi placa cineva sau sa tin la cineva, acel cineva sa poata privi in mintea mea , in sufletul meu si sa inteleaga unele chestii. Doamne cat ma urasc uneori!
......Acum ca de fiecare data a aparut el. Un el... Un el care ma face sa ma simt altfel, care ma face mai fericita, care ma intelege altfel, care ma priveste altfel, care e acolo cand altcineva nu e. Care e prezent in mintea mea in fiecare zi si noapte, care cu un singur sms ma face sa zambesc sau care imi arata ca nu pot sta suparata pe el mai mult de 5 minute. Un el cu sufletul cald si mintea profunda. Un el special. Si totusi.. eu.. fiind cu inima ranita il resping. Mereu am urat chestiile de genu cand cineva te raneste tu ranesti la randul tau celelalte persoane fiindca o data ai fost tu ranita. Urasc asta dar am ajuns sa o fac si eu. De ce? Pentru ca nu stiu, pentru ca durerea aceea e mai acuta ca orice alta durere. Caci durerea aceea nu lasa urma la suprafata dar lasa urme in interior. Urme care ma distrug.
Mi-as dori sa ii pot spune tot ce simt, sa ii spun ce gandesc. Practic l-as implora sa imi spuna ca o sa fie bine doar ca eu sa fiu fericita.. Dar nu pot sa fac asta. Acum exista doua variante.. risc sau nu risc?
Trebuie pus totul in balanta, trebuie vazut daca se merita sunt mii de ganduri ce trebuie dezbatute si care dureaza atat de mult.. sau pur si simplu sa aleg.
Da! pentru tine am sa risc. Pentru tine.. tu acel "El".
......Acum ca de fiecare data a aparut el. Un el... Un el care ma face sa ma simt altfel, care ma face mai fericita, care ma intelege altfel, care ma priveste altfel, care e acolo cand altcineva nu e. Care e prezent in mintea mea in fiecare zi si noapte, care cu un singur sms ma face sa zambesc sau care imi arata ca nu pot sta suparata pe el mai mult de 5 minute. Un el cu sufletul cald si mintea profunda. Un el special. Si totusi.. eu.. fiind cu inima ranita il resping. Mereu am urat chestiile de genu cand cineva te raneste tu ranesti la randul tau celelalte persoane fiindca o data ai fost tu ranita. Urasc asta dar am ajuns sa o fac si eu. De ce? Pentru ca nu stiu, pentru ca durerea aceea e mai acuta ca orice alta durere. Caci durerea aceea nu lasa urma la suprafata dar lasa urme in interior. Urme care ma distrug.
Mi-as dori sa ii pot spune tot ce simt, sa ii spun ce gandesc. Practic l-as implora sa imi spuna ca o sa fie bine doar ca eu sa fiu fericita.. Dar nu pot sa fac asta. Acum exista doua variante.. risc sau nu risc?
Trebuie pus totul in balanta, trebuie vazut daca se merita sunt mii de ganduri ce trebuie dezbatute si care dureaza atat de mult.. sau pur si simplu sa aleg.
Da! pentru tine am sa risc. Pentru tine.. tu acel "El".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu