E cald afara. Destul de cald pentru a putea iesi afara la aer. Un om batran .. cu ridurile deja proeminente sta pe o banca in parc. Fata lui exprima atat suferinta dar si atata bucurie .Sta si pe o foaie alba deseneaza un chip superb de fata. Superb pentru simplitatea si normalitatea ei. E absent, si deseneaza fara a se uita la foaie..Incredibil ai putea spune.
- Uitate la omul acela!
-Da.. mereu e aici si mereu face acelasi lucuru..
-Dar .. uite .. deseneaza.. si deseneaza...
-Se vede ca esti noua aici, omul are o poveste .. vrei sa o auzi? e chiar binevoitor.
-Nu stiu ce sa zic..
-Vino cu mine te va ajuta si pe tine in relatia ta cu Adi..
-Eu nu am nici o. rela..
-Exact. Hai..
Cele doua fete se apropie de barbat. Una sfioasa si tematoare, celalta deja stiuitoare mai cu curaj.
-Buna ziua...
Barbatul se opreste.. Se uita la foaie.. apoi la fete. Nu se simte deranjat ci chiar zambeste si raspunde politicos.
-Buna si voua..
-Ne scuzati de deranj, dar suntem curioasa in legatura cu ceva..
-Cu desenul?
-...
-Da.. stiu toata lumea este.. ei bine desenul meu are o poveste iar daca voi doua aveti timp sunt dispus sa o repet pentru ca niciodata nu ma satur de ea.
Fetele s-au facut comode langa el si au inceput sa il priveasca curioase..
" Totul a inceput intr-o zi de vara..O zi de vara ca oricare alta cand eu stateam si ma jucam la laptop.. da imi placea asta.. A aparut o fata in peisaj.. o fata normala. Nu era atat de speciala incat sa ma atraga cu putere( cel putin asta credeam atunci). Aparent era o fata care ma placea.. sau cel putin asta dadea de inteles.. Nu ma intelegeti gresit dar chiar nu eram asa de interesat.. asa ca atunci cand ea ma tot chema , eu gaseam fel de fel de scuze pentru a nu iesi. Dar scuzele imi erau in zadar pentru ca nu faceam altceva decat sa ma joc. Ei bine fata a insistat si a insistat iar eu am fost oarecum fortat sa ies cu ea.. Da fortat de un prieten.
-Hai ma iesi si tu..
-Vlad ma lasi? nu vreau.
-Hai ma ca nu te pune nimeni sa te insori cu ea ci sa iesi afara la o plimbare.
-Nu, am lucuri mai bune de facut.
-Cum ar fi sa te joci?
-Cum ar fi..
-Fi atent la mine ca ori iesi cu ea ori nu mai avem ce discuta..
Si astfel a trebuit sa ies cu ea... cu Mimi...Va vine sa credeti... ca imi era asa frica..de ea la inceput. Frica asa... da era insistenta si nu stiam cum sa reactionez.Acum nu pot sa spun ca regret ca nu regret.. iar chiar din prima seara ne-am si sarutat.
-Imi pare bine ca insfarsit ne vedem.
-Da si mie..
-Alin sper sa te simti bine aici cu mine.
-Fi sigura.
Sarutul.. a fost unul simplu dar frumos, unul suav dar puternic. Destul de puternic incat sa isi puna amprenta pe inima mea..Sa isi lase gustul pe buzele mele si sa patrunda acolo unde isi si dorea.. in mintea mea. Eram doi copii. Doi copii ce se iubeau si care aveau visele lor proprii . Ca orice cuplu aveam locul nostru de intalnire. Locul nostru de daruire si de speranta, locul nostru fericit. Ironia este ca eu, tipul care refuza sa iasa cu fata, am ajuns sa iubesc atat de mult. O iubeam atat de mult incat imi era frica de tot ce era in jurul meu. Eram un copil.. si ea era un copil....O iubeam atat de mult incat de fiecare data cand trebuia sa ne intalnim.. eu ajungeam cu 5 minute mai devreme , pentru a putea sa o privesc in ochii, pentru a imi face curaj sa o sarut si pentru ca eram atat de nerabdator sa o vad. Chiar daca iubeam plimbarile cu ea nu se prea intampla asta.. Dar stiti ce? Nu ma deranja.. eram eu cu ea si ea cu mine..Imi placea sa imi petrec timp cu persoana de langa mine..Sa ma bucur de cat mai mult timp alaturi de ea..Insistenta ei ma atragea , iar felul ei de a fi si de a ma surprinde era totul. Era perfecta.!!!
Intr-o zi, la una din intalnirile noastre a mea Mimi ma facut sa ma indragostesc mai tare de ea.
-Vino!
-Unde?
-Doar vino, promit ca o sa iti placa.
Am urmat-o , eram fascinat de gandirea ei.. vroiam sa vad unde mergem si ce facem.Am mers pana la o colega de a ei. Acea colega avea in curte o trambulina. DA! o trambulina..Am stat si am sarit timp de 3 ore. Timp de 3 ore am fost niste copii fara griji care pur si simplu se simteau bine.Era ea si cu mine.. Lumea mea si a ei. A fost genial de bine si genial de frumos. Vai ce amintire.. cum as putea sa nu vreau asa o persoana langa mine? Era perfecta. Ea fata sincera cand era vorba de sentimente si care nu se prefacea.Era singura fata care m-a invatat atatea lucruri.Chiar eram indragostit de ea. "
Si acum pauza... da pauza pentru ca al nostru Alin a inceput a plange.. cu lacrimi atat de adevarate.. el .. el inca iubea. Fetele.. l-au lasat si cand incepuse sa se mai calmeze au cerut mai mult.
-Ce s-a intamplat cu cei doi?
-Ei bine draga mea, povestea aceasta este fara sfarsit..
-Cum fara sfarsit? nu se poate. Cer un final fericit..
- Poate il voi avea sau poate nu.. dar cu siguranta asta nu o vei afla acum...
- Uitate la omul acela!
-Da.. mereu e aici si mereu face acelasi lucuru..
-Dar .. uite .. deseneaza.. si deseneaza...
-Se vede ca esti noua aici, omul are o poveste .. vrei sa o auzi? e chiar binevoitor.
-Nu stiu ce sa zic..
-Vino cu mine te va ajuta si pe tine in relatia ta cu Adi..
-Eu nu am nici o. rela..
-Exact. Hai..
Cele doua fete se apropie de barbat. Una sfioasa si tematoare, celalta deja stiuitoare mai cu curaj.
-Buna ziua...
Barbatul se opreste.. Se uita la foaie.. apoi la fete. Nu se simte deranjat ci chiar zambeste si raspunde politicos.
-Buna si voua..
-Ne scuzati de deranj, dar suntem curioasa in legatura cu ceva..
-Cu desenul?
-...
-Da.. stiu toata lumea este.. ei bine desenul meu are o poveste iar daca voi doua aveti timp sunt dispus sa o repet pentru ca niciodata nu ma satur de ea.
Fetele s-au facut comode langa el si au inceput sa il priveasca curioase..
" Totul a inceput intr-o zi de vara..O zi de vara ca oricare alta cand eu stateam si ma jucam la laptop.. da imi placea asta.. A aparut o fata in peisaj.. o fata normala. Nu era atat de speciala incat sa ma atraga cu putere( cel putin asta credeam atunci). Aparent era o fata care ma placea.. sau cel putin asta dadea de inteles.. Nu ma intelegeti gresit dar chiar nu eram asa de interesat.. asa ca atunci cand ea ma tot chema , eu gaseam fel de fel de scuze pentru a nu iesi. Dar scuzele imi erau in zadar pentru ca nu faceam altceva decat sa ma joc. Ei bine fata a insistat si a insistat iar eu am fost oarecum fortat sa ies cu ea.. Da fortat de un prieten.
-Hai ma iesi si tu..
-Vlad ma lasi? nu vreau.
-Hai ma ca nu te pune nimeni sa te insori cu ea ci sa iesi afara la o plimbare.
-Nu, am lucuri mai bune de facut.
-Cum ar fi sa te joci?
-Cum ar fi..
-Fi atent la mine ca ori iesi cu ea ori nu mai avem ce discuta..
Si astfel a trebuit sa ies cu ea... cu Mimi...Va vine sa credeti... ca imi era asa frica..de ea la inceput. Frica asa... da era insistenta si nu stiam cum sa reactionez.Acum nu pot sa spun ca regret ca nu regret.. iar chiar din prima seara ne-am si sarutat.
-Imi pare bine ca insfarsit ne vedem.
-Da si mie..
-Alin sper sa te simti bine aici cu mine.
-Fi sigura.
Sarutul.. a fost unul simplu dar frumos, unul suav dar puternic. Destul de puternic incat sa isi puna amprenta pe inima mea..Sa isi lase gustul pe buzele mele si sa patrunda acolo unde isi si dorea.. in mintea mea. Eram doi copii. Doi copii ce se iubeau si care aveau visele lor proprii . Ca orice cuplu aveam locul nostru de intalnire. Locul nostru de daruire si de speranta, locul nostru fericit. Ironia este ca eu, tipul care refuza sa iasa cu fata, am ajuns sa iubesc atat de mult. O iubeam atat de mult incat imi era frica de tot ce era in jurul meu. Eram un copil.. si ea era un copil....O iubeam atat de mult incat de fiecare data cand trebuia sa ne intalnim.. eu ajungeam cu 5 minute mai devreme , pentru a putea sa o privesc in ochii, pentru a imi face curaj sa o sarut si pentru ca eram atat de nerabdator sa o vad. Chiar daca iubeam plimbarile cu ea nu se prea intampla asta.. Dar stiti ce? Nu ma deranja.. eram eu cu ea si ea cu mine..Imi placea sa imi petrec timp cu persoana de langa mine..Sa ma bucur de cat mai mult timp alaturi de ea..Insistenta ei ma atragea , iar felul ei de a fi si de a ma surprinde era totul. Era perfecta.!!!
Intr-o zi, la una din intalnirile noastre a mea Mimi ma facut sa ma indragostesc mai tare de ea.
-Vino!
-Unde?
-Doar vino, promit ca o sa iti placa.
Am urmat-o , eram fascinat de gandirea ei.. vroiam sa vad unde mergem si ce facem.Am mers pana la o colega de a ei. Acea colega avea in curte o trambulina. DA! o trambulina..Am stat si am sarit timp de 3 ore. Timp de 3 ore am fost niste copii fara griji care pur si simplu se simteau bine.Era ea si cu mine.. Lumea mea si a ei. A fost genial de bine si genial de frumos. Vai ce amintire.. cum as putea sa nu vreau asa o persoana langa mine? Era perfecta. Ea fata sincera cand era vorba de sentimente si care nu se prefacea.Era singura fata care m-a invatat atatea lucruri.Chiar eram indragostit de ea. "
Si acum pauza... da pauza pentru ca al nostru Alin a inceput a plange.. cu lacrimi atat de adevarate.. el .. el inca iubea. Fetele.. l-au lasat si cand incepuse sa se mai calmeze au cerut mai mult.
-Ce s-a intamplat cu cei doi?
-Ei bine draga mea, povestea aceasta este fara sfarsit..
-Cum fara sfarsit? nu se poate. Cer un final fericit..
- Poate il voi avea sau poate nu.. dar cu siguranta asta nu o vei afla acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu