durerea

Ma doare. Ma doare tare. Atat de tare incat am impresia ca pamantul se distruge incet sub picioarele mele.Si ma doare , si ma doare si nu inceteaza. In aceasta agonie m-am hotarat sa merg la doctor. Asa ca m-am dus si i-am zis ca ma doare , si ma doare. Ca nu pot manca, nu pot dormi, nu pot trai cu durerea asta. M-a examinat cu aceasi fata trista ca a mea si intr-un final mi-a dat pastile. Mi-a dat pastile tari ce imi distrug organismul. Mi-a zis ca daca iau cate una in fiecare zi nu o sa ma mai doara. Si am plecat acasa si am inceput sa iau cate una, cate una. Si am sperat dar ma durea , si ma durea si eu tot luam si nu inceta. O saptamana, doua, trei, dar degeaba pastila nu ma ajuta. Si m-am dus din nou la doctor si m-am plans ca nu imi trece si ma doare, si ma doare. Si el mi-a zis ca nu imi va trece imediat, iar eu l-am crezut. Si am continuat sa iau pastile si sa sper. Iar la un moment data inceput sa ma doara mai putin. Si am crezut si am crezut dar pana intr-o zi. Cand intr-o zi m-am enervat , am observat ca tot ma doare chiar daca luam pastile. Si asa am observat ca defapt eu ma minteam dar durerea era aceasi , in acelasi loc si indiferent de ce faceam tot ma durea. Iar aici nu e vorba de o durere obisnuita.