jur ca mi-as dori pentru doua minute sa nu te iubesc! doua minute in care sa vad lumea fara tine.. fara ochii tai, fara zambetul tau , fara tine. Doua minute in care sa vad viata asa cum e ea si sa nu mai traiesc intr-un basm. Intr-un basm care nu are nici macar un happy ending.Sa pot si eu doua minute sa ma bucur de viata. Doua minute de placere, doua minute de zambete , doua minute de fericire. Doua minute care sa para o vesnicie pentru mine. Doua minute in care sa uit de existenta ta... dar vezi tu... Nu am parte de aceste doua minute... aceste doua minute nu exista in lumea mea.. pentru ca inca te iubesc la fel de mult ca la inceput.. inca te vreau aproape de sufletul meu.. inca traiesc in dorinta.. of.. doar doua minute
vineri, 22 noiembrie 2013
joi, 21 noiembrie 2013
Cuvintele nu isi au rostul.
Mereu exista acea vorba "Cuvintele nu isi au rostul". Dar..acum vin eu cu "dar-ul" , imi pare rau sa dezamagesc multa lume si sa imi permit a contrazice aceasta vorba. Cuvintele isi au rostul.Rostul lor desigur. La fel cum lumina are rostul ei, asa are si intunericul. La fel cum iubirea are rostul ei, asa are si indiferenta. Deci tacerea are rostul ei, dar si cuvintele au rostul lor. De ce mereu trebuie sa tratam totul cu raceala si sa credem ca daca nu vom zice nimic lucrurile se vor rezolva de la sine?Uneori chiar este nevoie si de cuvinte. Sa spui ganduri, sentimente, incercari, esecuri, bucurii.
miercuri, 20 noiembrie 2013
what if...
"what if..." multe lucruri in capul nostru incep asa... "what if...".
De ce niciodata nu puteam aprecia ceea ce deja avem? de ce niciodata nu stim sa fim multumiti de ceea ce este in jurul nostru? Da! fiecare om are parte de multe rele in viata.. fiecare om are problemele lui , mai mari sau mai mici.. Insa.. foarte putini sunt oamenii care vad si ce este frumos in jurul nostru. Ce ar fi daca am deschide putin ochii mai tare ca deobicei si daca vom observa si alte lucruri decat cele normale?? Sa deschidem ochii atat de tare incat sa observam soarele care rasare in fiecare dimineata, fie slab fie puternic, el e acolo luminandu-ne ziua; sa observam copacii din jurul nostru.. acei copaci care sunt verzi ,maro sau pur si simplu albi.. copaci care intr-o zi linistita iti pot povesti miile de povesti ce le ascund, iti pot sopti toata viata lor.. o viata lunga si plina de schimbari; sa observam locurile de joaca care in fiecare an sunt tot mai pline de copii, de copii mari sau mici. Copii mici care isi traiesc copilaria in leaganele unde o data copiii mai mari au facut acelasi lucru. Mii de rasete care se aud cand treci pe langa un loc de joaca, mii de lacrimi varsate atunci cand un copil cade si se loveste si mii de imbratisari care mamele sau tatii le ofera copiilor lor. Sa observam vantul care uneori este si el suparat si bate cu putere, dar care de cele mai multe ori e linistit si plimba prin aer legenda orasului sau pur si simplu imprastie particule de praf care la randul lor au un anumit rost pe pamant. Sa ascultam sutele de sunete care iti invadeaza mintea si inima. Sunete ce te duc intr-o alta dimensiune. Exista atatea sunete! Sunete pentru iubire, sunete pentru lacrimi, sunete pentru fericire, sunete pentru tristete, sunete pentru orice.
Atunci cand ne plimaba pe strada absenti din orasul ce ne inconjoara.. pe strazi zarim o multitudine de oameni. Oameni grabiti, tineri, batrani, care zambesc sau care sunt tristi, care sunt eleganti sau sportivi. Mii si mii de diferite chipuri. Fiecare ascunde un trecut, fiecare ascunde o tristete sau o bucurie, fiecare are viata lui proprie. In momentul acela cand esti afara si toata lumea trece pe langa tine, tu, tu trebuie sa te opresti si sa te gandesti la viata ta.Invata sa zambestii din orice motiv. Trebuie sa privim si partile bune si trebuie sa fim optimisti.
Trebuie sa renuntam la intrebarea :" what if...?".
De ce niciodata nu puteam aprecia ceea ce deja avem? de ce niciodata nu stim sa fim multumiti de ceea ce este in jurul nostru? Da! fiecare om are parte de multe rele in viata.. fiecare om are problemele lui , mai mari sau mai mici.. Insa.. foarte putini sunt oamenii care vad si ce este frumos in jurul nostru. Ce ar fi daca am deschide putin ochii mai tare ca deobicei si daca vom observa si alte lucruri decat cele normale?? Sa deschidem ochii atat de tare incat sa observam soarele care rasare in fiecare dimineata, fie slab fie puternic, el e acolo luminandu-ne ziua; sa observam copacii din jurul nostru.. acei copaci care sunt verzi ,maro sau pur si simplu albi.. copaci care intr-o zi linistita iti pot povesti miile de povesti ce le ascund, iti pot sopti toata viata lor.. o viata lunga si plina de schimbari; sa observam locurile de joaca care in fiecare an sunt tot mai pline de copii, de copii mari sau mici. Copii mici care isi traiesc copilaria in leaganele unde o data copiii mai mari au facut acelasi lucru. Mii de rasete care se aud cand treci pe langa un loc de joaca, mii de lacrimi varsate atunci cand un copil cade si se loveste si mii de imbratisari care mamele sau tatii le ofera copiilor lor. Sa observam vantul care uneori este si el suparat si bate cu putere, dar care de cele mai multe ori e linistit si plimba prin aer legenda orasului sau pur si simplu imprastie particule de praf care la randul lor au un anumit rost pe pamant. Sa ascultam sutele de sunete care iti invadeaza mintea si inima. Sunete ce te duc intr-o alta dimensiune. Exista atatea sunete! Sunete pentru iubire, sunete pentru lacrimi, sunete pentru fericire, sunete pentru tristete, sunete pentru orice.
Atunci cand ne plimaba pe strada absenti din orasul ce ne inconjoara.. pe strazi zarim o multitudine de oameni. Oameni grabiti, tineri, batrani, care zambesc sau care sunt tristi, care sunt eleganti sau sportivi. Mii si mii de diferite chipuri. Fiecare ascunde un trecut, fiecare ascunde o tristete sau o bucurie, fiecare are viata lui proprie. In momentul acela cand esti afara si toata lumea trece pe langa tine, tu, tu trebuie sa te opresti si sa te gandesti la viata ta.Invata sa zambestii din orice motiv. Trebuie sa privim si partile bune si trebuie sa fim optimisti.
Trebuie sa renuntam la intrebarea :" what if...?".
sâmbătă, 9 noiembrie 2013
A Valentine`s Day Story
A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti, o prea frumoasa fata. O fata cu paru lung si negru ca abanosul, cu pielea alba ca zapada si cu buzele rosii ca trandafirii. Nu ,nu e Alba Ca Zapada, defapt povestea aceasta este una mai contemporana. O poveste cu lacrimi si rasete, o poveste despre o fata speciala.
Si incepe asa:
" Camera e slab luminata. Soarele abea a rasarit, dar ea.. ea nu doarme de cateva ore. De ce nu doarme? A da.. astazi este ziua care o uraste ea cel mai mult.. Ciocolata, bomboane, flori si multa dragoste. Exact ,astazi este Ziua indragostitiilor. Daca este vreo zi pe care draga noastra papusa Valentyna o uraste , pai aceea este Valentine`s Day! Oarecum ciudat avand in vedere ca poarta numele acestei sarbatori. Defapt o uraste pentru ca ea mereu este singura in aceasta zi plina de iubire.
Ca deobicei isi da ochii peste cap , se da jos din pat isi baga piciorusele in botosei si coboara jos pentru a se trezi. Ca orice om are si ea un drog fara de care nu poate fi ea. Drogul ei este cafeaua.
-Ah! sunt nimic fara tine!
Amuzant.. ea chiar vorbeste cu cafeaua de dimineata, pentru ca vezi tu daca toata noaptea sta si se gandeste la prostii e si normal ca dimineata sa fie franta. Tot ce isi doreste acum este ca ziua de azi sa treaca cat mai repede si sa isi intre din nou in ritm. Se imbraca , se macheaza si isi piaptana lungul ei par. Ah! ce par. .. Fara prea mare tragere de inima iese afara.
Wow. Peste tot sunt inimioare, flori, indragostiti. Ce dragut<3 p="">-Bleah! cat pot sa urasc ziua asta...
-Eu in locul tau nu as zice asta..
Dar Hopa!! da... In fata ei sta un baiat brunet cu ochii verzi ce zambeste ca un smecheras.Are parul ciufulit de vant iara buzele ii sunt crapate de la frig.
-De ce urasti aceasta zi?
-Si tu cine esti??
-Oooo, am dat de o tafnoasa cumva?
-Amuzant tu asa, si oricum nu e treaba ta de ce urasc eu ziua asta.
-Lasa-ma sa ghicesc, nu ai un prieten..
-Asta nu e problema ta si , si in plus daca nu am ce?
-Nimic.
-Hai lasa-ma si dute de aici ca imi stai in cale si sincer imi este foame si vreau sa mananc.
-Lasa-ma pe mine sa iti fac cinste cu ceva de mancare ce zici? doar e Valentine`s Day.!
-Cu siguranta nu am sa accept asta.!!!
-Ah, clar o tafnoasa.Stii ce, pot sa te rog ceva?
-Tu ?? sa ma rogi ceva? ma faci sa rad ce te face sa crezi ca as face ceva ce imi zici tu?
-Na bine, cum vrei.
-Dar .. totusi... ce vroiai sa zici?
-Stiam eu ca vei fi curioasa. Nu rosi acum ca nu ma impresionezi si nici nu ma injura pana nu termin.
- Ce te face sa crezi ca vroiam sa te injur.??
-Poate atitudintea ta?? in fine. Promite-mi ca daca ne vom mai intalni astazi ai sa ma lasi sa iti demonstrez ca aceasta zi nu e asa groaznica cum crezi tu.
-HA HA HA!
-Ce ti-e frica sa nu te indragostesti?
-Nu! eu sa ma indragostesc de tine? Niciodata. Bine accept, oricum nu o sa ne mai intalnim.
-Fi sigura.
-Acum te dai?
-Sigur, pe mai tarziu.
-Ai vrea tu....
Baiatul a plecat iar draga noastra Valentyna a intrat in local si si-a comandat felul ei preferat de mancare." Ce incult!" numai ganduri de genu erau in capul ei. Problema e ca el deja era in gandul ei si ea nu realiza ce face. A terminat de mancat si s-a mai plimbat cam jumatate de ora dupa care a plecat sper casa. In fata casei a devenit tare melancolica.. se gandea la zilele cand si ea radea , cand si ea era fericita ca ceilaltii. Dar.. Si de aceasta data gandurile i-au fost disturbate de el. El???? Da el.. se pare ca statea in fata casei ei.
-Ti-am zis ca ne vom reintalni!
-Tu?cum? a?
-Sunt noul tau vecin si te-am vazut de dimineata. Imi pare bine sunt Edy.
-Aaaa.. Valentyna.
-Serios???
-Ce??
-Te cheam Valentyna si tu urasti aceasta zi?Ha ha ha, e amuzant jur! ce ironie!!
-Asa fa glume tu in continuare....
-Bine , imi cer scuze. Esti gata apropo?
-De?
-Cum de?? pai toata ziua esti " a mea"!
-A???
-Da da, mi-ai promis. deci sa mergem.
-Unde??
-Ai sa vezi!
Edy a luat-o de mana si a tras-o dupa el. Ea buimaca nici nu stia cum sa reactioneze. Ce baiat ciudat. Ce era in capul lui? Cum sa zica si sa faca asa ceva? Si unde merg??
-Ce e aici?
-Un loc unde imi place mie mult.
Erau la un adapost de animale. Pisicute si catelusi se uitau la ei uimiti printre gratii.
-Alege unu!
-Ce?
-Tu chiar mereu intrebi ce?? Alege unu!
Valentyna a facut ochii mari , mari si se uita la el cum zambea. Avea un zambet fermecator. Automat a afisat si ea un zambet si dupaia a inceput sa caute un catel. Printre sutele de animale de acolo a descoperit un catelus mic si pufos cu un ochi albastru si unu caprui. S-a indragostit instantaneu de el si l-a ales.
-Perfecta alegere.
-Multumesc..
-Ce nume ii vei pune?
-Mmmmm.. nu stiu
-Ce zici de Thor?
-Imi place.. Thor sa fie.
-Sa mergem ca mai avem atatea de facut.
De data asta Valentyna nu a mai zis nimic, doar a zambit si l-a urmat. Deja incepea sa isi dea seama ca ii place baiatul dar incerca sa alunge acest gand.L-a urmat , cu Thor dupa ea. Ii placea atat de mult de catel, era asa de dulce iar acum avea ceva al ei.
-Vezi astazi ai facut un bine..
-Nu.. tu ai facut un bine.
-Hey , tu ai catelul, vezi ca se poate sa nu mai fii asa tafnoasa.
A rosit.. o da Valentyna noastra a rosit. Cei doi au plecat acum intr-un local unde se faceau cele mai bune prajiturele din oras. Totul era roz si plin de inimioare rosii.
-Alege ce prajitura vrei tu din vitrina.
-Glumesti nu?
-NU. Aici au cele mai bune prajituri.
-Da.. dar si cele mai scumpe.
-Am zis sa alegi una.
-De ce faci asta?
-Te rog..
Se priveau amandoi in ochi.. Ochii lor sclipeau atat de tare.. dintr-o data Valentyna si-a intors privirea spre vitrina fiindu-i frica parca.
-Nu stiu pe care sa o aleg.. Toate sunt asa frumoase..
-Imi premiti?
-Sigur.
-Pai am sa iau prajitura in forma de lebada , cea alba.. iar tu o sa imi promiti ca o sa tii ochii inchisi atunci cand iti voi da sa gusti din ea.
-Promit.
-Hey.. inveti repede
.A luat prjitura si apoi s-au asezat la masa din colt. Ea a inchis ochii si el i-a dat prajitura. Avea un gust genial. Ciocolata, partipan, bomboane, frisca si vanilie toate in una. I se topea in gura.
-Iti place?
-M-ai intrebi?? La nebunie<3 p="">-Este prajitura mea preferata. Acum termin`o toata ca se insereaza si mai avem de mers undeva.
-Unde?
-Ai sa vezi, apoi vei scapa de mine.
Valentyna a schitat un zambet sters..Vroia oare sa scape de el?
Au terminat de mancat si au iesit afara. Incepuse sa ninga si era asa frumos. Era plin de luminite colorate si flori inghetate. Pe strada erau doar indragostiti. Cei doi si Thor se plimbau. Dintr-o data Edy o ia de mana pe ea... Nu se trage inapoi.. Merg linistiti fara sa vorbeasca , fara sa se uite unul la altul.Se indreapta cu pasi lenti sper parc. Ah! ce frumos e parcul. E superb..Se opresc sub un copac mare incarcat cu zapada si luminat. Totul pare desprins din povesti.
-Inchide-ti ochii.
Ea si-a inchis ochii. Era la fel de alba ca si zapada si acum si buzele ei erau crapate de la frig. Parul ii era plin de stelute stralucitoare ce se zareau atat de bine pe acel negru... El s-a apropiat atat de tare incat isi simteau respiratia unul altuia. Cu o miscare inceata ,suava si calculata a sarutat-o . Iar ea.. ea s-a lasat sarutata. A fost un sarut atat de lung, un sarut atat de intens. Cei doi erau acum indragostiti unul de altul.
-Ti-am zis ca ai sa te indragostesti de mine!
-Taci si saruta-ma.!
Si el a sarutat-o, iara si iara...
Noaptea lor s-a terminat suav si dulce, fierbinte si aprinsa. Ea.. Ea, Valentyna in sfarsit era fericita de Valentine`s Day.. Stia asta pentru ca dormea in bratele lui.Dimineata aceasta s-a trezit cu zambetul pe buze, dar in brate tine acum o foaie pe care scria:
" Buna dimineata frumoasa mea printesa din povesti. Cand tu vei citi asta eu voi fii departe, voi fi in operatie caci sunt bolnav si nu vroiam sa mor pana nu te faceam sa zambesti macar o data.. Ai vazut ca Valentine`s Day nu e chiar asa rea? E o zi frumoasa ca tine iar eu sper din tot sufletul ca ti-am schimbat parerea.. Tin sa precizez ca sunt indragostit pana peste cap de tine<3 nbsp="" p=""> Te iubesc! Edy
Va urma.
Si incepe asa:
" Camera e slab luminata. Soarele abea a rasarit, dar ea.. ea nu doarme de cateva ore. De ce nu doarme? A da.. astazi este ziua care o uraste ea cel mai mult.. Ciocolata, bomboane, flori si multa dragoste. Exact ,astazi este Ziua indragostitiilor. Daca este vreo zi pe care draga noastra papusa Valentyna o uraste , pai aceea este Valentine`s Day! Oarecum ciudat avand in vedere ca poarta numele acestei sarbatori. Defapt o uraste pentru ca ea mereu este singura in aceasta zi plina de iubire.
Ca deobicei isi da ochii peste cap , se da jos din pat isi baga piciorusele in botosei si coboara jos pentru a se trezi. Ca orice om are si ea un drog fara de care nu poate fi ea. Drogul ei este cafeaua.
-Ah! sunt nimic fara tine!
Amuzant.. ea chiar vorbeste cu cafeaua de dimineata, pentru ca vezi tu daca toata noaptea sta si se gandeste la prostii e si normal ca dimineata sa fie franta. Tot ce isi doreste acum este ca ziua de azi sa treaca cat mai repede si sa isi intre din nou in ritm. Se imbraca , se macheaza si isi piaptana lungul ei par. Ah! ce par. .. Fara prea mare tragere de inima iese afara.
Wow. Peste tot sunt inimioare, flori, indragostiti. Ce dragut<3 p="">-Bleah! cat pot sa urasc ziua asta...
-Eu in locul tau nu as zice asta..
Dar Hopa!! da... In fata ei sta un baiat brunet cu ochii verzi ce zambeste ca un smecheras.Are parul ciufulit de vant iara buzele ii sunt crapate de la frig.
-De ce urasti aceasta zi?
-Si tu cine esti??
-Oooo, am dat de o tafnoasa cumva?
-Amuzant tu asa, si oricum nu e treaba ta de ce urasc eu ziua asta.
-Lasa-ma sa ghicesc, nu ai un prieten..
-Asta nu e problema ta si , si in plus daca nu am ce?
-Nimic.
-Hai lasa-ma si dute de aici ca imi stai in cale si sincer imi este foame si vreau sa mananc.
-Lasa-ma pe mine sa iti fac cinste cu ceva de mancare ce zici? doar e Valentine`s Day.!
-Cu siguranta nu am sa accept asta.!!!
-Ah, clar o tafnoasa.Stii ce, pot sa te rog ceva?
-Tu ?? sa ma rogi ceva? ma faci sa rad ce te face sa crezi ca as face ceva ce imi zici tu?
-Na bine, cum vrei.
-Dar .. totusi... ce vroiai sa zici?
-Stiam eu ca vei fi curioasa. Nu rosi acum ca nu ma impresionezi si nici nu ma injura pana nu termin.
- Ce te face sa crezi ca vroiam sa te injur.??
-Poate atitudintea ta?? in fine. Promite-mi ca daca ne vom mai intalni astazi ai sa ma lasi sa iti demonstrez ca aceasta zi nu e asa groaznica cum crezi tu.
-HA HA HA!
-Ce ti-e frica sa nu te indragostesti?
-Nu! eu sa ma indragostesc de tine? Niciodata. Bine accept, oricum nu o sa ne mai intalnim.
-Fi sigura.
-Acum te dai?
-Sigur, pe mai tarziu.
-Ai vrea tu....
Baiatul a plecat iar draga noastra Valentyna a intrat in local si si-a comandat felul ei preferat de mancare." Ce incult!" numai ganduri de genu erau in capul ei. Problema e ca el deja era in gandul ei si ea nu realiza ce face. A terminat de mancat si s-a mai plimbat cam jumatate de ora dupa care a plecat sper casa. In fata casei a devenit tare melancolica.. se gandea la zilele cand si ea radea , cand si ea era fericita ca ceilaltii. Dar.. Si de aceasta data gandurile i-au fost disturbate de el. El???? Da el.. se pare ca statea in fata casei ei.
-Ti-am zis ca ne vom reintalni!
-Tu?cum? a?
-Sunt noul tau vecin si te-am vazut de dimineata. Imi pare bine sunt Edy.
-Aaaa.. Valentyna.
-Serios???
-Ce??
-Te cheam Valentyna si tu urasti aceasta zi?Ha ha ha, e amuzant jur! ce ironie!!
-Asa fa glume tu in continuare....
-Bine , imi cer scuze. Esti gata apropo?
-De?
-Cum de?? pai toata ziua esti " a mea"!
-A???
-Da da, mi-ai promis. deci sa mergem.
-Unde??
-Ai sa vezi!
Edy a luat-o de mana si a tras-o dupa el. Ea buimaca nici nu stia cum sa reactioneze. Ce baiat ciudat. Ce era in capul lui? Cum sa zica si sa faca asa ceva? Si unde merg??
-Ce e aici?
-Un loc unde imi place mie mult.
Erau la un adapost de animale. Pisicute si catelusi se uitau la ei uimiti printre gratii.
-Alege unu!
-Ce?
-Tu chiar mereu intrebi ce?? Alege unu!
Valentyna a facut ochii mari , mari si se uita la el cum zambea. Avea un zambet fermecator. Automat a afisat si ea un zambet si dupaia a inceput sa caute un catel. Printre sutele de animale de acolo a descoperit un catelus mic si pufos cu un ochi albastru si unu caprui. S-a indragostit instantaneu de el si l-a ales.
-Perfecta alegere.
-Multumesc..
-Ce nume ii vei pune?
-Mmmmm.. nu stiu
-Ce zici de Thor?
-Imi place.. Thor sa fie.
-Sa mergem ca mai avem atatea de facut.
De data asta Valentyna nu a mai zis nimic, doar a zambit si l-a urmat. Deja incepea sa isi dea seama ca ii place baiatul dar incerca sa alunge acest gand.L-a urmat , cu Thor dupa ea. Ii placea atat de mult de catel, era asa de dulce iar acum avea ceva al ei.
-Vezi astazi ai facut un bine..
-Nu.. tu ai facut un bine.
-Hey , tu ai catelul, vezi ca se poate sa nu mai fii asa tafnoasa.
A rosit.. o da Valentyna noastra a rosit. Cei doi au plecat acum intr-un local unde se faceau cele mai bune prajiturele din oras. Totul era roz si plin de inimioare rosii.
-Alege ce prajitura vrei tu din vitrina.
-Glumesti nu?
-NU. Aici au cele mai bune prajituri.
-Da.. dar si cele mai scumpe.
-Am zis sa alegi una.
-De ce faci asta?
-Te rog..
Se priveau amandoi in ochi.. Ochii lor sclipeau atat de tare.. dintr-o data Valentyna si-a intors privirea spre vitrina fiindu-i frica parca.
-Nu stiu pe care sa o aleg.. Toate sunt asa frumoase..
-Imi premiti?
-Sigur.
-Pai am sa iau prajitura in forma de lebada , cea alba.. iar tu o sa imi promiti ca o sa tii ochii inchisi atunci cand iti voi da sa gusti din ea.
-Promit.
-Hey.. inveti repede
.A luat prjitura si apoi s-au asezat la masa din colt. Ea a inchis ochii si el i-a dat prajitura. Avea un gust genial. Ciocolata, partipan, bomboane, frisca si vanilie toate in una. I se topea in gura.
-Iti place?
-M-ai intrebi?? La nebunie<3 p="">-Este prajitura mea preferata. Acum termin`o toata ca se insereaza si mai avem de mers undeva.
-Unde?
-Ai sa vezi, apoi vei scapa de mine.
Valentyna a schitat un zambet sters..Vroia oare sa scape de el?
Au terminat de mancat si au iesit afara. Incepuse sa ninga si era asa frumos. Era plin de luminite colorate si flori inghetate. Pe strada erau doar indragostiti. Cei doi si Thor se plimbau. Dintr-o data Edy o ia de mana pe ea... Nu se trage inapoi.. Merg linistiti fara sa vorbeasca , fara sa se uite unul la altul.Se indreapta cu pasi lenti sper parc. Ah! ce frumos e parcul. E superb..Se opresc sub un copac mare incarcat cu zapada si luminat. Totul pare desprins din povesti.
-Inchide-ti ochii.
Ea si-a inchis ochii. Era la fel de alba ca si zapada si acum si buzele ei erau crapate de la frig. Parul ii era plin de stelute stralucitoare ce se zareau atat de bine pe acel negru... El s-a apropiat atat de tare incat isi simteau respiratia unul altuia. Cu o miscare inceata ,suava si calculata a sarutat-o . Iar ea.. ea s-a lasat sarutata. A fost un sarut atat de lung, un sarut atat de intens. Cei doi erau acum indragostiti unul de altul.
-Ti-am zis ca ai sa te indragostesti de mine!
-Taci si saruta-ma.!
Si el a sarutat-o, iara si iara...
Noaptea lor s-a terminat suav si dulce, fierbinte si aprinsa. Ea.. Ea, Valentyna in sfarsit era fericita de Valentine`s Day.. Stia asta pentru ca dormea in bratele lui.Dimineata aceasta s-a trezit cu zambetul pe buze, dar in brate tine acum o foaie pe care scria:
" Buna dimineata frumoasa mea printesa din povesti. Cand tu vei citi asta eu voi fii departe, voi fi in operatie caci sunt bolnav si nu vroiam sa mor pana nu te faceam sa zambesti macar o data.. Ai vazut ca Valentine`s Day nu e chiar asa rea? E o zi frumoasa ca tine iar eu sper din tot sufletul ca ti-am schimbat parerea.. Tin sa precizez ca sunt indragostit pana peste cap de tine<3 nbsp="" p=""> Te iubesc! Edy
Va urma.
vineri, 8 noiembrie 2013
10.
Hmmm, ganduri, vise, carti,,cuvinte, iubire, ura, nebunie, muzica, tigarii si locuri fericite. Mi se strica filmul de 10 ori pe zi dar tot de 10 ori pe zi revine pe calea cea buna. De 10 ori pe zi zambesc, dar si de 10 ori pe zi sunt trista. 10 vise pe secunde si 10 minute de somn. 10 ganduri bune si 10 ganduri rele. 10 nebunii si 10 lucruri bune. In viata mea totul se imparte la 10. Mereu am parte de diferite lucruri care mereu par a fi 10. ..de ce? 10 guri de cafea dimineata, 10 fumuri din tigara seara. 10 minute de liniste , 10 minute de groaza.
Cel mai mult iubesc atunci cand evadez din acest "10". Cand evadez din lumea reala si ma duc in locul meu fericit.Locul care ma inspira, locul care ma face sa ma simt vie, locul care ma face sa ma simt eu. Inima imi este impetrita de atat "10" si are nevoie de un loc unde sa respire. Unde sa bata din nou.Un loc unde iubirea si ura nu sunt masurate. Unde muzica iti copleseste fiecare gand , fiecare simt, unde cartiile nu au sfarsit . Nu lasa monotonia sa te cuprinda, nu lasa "10"-le sa vina dupa tine!!
Cel mai mult iubesc atunci cand evadez din acest "10". Cand evadez din lumea reala si ma duc in locul meu fericit.Locul care ma inspira, locul care ma face sa ma simt vie, locul care ma face sa ma simt eu. Inima imi este impetrita de atat "10" si are nevoie de un loc unde sa respire. Unde sa bata din nou.Un loc unde iubirea si ura nu sunt masurate. Unde muzica iti copleseste fiecare gand , fiecare simt, unde cartiile nu au sfarsit . Nu lasa monotonia sa te cuprinda, nu lasa "10"-le sa vina dupa tine!!
luni, 4 noiembrie 2013
spune-mi
sa-mi spui tu mie ingeras
Tu pe toate le impaci?
Tu veghezi si zi si noapte
Fara odihna , fara soapte?
sa-mi spui tu mie ingeras
De ce lumea este rea?
De ce toti suntem nebuni?
De ce toti suntem asa?
sa-mi spui tu mie ingeras
Ce inseamna sa iubesti?
Ce inseamna sa traiesti?
Si de ce ne tot pazesti?
am sa iti spun sa sti si tu
Ca pe toate vi le impac
Ca vegehz si zi si noapte
Fara odihna , fara soapte.
am sa iti spun sa sti si tu
Ca nu toata lumea-i rea
Ca nu toti suntem nebuni
Ca nu toti suntem asa.
am sa iti spun sa sti si tu
E frumos ca sa iubesti
Este bine sa traiesti
Si de rau va tot pazesc.
Tu pe toate le impaci?
Tu veghezi si zi si noapte
Fara odihna , fara soapte?
sa-mi spui tu mie ingeras
De ce lumea este rea?
De ce toti suntem nebuni?
De ce toti suntem asa?
sa-mi spui tu mie ingeras
Ce inseamna sa iubesti?
Ce inseamna sa traiesti?
Si de ce ne tot pazesti?
am sa iti spun sa sti si tu
Ca pe toate vi le impac
Ca vegehz si zi si noapte
Fara odihna , fara soapte.
am sa iti spun sa sti si tu
Ca nu toata lumea-i rea
Ca nu toti suntem nebuni
Ca nu toti suntem asa.
am sa iti spun sa sti si tu
E frumos ca sa iubesti
Este bine sa traiesti
Si de rau va tot pazesc.
paradoxul zilelor noastre!!!
" Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem: cladiri mai mari dar sufelte mai mici; autostrazi mai largi dar minti mai inguste.Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult ,dar ne bucuram mai putin.Avem case mai mari,dar familii mai mici.Avem multe accesorii, dar mai putin timp;avem mai multe functii dar mai putina minte;mai multe cunostinte dar mai putina judecata;mai multi experti si totusi mai multe probleme,mai multa medicina dar mai putina sanatate.
Bem prea mult,fumam prea mult,cheltuim prea nesabuit,radem prea putin,conducem prea repede,ne enervam prea tare ,ne culcam prea tarziu,ne trezim prea obositi,citim prea putin,ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile,dar ne-am redus valorile.Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.Am invatat cum sa ne castigam existenta,dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat anii vietii dar nu viata anilor.Am ajuns pana la luna si inapoi ,dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune.Am curatat aerul dar am poluat solul. Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.Scriem mai mult dar invatam mai putin.Planuim mai multe dar realizam prea putine. Am invatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii,sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce in ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine;profiturilor rapide si realtiilor superficiale. Aceste sunt vremuri in care avem doua venituri dar mai multe divorturi. Case mai frumoase dar camine destramate.Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unicsa folosinta,moralitate de doi bani,corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior.Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri.
....
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza , pentru ca acest copil va creste curand si va pleca de langa tine.Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC!" persoanelor care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fii langa tine. Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai... FA-TI TIMP...."
Bob Moorehead
Bem prea mult,fumam prea mult,cheltuim prea nesabuit,radem prea putin,conducem prea repede,ne enervam prea tare ,ne culcam prea tarziu,ne trezim prea obositi,citim prea putin,ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile,dar ne-am redus valorile.Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.Am invatat cum sa ne castigam existenta,dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat anii vietii dar nu viata anilor.Am ajuns pana la luna si inapoi ,dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune.Am curatat aerul dar am poluat solul. Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.Scriem mai mult dar invatam mai putin.Planuim mai multe dar realizam prea putine. Am invatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii,sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce in ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine;profiturilor rapide si realtiilor superficiale. Aceste sunt vremuri in care avem doua venituri dar mai multe divorturi. Case mai frumoase dar camine destramate.Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unicsa folosinta,moralitate de doi bani,corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior.Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri.
....
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza , pentru ca acest copil va creste curand si va pleca de langa tine.Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC!" persoanelor care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fii langa tine. Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai... FA-TI TIMP...."
Bob Moorehead
duminică, 3 noiembrie 2013
Risc? sau nu Risc?
De fiecare data cand se intampla ceva in viata mea , eu intru pe blog dau la "postare noua" si ma apuc sa scriu, ganduri, vise... randuri. Deobicei mie nu mi-a fost frica de nimic aproape. Mereu am fost o persoana deschisa care zicea si facea ce ii trecea prin cap. dar.. acum nu mai este asa. Acum imi este frica.. imi e frica sa sufar din nou. Imi e frica sa fiu ranita. Imi e frica de noptiile de plans ce urmeaza si de miile de intrebari din capul meu ce mereu incep cu : "De ce?". Uneori prin frica asta a mea indepartez oamenii.. dar nu vreau sa o fac.. serios ca nu vreau!! Mi-as dori ca atunci cand incepe sa imi placa cineva sau sa tin la cineva, acel cineva sa poata privi in mintea mea , in sufletul meu si sa inteleaga unele chestii. Doamne cat ma urasc uneori!
......Acum ca de fiecare data a aparut el. Un el... Un el care ma face sa ma simt altfel, care ma face mai fericita, care ma intelege altfel, care ma priveste altfel, care e acolo cand altcineva nu e. Care e prezent in mintea mea in fiecare zi si noapte, care cu un singur sms ma face sa zambesc sau care imi arata ca nu pot sta suparata pe el mai mult de 5 minute. Un el cu sufletul cald si mintea profunda. Un el special. Si totusi.. eu.. fiind cu inima ranita il resping. Mereu am urat chestiile de genu cand cineva te raneste tu ranesti la randul tau celelalte persoane fiindca o data ai fost tu ranita. Urasc asta dar am ajuns sa o fac si eu. De ce? Pentru ca nu stiu, pentru ca durerea aceea e mai acuta ca orice alta durere. Caci durerea aceea nu lasa urma la suprafata dar lasa urme in interior. Urme care ma distrug.
Mi-as dori sa ii pot spune tot ce simt, sa ii spun ce gandesc. Practic l-as implora sa imi spuna ca o sa fie bine doar ca eu sa fiu fericita.. Dar nu pot sa fac asta. Acum exista doua variante.. risc sau nu risc?
Trebuie pus totul in balanta, trebuie vazut daca se merita sunt mii de ganduri ce trebuie dezbatute si care dureaza atat de mult.. sau pur si simplu sa aleg.
Da! pentru tine am sa risc. Pentru tine.. tu acel "El".
......Acum ca de fiecare data a aparut el. Un el... Un el care ma face sa ma simt altfel, care ma face mai fericita, care ma intelege altfel, care ma priveste altfel, care e acolo cand altcineva nu e. Care e prezent in mintea mea in fiecare zi si noapte, care cu un singur sms ma face sa zambesc sau care imi arata ca nu pot sta suparata pe el mai mult de 5 minute. Un el cu sufletul cald si mintea profunda. Un el special. Si totusi.. eu.. fiind cu inima ranita il resping. Mereu am urat chestiile de genu cand cineva te raneste tu ranesti la randul tau celelalte persoane fiindca o data ai fost tu ranita. Urasc asta dar am ajuns sa o fac si eu. De ce? Pentru ca nu stiu, pentru ca durerea aceea e mai acuta ca orice alta durere. Caci durerea aceea nu lasa urma la suprafata dar lasa urme in interior. Urme care ma distrug.
Mi-as dori sa ii pot spune tot ce simt, sa ii spun ce gandesc. Practic l-as implora sa imi spuna ca o sa fie bine doar ca eu sa fiu fericita.. Dar nu pot sa fac asta. Acum exista doua variante.. risc sau nu risc?
Trebuie pus totul in balanta, trebuie vazut daca se merita sunt mii de ganduri ce trebuie dezbatute si care dureaza atat de mult.. sau pur si simplu sa aleg.
Da! pentru tine am sa risc. Pentru tine.. tu acel "El".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)