Zborul Albastru (partea a zecea)-E mai mult de atat!

Nu stiam cum sa reactionez. Sa raspund sau nu? Cine oare e la usa?.. Laur se uita la mine si nu intelege de ce stau si nu ma duc sa raspund.
- Raspunde...
-Nu...
- Ce ai? ce e cu tine? vrei sa raspund eu?
-NU!
 Se uita la mine.. se ridica.. avea un corp atat de perfect. Perfect sculptat, parca in piatra. Parul ii era ciufulit si in toata directiile iar buzele ii erau umflate de la atatea muscaturi. S-a dus sa deschida. De ce sa faca asta? I-am zis sa nu se duca.
-Buna..
-Hy.
- A... Raya este?
 Nu pot sa cred!! era Gaby in fata usii . Statea fata in fata cu visul meu cu ochii albastri. Nu ,nu poate sa ma vada asa, nu trebuie sa ii zica nimic. Laur se intoarce si se uita la mine. Ii fac semn cu mana ca nu sunt si ma bag sub cearsaf.
- Aaaa.. nu Raya nu e acasa.
-Si nu stii unde e?
-Pai sincer nu stiu.. dar  probabil vine mai tarziu.
-Te superi daca intru sa o astept?
- Defapt da! ma supar. Ce treaba ai tu cu Raya?
 Damn.. Ce dumnezeu l-a apucat.
-Nu cred ca te priveste pe tine asta.
-Stii ce? ma priveste ... mai las-o in pace si tu pe fata. Si acum poti sa pleci din cate vezi sunt ocupat si nu imi pierd timpul stand si vorbind cu tine.
  I-a inchis usa in fata. In fata!!!!!
-Ce e cu tine???
-Pai ai facut semn ca nu esti.
-Da dar nu trebuia sa te comporti asa cu el.
-Ce te deranjeaza asa de tare?
-Nu e problema ta.
-Nu e problema mea?? te culci cu mine si nu e problema mea??
-Bine zis ma culc cu tine si doar atat. Acum te rog sa te imbraci si sa pleci.
-Sa plec? unde sa plec?
-Nu stiu si nu imi pasa, Am nevoie de timp.
   S-a imbracat furios si a iesit trantind usa. Ce tare m-a enervat. Nu pot sa cred. Ce crede el ca sunt jucaria lui? si apoi de ce a venit Gaby.. ce era asa de important, ce vroia sa vorbeasca cu mine?De ce nu l-am lasat pe Laur sa ii zica ca sunt acasa.. de ce imi pasa ce crede Gaby.?!..Ma uit la tigara, iar ea se fumeaza singura in mana mea .. In casa e dezastru.. e foarte cald si pur si simplu sunt inundata prea tare de ganduri. Ce e cu mine? ..
S-a auzit usa. A venit Laur.. E atat de trist si nervos in acelasi timp. Se apropie de mine si ma ia de maini. Se uita in ochii mei ...Ochii lui albastri incep a arunca lacrimi pe jos. Va urma o discutie tare interesanta...

Zborul Albastru ( partea a noua)- Ma iubeste?

           Am ramas inlemnita.Abea imi aminteam ca trebuie sa respir. Toata ziua m-am ferit de el ca acum sa imi zica: "Te asteptam"????Incep sa ma satur de tot jocul asta stupid si incep sa vreau sa nu fi venit aici niciodata. I-am zis ca totul a fost o greseala, i-am zis ca nu se va mai repeta.. ce tot vrea? ...Ma uit la el speriata si nervoasa in acelasi timp. El in schimb e calm., prea calm. Zambeste ca si cum nimic nu s-a intamplat si se uita la mine cu ochii aia patrunzatori.
  -Ok..Vreau sa vorbim...
       Vrea sa vorbim??? Mai avem ceva sa ne zicem? I-am zis azi dimineata ca a fost o greseala, O GRESEALA. Oamenii mai si gresesc...
 -Ce vrei sa vorbim? Avem ce sa vorbim?
 -Da! normal ca avem.. azi dimineata ai plecat asa si nu mai lasat sa iti zic ce aveam de zis.Defapt, azi dimineata ai vorbit doar tu, ca deobicei.
 -Ce vrei sa zici prin asta?
 -Ca niciodata nu ma lasi pe mine sa vorbesc, mereu crezi ce vrei, mereu faci cum vrei si mereu iese prost.
 -A da?? si ce am crezut acum prost?? Ca a fost o greseala faptul ca ne-am sarutat?? Nu dragul meu chiar asta a fost...
 -A fost ceva frumos...
 - Bine! o greseala frumoasa, dar o greseala.
 -De ce tot repeti asta???
 -Pai.. ai prietena..
 -Nu mai am!
          Mi-a taiat-o asa din scurt. Nu ma asteptam la asta.. Dar faptul ca nu are prietena nu schimba cu nimic situatia.. sau da??
 -Nu conteaza! tot nu sunt jucaria ta...
 -Jucaria mea???? dar... nu mai inteleg nimic..
 -Ce nu intelegi?
 -Suntem prieteni.. ..Friends with benefits...
 -Nu..
 -Nu???
 -Pai sincer... eram dar tu apoi ai inceput sa nu mai vrei asta.. si apoi ai venit cu prietena acasa ,care ciudat eu nu stiam nimic de ea..
 -Stai, stai...
 -Nu e de stat.. si ti-am mai zis nu ca vai.. ai prietena si gata.. dar tu ma cauti doar atunci cand suferi.. cand plangi sau alte chestii din astea.
 -Raya! stii ca nu e adevarat!
  -Stiu?....
 -Da! stii.. Stii ca nu esti doar un joc.. iar "prietena mea" a fost o greseala.. nu iti pot explica , nu ai intelege.
 -O greseala? serios?? hai ca deja ma enervezi..
 -Poti sa nu te mai enervezi atat si sa ma asculti?? Da a fost o greseala pentru ca nu era iubire.. iar tu stii ca nu esti un joc pentru mine.. nu stiu nici eu de ce.. La inceput am vrut sa fie simplu .. sa fie ca un joc.. dar acum nu mai e asa.
 -Opreste-te! bine? Opreste-te inainte sa zici ceva ce dupaia vei regreta.
 -Nu! nu am sa regret nimic...
 -Gata.. Am inteles... nu mai zi nimic.
    Nu a mai zis nimic. S-a uitat la mine, eu la el si cam atat...Innebuneam..innebuneam si nu puteam face nimic...
- Ok.. acum vreau sa te intreb ceva.
-.....
- Care e rostu discutiei noastre?
 -Vreau sa fie ca la inceput..
         Imi cerea sa fie ca la inceput.. Dar nu mai putea fi ca la inceput.. Acum sunt niste factori care atunci nu erau..
-Bine...
  Am zis asta fara sa gandesc.. pur si simplu am zis...El a zambit a venit si m-a luat in brate. Am inceput sa ne sarutam mai aprins ca niciodata. Ne era dor unu de celalalt. Se vedea asta, se simtea asta. M-a urcat pe masa si a inceput sa imi descheie bluza. Fara sa ne dam seama, noi faceam sex deja. In casa pentru urmatorele ore nu s-a auzit decat gemete, si zgarieturile de pe piele.A fost ceva placut si ceva nebunesc. Nu m-am mai simtit atat de bine de mult timp. Totul era ca inainte. Dar lucrurile se schimba.. In momentul ala cineva a batut la usa....

Zborul Albastru ( partea a opta)- Ziua perfecta

           Stau pe pat de 3 ore.Ma uit la tavan.Nu vreau sa ies din camera.Nu vreau sa dau ochii cu el.Nu vreau sa il intreb de ce sau sa ma intrebe el pe mine.S-a intamplat totul prea repede si brusc.Cine a fost vinovatul?Cine a vrut asta?Ce intrebari...Oare vreau sa stiu raspunsul?...Prea multe ganduri.Asta e clar. Am nevoie de odihna ca sa pot gandi.Imi suna telefonul...n-am chef... totusi ma uit cine e. E Gabi.Nu vreau sa vorbesc, dar daca nu ii raspund ma va intreba ce am si eu chiar nu am chef de explicatii.
  -Da..
  -Ce faci mai??
  -Bine , acasa tu?
  -Bine ,ma gandeam poate vrei sa iesim sa luam micul dejun.
           Nu  prea aveam chef, dar apoi m-am gandit ca e mai bine sa iau micul dejun cu Gabi decat sa dau de Laur si sa ma intrebe ceva. Asa am scuza sa plec.
  -Sigur.Sunt gata intr-o ora.Unde mergem?
  -Vin eu si te iau.O sa iti placa.
  -Ok. Pa.
  -Pa.
               Cu nici o tragere de inima am inceput  sa ma imbrac si sa ma machez.Sunt prea obosita si continui sa imi zic mie asta...Dar imi revin... trebuie sa fiu gata , indata ajunge Gabi si nu vreau sa ma astepte.
             Sunt gata.Ies din camera cu frica si incet.Degeaba m-am tot rugat ca Laur sa nu fie acolo sau sa fi plecat.Era acolo ca si cum ar fi stat in tot acest timp . Cafeaua varsata era stransa, insa cana lui si acum e plina de cafea iar scrumiera da pe dinafara de scrum si mucuri.Ma vede, se ridica.Brusc lasa tigara si isi intoarce corpul spre mine. Ma examineaza de la picioare pana la cap.Isi opreste privirea in ochii mei.
  -Arati bine.. pleci undeva?
  -Da.. aa.. am niste treaba
  -Ce treaba?
  -Ma vad cu Gabi.
               Si-a schimbat imediat expresia fetei si s-a uitat intr-o parte parca plictisit.
  -Apropo de azi dimineata...Raya.. sa stii..
  -Ca a fost o greseala, imi cer scuze si promit ca nu se va mai repeta!
            A inlemnit! Imi suna telefonul.Probabil e Gabi, a ajuns .. probabil..Ma indrept spre usa.
  -Raya!!
  -Las-o asa, e mai bine asa.
         Am   iesit si l-am lasat sa stea in picioare langa masa plina de canii de cafea. Ce nu stiu , nu ma raneste.Nu vreau sa stiu ce vroia sa zica. Nu vreau sa imi zica ca m-a sarutat pentru ca a fost un moment de ezitare sau pentru ca suferea prea mult dupa ea sau orice altceva.Vreau sa pastrez acel sarut ca ceva spontan. Ceva ce am vrut si eu si el. Am coborat . Gabi e jos in fata masinii.Trebuie sa zambesc.Trebuie sa fiu bine.
  -Buna dimineata soare!
  -Neata.
       Ma ia in brate si ma saruta pe obraz.E foarte vesel iar zambetul lui este intr-o armonie perfecta cu ochii aia de ciocolata.
   -Am o surpriza pentru tine!
  -Of.. mai nu trebuia!...
  -Cum sa nu?? Sunt sigur ca iti va placea.
              Ne urcam in masina si plecam.E binedispus si are muzica vesela.Ma binedispunde si pe mine.Mergem deja de o ora si tot nu am ajuns.Cantam amndoi si radem.Gabi e medicamentul meu.Ma face sa ma simt foarte bine. Am ajuns undeva la margine orasului unde este o campie mare si o padure.
  -Stai aici si nu iesi pana nu zic eu bine?
  -Sa zicem...
  -Promite-mi.
  -Ok.. Promit.
                   Am stat in masina gandindu-ma numai la ce face , ce vrea sa pregateasca.Prea frumos din partea lui. De ce nu a aparut  mai repede in viata mea?..Of..Gand trist.Il inchid intr-un colt al mintii si revin la curiozitatea mea.
  -Gata! hai afara!
       Am iesit afara si nu puteam sa cred.Gabi statea langa o patura.Pe patura mare si rosie se afla un cos de picnic cu mancare, cafea, suc si dulciuri.Nu imi venea sa cred ca a facut toate astea pentru mine.
   -Ti-am zis ca vreau sa iau micul dejun cu tine.
   -Da.. dar.... nu am cuvinte...
   -Nici nu trebuie...Mi s-a parut ca erai trista si am vrut sa iti ei gandul de la asta.Cand mi-ai zis ca intr-o ora esti gata mi-a venit ideea asta. Si am avut si timp sa pregatesc totul.Sper sa iti placa si sa te simti bine.
   -E minunat!! Multumesc!!!
               L-am luat in brate si l-am strans tare, tare! A fost o zi superba.Am stat , am mancat si am ras. A fost frumos, era aer curat , cald afara si cerul era absolut albastru. A trecut repede timpul. Deja trecuse de amiaza. Ne-am urcat in masina sa plecam acasa.
   -Multumesc pentru aceasta zi superba!
   -Raya.. termina.Meriti asta!
              Imi zambea dulce.Mi-ar fi placut sa nu se fi terminat ziua asta niciodata.
  -Ne vedem maine Raya.
  -Pa.
                 Eram atat de obosita si nu stiu daca de la somn sau din cauza  situatiei  in care eram. Am intrat in casa absenta.Pe masa nu mai era nimic, nici o cana, nici o scrumiera.Defapt era curat in toata casa.
  -Raya...
       Ma intorc , era in spatele meu si schita un zambet.
  -Te asteptam....