Zborul Albastru ( partea a saptea )- Oare?

         Poate da , poate nu.. oricum urmatoarea luna a fost tare ciudata..A fost ca si cum el nu era aici, sa nu mai zic de ea.Mi-am vazut de viata mea si nici nu am mai indraznit sa ma gandesc la el. Zic ca nici nu indraznesc pentru ca la urma urmei imi faceam mie rau. Nu vroiam sa stiu  ce face, unde merge, daca e bine , daca e rau sau pur si simplu cum o mai duce. A facut si el acelasi lucru , nu ma bagat in seama, nu l-a interesat ce fac si toate cele , insa numai pana la o bucata. La un moment dat incepea sa ma intrebe din ce in ce mai mult ce fac, cum o mai duc, daca nu vreau sa stau cu el la o cafea.Nu stiu ce incearca dar cu siguranta nu ii va iesi. Nu acum. Am o relatie destul de buna cu Gabi. Nu suntem chiar impreuna , dar e un fel de a fi. Imi place sa imi petrec timpul cu el si sa nu ma gandesc la prea multe.Cu Gabi totul era mai simplu.Pentru el totul era frumos si la locul lui.Ma facea sa zambesc mereu ca si cum asta ar fi scopul lui in viata.Dragul de el..Insa, la mine era problema. Am inceput sa ma inchid in mine, prea rece pentru vremea de afara.Apropo de vreme, a trecut deja destul de mult timp de cand am plecat de acasa.E vara si e foarte cald.Intr-o saptamana facultatea se termina si atunci... atunci Laur va pleca acasa.Nu , nu mai e baiatul meu cu ochi albastri, e doar un "el", e Laur.Iar daca stau bine si ma gandesc niciodata nu a fost "al meu", mereu a fost "al ei"....
       In general e bine. Cu muzica e din ce in ce mai bine. Sunt din ce in ce mai apreciata si mai bine platita. Iubesc ceea ce fac.Oricum ....e prea dimineata pentru ganduri. E ora cinci si eu nu am somn.Cred ca ar trebui sa vizitez un doctor ceva.O cafea m-ar ajuta.Fiind foarte cald imi permit sa stau intr-un maieu lung in casa si chiar nu imi pasa cum arat.Imi iau pachetul de tigari si ma duc in bucatarie.Ce naiba????Laur e la geam sta...E ora cinci!!!! De ce Dumnezeu nu doarme???Nu il intreb nimic.Am sa merg sa imi fac cafeaua si atat, la urma umrei el a dorit sa nu imi pese, el a cerut asta.Oricum si faptul ca ii respect decizia ii arata ca imi pasa, dar fie treaca..
            Se intoarce si se uita la mine. E trist. De ce e trist?Se vede ca nu a dormit.Se gandeste la ceva.E ravasit...De ce?? Nu vreu sa il intreb si nici nu am sa o fac.Ma uit la el , se uita la mine.Dupa mult timp ochii nostri se intersecteaza. Am si uitat albastrul ala marin.Imi trag privirea inapoi.Torn o cafea in cana,tin sa precizez ca era cafea facuta, si imi aprind o tigara.
   -N-ai somn?
            Ce voce... E prea ciudat...Nu stiu cum sa reactionez...
  -Nu ... nici tu?
  -Nu, prea multe ganduri.
  -Bine zis!...
  -Dar ce te macina draga?
           Ii pasa ce ma macina? si care e faza cu draga?
  -Ganduri proprii.
  -De ce nu  imi mai zici nimic?Inainte vorbeai cu mine...Am impresia ca ma eviti..
          Wow... si-a dat si el seama...
  -Nu, nu te evit.. ti se pare doar...
  -Raya, te cunosc.
  -Nu ! nu ma cunosti! nu stii nimic despre mine!
  -Am nevoie de cineva...
         Liniste deplina... ce imi spune mie asta?Crede ca ce?? Ca ma impresioneaza?Poate ar trebui sa nu m-ai fiu asa rea.Poate chiar are nevoie de cineva.. Sau nu..
  -Imi pare rau dar nu sunt eu acel cineva.
         Se repede spre mine si ma ridica de pe scaun.
  -Raya!! ce e cu tine?? Tu nu esti asa..Ce s-a intamplat?? E din vina mea?...
  -Nu e nimic cu mine, sunt doar obosita si extenuata.
             Se uita la mine abatut , trist si lipsit de puteri.Ceva ii seca mintea.Probabil s-au certat.Ce efect are ea asupra lui. Imi e mila de ei.Ii aud inima cum bate cu putere dar totusi slab, ii simt respiratia calda si inceata. E aproape.Prea aproape de mine.Nu am mai stat atat de aproape unul de altul de foarte mult timp.Ne privim indelung.Ce s-a intamplat cu baiatul cu ochi albastri din tren?Cu baiatul care mereu zambea si caruia ii sclipeau ochii de atat fericire?Nu stiu ce a fost, un moment de ezitare sau nu stiu, si nici nu stiu daca el sau eu am inceput dar m-am trezit ca ne sarutam.Ne sarutam cum nu am mai facut-o niciodata.Nu pot sa descriu pentru ca nu nici nu stiu cum s-a ajuns la asta.Mi-am tras buzele inapoi si l-am privit.M-a privit si el..Am lasat tigara in scrumiera , am varsat cafeaua si am fugit in camera ca un copil mic care facuse o greseala si nu vroia pedepsit.
             Nu vreau sa stiu ce va urma....

Zborul Albastru ( partea a sasea)- Durerea e cuvantul

            In fata mea era Alice.Alice cu parul ei nepieptanat , cu ochii aia mari si imbracata intr-o rochita foarte colorata.Avea un zambet mare pe fata.Ne-am imbratisat si am inceput sa plang. Eram atat de fericita. Voiam sa ii spun atatea...
          -Dar cum??
         - M-a sunat un baiat si mi-a zis ca ai nevoie de mine. Asa ca iata-ma aici. Niciodata nu vorbesti..
         M-am uitat la Gabi care avea un zambet strengaresc.L-am  luat in brate si am inceput sa ii multumesc.Seara a fost speciala, cu ea acolo , cu Gabi care se atasa din ce in ce mai mult de mine, doar ca....mereu exista ceva prost.Nu imi puteam lua gandul de la el.
       E trecut de miezul noptii si imi doresc sa plec. Gabi se ofera sa ne duca insa eu am alte planuri si il refuz. Surprinzator intelege si nu face decat sa ma priveasca cu ochii aia lui caprui.Nu stiu de ce dar imi amintesc de ciocolata.Imi place ciocolata.
      Sunt in parc cu ea.Nu zice nimic ci doar se uita la mine trista. Ma asez pe prima banca , ma uit in zare si incep sa plang.
         -Nu stiu ce se intampla cu mine!! Alice!!Ce pot face , nu sunt eu... Sunt stricata din punct de  vedere mintal...
               Ea tace si ma asculta.Vreau sa ma inteleaga, vreau sa aiba rezolvare la toate problemele mele. Vreau sa stie ce e bine si ce e rau.
        -Il iubesti?
   Ma uit la ea cu ochii mari.
    -Pe cine?
   -Pe el..
   -Nu.
   -Bun. Atunci tot ce ai nevoie este de o plimbare , un cappucino si o depanare de amintiri.
          Ma bucuram ca era aici . In fata tuturor eram o ciudata , diferita insa nu si in fata ei.

           Suntem in fata blocului, ma opresc ,respir, apoi urcam. Camera de zi este luminata palid iar la masa sta Laur.Ma privea fix in ochii , insa cu o privire tare ciudata.Nu zambea si nici nu era aranjat. Statea cu o tigara in mana iar pe masa era o scrumiera plina de mucuri si scrum.
   -Laur...Alice.
    A dat din cap in semn de salut apoi s-a uitat din nou la mine.
           - Raya , trebuie sa vorbim.....
        Nu stiam cum sa reactionez, nu stiam cum sa ii raspund.
    -Ce e?
         Cat sictir pe mine... Nu se astepta sa ii raspund asa.
     -Alice ne poti lasa singuri?

  -...Sigur...
          Cat tupeu...Cum sa ii ceara ei ceva? Nici macar nu o cunoaste.Se apropie de mine.Incep sa tremur.
    -Raya.. esti ok?
    -Da!
   -Uite nu stiu ce ai crezut tu dar..
   -Nu am crezut nimic.
         Nu l-am lasat sa vorbeasca. Nu vroiam sa stiu, nu vroiam sa il ascult.
  -Pot sa vorbesc sau nu?
  -Zi...
   -Bine.Sunt indragostit de ea. Suntem prieteni vechi iar acum si ea simte ca mine si nu pot face decat sa ma bucur.
  -Ok.
   -Ok? Adica nu te deranjeaza cu nimic?
   -Mirat tu asa... Oricum ai fost pentru mine doar for fun.De ce sunt suparata pe tine? Ei bine nu pentru ca ai prietena ci pentru ca puteai sa imi zici si sa nu imi ascunzi totul.. sa ma minti.
   -Dar nu te`am mintit..
   -O lasam asa bine?
   -Bine... Inca ceva...
   -Ce?
  -Mai pot locui aici sau....?Adica acum ca e prietena mea va veni la mine si...
  -Da ! poti ramane, iar cat despre ea nu imi pasa dragule.
         Ma uit la el.. el se uita la mine. A zis ce avea de zis, i-am respectat decizia si tot ce a vrut, atunci de ce a ramas asa pe ganduri? Nu vreau sa il inteleg.Il mai privesc o data in ochi aia mari si albastri.Imi va fii dor iar el chiar nu va stii de ce.....

  

time...

             I am so sick of all this, is it so hard to understand what i want? don`t I speak an human language or  I  am just being treated like a stupid?
              All i ask from you is time, time to make up my mind and my heart.My felings aren`t the same they were and I want to understand them. Why won`t you let me? You say you think about me, but you aren`t . You wanna be happy , but what about me?Don`t you see I don`t smile anymore and I am not the same?Your drama pushes me more and more away.You ask too much and you can`t accepte me as I am. You want me to be like you, to act like you, talk like you, but is there place for me? Can you love me without tryung to make me a doll from your head?I am sorry , but I have a life, my own one, a personality and my own thoughs!
          I`ve asked for time because I need it. I know,I always make decisions quickly, but not this time. Now I relly don`t know what  I am going to chose. I want to have some time to reconsider things. What`s so hard to understand?
         I can`t take it anymore! I can`t!!! I don`t want!This is me, bad and good. Accept me or get out of my life definitively!!!