Zborul Albastru ( partea a sasea)- Durerea e cuvantul

            In fata mea era Alice.Alice cu parul ei nepieptanat , cu ochii aia mari si imbracata intr-o rochita foarte colorata.Avea un zambet mare pe fata.Ne-am imbratisat si am inceput sa plang. Eram atat de fericita. Voiam sa ii spun atatea...
          -Dar cum??
         - M-a sunat un baiat si mi-a zis ca ai nevoie de mine. Asa ca iata-ma aici. Niciodata nu vorbesti..
         M-am uitat la Gabi care avea un zambet strengaresc.L-am  luat in brate si am inceput sa ii multumesc.Seara a fost speciala, cu ea acolo , cu Gabi care se atasa din ce in ce mai mult de mine, doar ca....mereu exista ceva prost.Nu imi puteam lua gandul de la el.
       E trecut de miezul noptii si imi doresc sa plec. Gabi se ofera sa ne duca insa eu am alte planuri si il refuz. Surprinzator intelege si nu face decat sa ma priveasca cu ochii aia lui caprui.Nu stiu de ce dar imi amintesc de ciocolata.Imi place ciocolata.
      Sunt in parc cu ea.Nu zice nimic ci doar se uita la mine trista. Ma asez pe prima banca , ma uit in zare si incep sa plang.
         -Nu stiu ce se intampla cu mine!! Alice!!Ce pot face , nu sunt eu... Sunt stricata din punct de  vedere mintal...
               Ea tace si ma asculta.Vreau sa ma inteleaga, vreau sa aiba rezolvare la toate problemele mele. Vreau sa stie ce e bine si ce e rau.
        -Il iubesti?
   Ma uit la ea cu ochii mari.
    -Pe cine?
   -Pe el..
   -Nu.
   -Bun. Atunci tot ce ai nevoie este de o plimbare , un cappucino si o depanare de amintiri.
          Ma bucuram ca era aici . In fata tuturor eram o ciudata , diferita insa nu si in fata ei.

           Suntem in fata blocului, ma opresc ,respir, apoi urcam. Camera de zi este luminata palid iar la masa sta Laur.Ma privea fix in ochii , insa cu o privire tare ciudata.Nu zambea si nici nu era aranjat. Statea cu o tigara in mana iar pe masa era o scrumiera plina de mucuri si scrum.
   -Laur...Alice.
    A dat din cap in semn de salut apoi s-a uitat din nou la mine.
           - Raya , trebuie sa vorbim.....
        Nu stiam cum sa reactionez, nu stiam cum sa ii raspund.
    -Ce e?
         Cat sictir pe mine... Nu se astepta sa ii raspund asa.
     -Alice ne poti lasa singuri?

  -...Sigur...
          Cat tupeu...Cum sa ii ceara ei ceva? Nici macar nu o cunoaste.Se apropie de mine.Incep sa tremur.
    -Raya.. esti ok?
    -Da!
   -Uite nu stiu ce ai crezut tu dar..
   -Nu am crezut nimic.
         Nu l-am lasat sa vorbeasca. Nu vroiam sa stiu, nu vroiam sa il ascult.
  -Pot sa vorbesc sau nu?
  -Zi...
   -Bine.Sunt indragostit de ea. Suntem prieteni vechi iar acum si ea simte ca mine si nu pot face decat sa ma bucur.
  -Ok.
   -Ok? Adica nu te deranjeaza cu nimic?
   -Mirat tu asa... Oricum ai fost pentru mine doar for fun.De ce sunt suparata pe tine? Ei bine nu pentru ca ai prietena ci pentru ca puteai sa imi zici si sa nu imi ascunzi totul.. sa ma minti.
   -Dar nu te`am mintit..
   -O lasam asa bine?
   -Bine... Inca ceva...
   -Ce?
  -Mai pot locui aici sau....?Adica acum ca e prietena mea va veni la mine si...
  -Da ! poti ramane, iar cat despre ea nu imi pasa dragule.
         Ma uit la el.. el se uita la mine. A zis ce avea de zis, i-am respectat decizia si tot ce a vrut, atunci de ce a ramas asa pe ganduri? Nu vreau sa il inteleg.Il mai privesc o data in ochi aia mari si albastri.Imi va fii dor iar el chiar nu va stii de ce.....

  

time...

             I am so sick of all this, is it so hard to understand what i want? don`t I speak an human language or  I  am just being treated like a stupid?
              All i ask from you is time, time to make up my mind and my heart.My felings aren`t the same they were and I want to understand them. Why won`t you let me? You say you think about me, but you aren`t . You wanna be happy , but what about me?Don`t you see I don`t smile anymore and I am not the same?Your drama pushes me more and more away.You ask too much and you can`t accepte me as I am. You want me to be like you, to act like you, talk like you, but is there place for me? Can you love me without tryung to make me a doll from your head?I am sorry , but I have a life, my own one, a personality and my own thoughs!
          I`ve asked for time because I need it. I know,I always make decisions quickly, but not this time. Now I relly don`t know what  I am going to chose. I want to have some time to reconsider things. What`s so hard to understand?
         I can`t take it anymore! I can`t!!! I don`t want!This is me, bad and good. Accept me or get out of my life definitively!!!

Zborul Albastru (partea a cincea)- Intorsatura ciudata

De la povestea mea de ura s-a ajuns la dragoste, apoi la erotic si acum din nou la dragoste? Nu mai inteleg nimic, totul este foarte ciudat. Cum sa ma duc acum la el sa ii spun ca i-am citit jurnalul si ca vreau sa stiu de cine e indragostit?.. Nu merge asa. Si chiar asa, de cine e indragostit el? Poate daca as mai citi cateva randuri as afla. Doamne nu, nu pot sa fac asta. Dar daca e cineva cunoscut, daca sunt eu? Numai gandul ca putea fi indragostit de mine ma facea sa o iau razna, sa imi imaginez fel de fel de lucruri. Nu, sigur nu sunt eu!.. Doar a zis ca nu vrea relatii de dragoste. Da, dar timpul a trecut, poate s-a schimbat. Poate cateva randuri..

Deschid pe la jumatate si citesc:

 "Era frumos afara si chiar eram deja plictisit. Facultatea asta deja ma calca pe nervi si nu mai am chef,"

Nu, nu aici e partea pe care o caut eu. Mai dau cateva pagini si ma uit din nou. Acolo e! Da!

"E frumoasa, e asa de frumoasa. Ma face sa ma gandesc numai la lucruri dragute si tot ce imi doresc e sa o tin in brate, sa o simt, sa  vad cum este. Ah, cum sa ii zic, cum sa o am?.."

Devine din ce in ce mai interesant. Nu vreau sa ma opresc, trebuie sa stiu cine e ea! Cine e?

"Parul ala lung si brunet, ochii aia caprui, ma hipnotizeaza.."

Par brunet? Ochi caprui? Nu!!! Nu sunt eu?? Cine e asta? Vreau sa mai citesc, dar totusi nu vreau. Vreau sa aflu cine e, dar ma doare daca mai vad cum vorbeste de ea. Ce fraiera am fost!.. normal ca nu avea cum sa se indragosteasca de mine. L-am pus inapoi unde era si mam dus la el in camera.

- Raya!! Vai bine ca ai venit, nu mai pot! Ma dor mainiile si imi este frig.

M-am dus, l-am dezlegat si am plecat fara sa zic nimic.

- Esti bine? Ce e cu tine?

Era mirat, a crezut ca ma simteam bine ca am facut asta. Si chiar m-am simtit atunci, dar acum nu mai aveam chef de nimic. Mi-ar fi placut sa fiu o curva fara sentimente.

- Nu am nimic, te rog nu mai pune intrebari.

Am plecat in camera mea lasandu-l acolo sa isi puna intrebari singur. M-am inchis in camera, am luat telefonul si am sunat.

- Alo!

- Alo, Raya? Tu esti? Doamne, bine ca esti teafara!! Esti nebuna?!

Am sunat-o pe ea. Pe Alice. Cine altcineva avea sa ma inteleaga in acel moment? Cine altcineva avea sa ma asculte si sa m-a suporte?..Nu era aici, asa ca aveam sa ma plang in telefon.

- Chiar am nevoie de tine.

- Unde esti? De ce nu ai mai dat nici un semn de viata?

- Trebuie sa vorbim.

Am inceput sa plang si sa vorbim mult. Ea m-a ascultata si mi-a dat sfaturi. I-am promis ca o voi mai suna si am zis ca trebuie sa dorm putin. Am adormit si am visat multe vise amestecate. Nu mai stiam pe ce pamant sunt.

Ma trezesc! Imi bubuie capul. Ce e zgomotul asta? Ma uit la ceas, este ora 7 seara. De unde dumnezeu vine muzica asta? Ies din camera. Muzica tot mai tare. Se aude de la el din camera. Of!! Pana aici! Ma duc si deschid usa. Regret ca am facut asta. In fata mea pe pat se afla o fata bruneta cu parul lung ce stralucea, cu ochii mari si caprui, cu pielea cafenie si frumoasa ca modelele de pe reviste. Ea e! Ea e fata de care e indragostit baiatul meu cu ochii albastrii. Se acopera imediat cu ceva si se uita la mine rugator. Iese si Laur din baie exact asa cum la dat Dumenezu. Inchid usa repede si ies, trebuie sa plec de aici.

- Stai! Raya! Stai.

Ma uit la el, ma opresc. Ochii nostri se intersecteaza. Ciudat.. avem amandoi ochi albastri, dar tot nu sunt la fel. Simt cum ochii imi sunt invadati de ape si nu vreau ca el sa vada asta. Ies afara, iau din nou telefonul si il sun pe Gabi. A venit imediat si am plecat amandoi sa ne plimbam. Gabi era ciudat. Ciudat ca ma intelegea prea bine. Era de acord cu tot ce ziceam si faceam si pe langa asta dadea niste sfaturi geniale. Trebuia sa aiba el si ceva gresit. Si chiar daca era asa de perfect eu nu puteam sa ma simt atrasa de el. Nu. Eu imi vroiam baiatul cu ochi albastri. M-a condus inapoi acasa si mi-a zis ca la ora 10 va fi aici. Vom merge in club fie ca vreau, fie ca nu vreau. In casa nu mai era nici bruneta si nici el. Am inceput sa ma aranjez si sa fiu parca absenta. La 10 a venit Gabi si am plecat. Masina s-a oprit in fata unui club mare cu multe luminii. La intrare doua animale de oameni cereau buletinele copiilor care incercau sa intre. Am intrat si...

Nu pot sa cred asa ceva!????