Criminala din Dragoste

mi-as dori sa fiu o criminala! o ucigasa. Sa ucid tot ce imi displace si lumea sa stie ca eu sunt cea care a ucis. Urasc cand zilele nu sunt cum vreau eu si urasc momentele de tacere!!! fiind o criminala ar trebui mereu sa fug sa nu stau niciodata intr-un loc. Sa fug, sa ma ascund... Sa traiesc asa cum imi place mie. As vrea sa pot ucide prostia, ipocrizia, minciuna si nu in ultimul rand durerea. Ce atata durere? Pentru ce? Sunt divizata in doua si nu prea stiu ce cale sa aleg.
 Eu 1. 
Eu , Roxana, o persoana normala. O persoana buna, blanda. O persoana gata sa te ajute in orice situatie. Sa iert si sa nu tin pica. O Roxana fericita probabil. O "eu" din perspectiva buna. Cuminte, silitoare, cu capul pe umerii. Sa nu stiu sa zic nu si sa fac pe toti ceilalti fericiti. Etc!!
 Eu 2.
Eu, Raya, o persoana ciudata. O persoana care uraste. O persoana care nu vrea sa sa fie proasta nimanui. O persoana razbunatoare cu sange rece. Cruda si nemiloasa, o "eu" din perspectiva rea. Cu capul in norii si mereu facand doar ce imi doresc ca sa fiu eu " fericita". etc!!!

 DA ! mi-as dori sa fiu o criminala. SA pot sa te ucid pe tine! pe tine partea buna din mine. Sa traiesc in intuneric si in adancime. Sa pot sa ma exprim cum vreau si sa fiu cum vreau. Iara o data ajunsa criminala ....
                                   - Sa fiu criminala din DRAGOSTE!!!

durerea

Ma doare. Ma doare tare. Atat de tare incat am impresia ca pamantul se distruge incet sub picioarele mele.Si ma doare , si ma doare si nu inceteaza. In aceasta agonie m-am hotarat sa merg la doctor. Asa ca m-am dus si i-am zis ca ma doare , si ma doare. Ca nu pot manca, nu pot dormi, nu pot trai cu durerea asta. M-a examinat cu aceasi fata trista ca a mea si intr-un final mi-a dat pastile. Mi-a dat pastile tari ce imi distrug organismul. Mi-a zis ca daca iau cate una in fiecare zi nu o sa ma mai doara. Si am plecat acasa si am inceput sa iau cate una, cate una. Si am sperat dar ma durea , si ma durea si eu tot luam si nu inceta. O saptamana, doua, trei, dar degeaba pastila nu ma ajuta. Si m-am dus din nou la doctor si m-am plans ca nu imi trece si ma doare, si ma doare. Si el mi-a zis ca nu imi va trece imediat, iar eu l-am crezut. Si am continuat sa iau pastile si sa sper. Iar la un moment data inceput sa ma doara mai putin. Si am crezut si am crezut dar pana intr-o zi. Cand intr-o zi m-am enervat , am observat ca tot ma doare chiar daca luam pastile. Si asa am observat ca defapt eu ma minteam dar durerea era aceasi , in acelasi loc si indiferent de ce faceam tot ma durea. Iar aici nu e vorba de o durere obisnuita.

!

mintea mea! da mintea mea, gandurile mele, amintirile mele si clipele mele. Secretele mele si visele mele. Iubesc sa gandesc. Iubesc atunci cand gandurile mele sunt secrete. Gandurile mele sunt singurele locuri unde pot sa fac ce vreau, sa cred ce vreau si sa fie cum vreau. Un simplu gand ma poate face sa zambesc, sau un simplu gand ma poate face sa plang. Gandurile nu sunt numai amintiriile sau lucrurile ce se petrec in prezent. Gandurile sunt si acele imaginii care mi le proiectez singura si care sper ca in viitor sa se intample. Animatia asta pe care noi o numim viata nu e perfecta, dar in gandul meu e mai mult ca perfecta. In mintea mea lucrurile stau altfel. In mintea mea pot sa fac lucruri care doar in povesti le citesti,pot sa visez la lucruri interzise sau pot sa fiu eu insami. Mintea mea nu ma judeca, mintea mea nu ma critica, mintea mea nu ma priveste cu ochii straini , ci doar ma lasa sa fiu purtat de ce val vreau eu. Se zicea inainte ca inima iti dicteaza ceva si mintea altceva. Dar daca amndoua iti dicteaza numai ce vrei tu? Daca amndoua lucreaza impreuna? Iar la urma urmei eu cred ca eu sunt cea care dicteaza atat mintii cat si inimii.