Va las..

Va las. Va las caci nu mai am timp sa va ascult parerile. Nu mai am timp sa imi pese de ceea ce vreti voi. Va las caci ma asteapta fotoliul meu de lângă foc. Nu stiu daca v-am spus dar e un fotoliu tare comod. Am așezat o pătură vișinie pe el. E pufoasa exact ca norisori aia de ii vezi pe cer intr-o zi de primăvară.  Cand imi e frig ma invelesc  cu ea.  Sau uneori o fac doar pentru ca e pufoasa.  Seara aprind focul din semineul  asta batut de timp. Flăcările se joacă si uneori imi povestesc povestea mea. Povestea pe care eu uneori o ascund caci vreau sa o uit. Căci dragii mei vreau sa va uit. Vreau sa uit ca ati vrut vreodata sa imi spuneti ceva sau ca ati facut asta. Vreau sa uit ca am permis sa aveti un cuvânt in viata mea. Va las caci lângă semineu e o masa din lemn grea unde se odihnește ceaiul meu negru pe care îl beau in fiecare zi. E negru ca sufletul unui dragon la nastere , asa ca mai pun si un strop de lapte care sa ii dea putina dragoste. Ceaiul asta imi încălzește inima atunci cand simt ca e prea rece. Voi aveti cuvinte care o răcesc tot mai tare. De aia va las. Va las sa aveti ce povesti.  Va las sa epuizati subiectul . Si ma rog sa dureze mult acest subiect caci imi e milă de persoana care imi va lua locul. Va las caci cățelul meu asteapta sa ii mai arunc cate un biscuite din cand in cand. E un cățel tare bun si tot ce vrea e iubirea aia adevarata care in opinia mea o poate da doar un copil naiv. Va las sa aruncati cuvinte in stanga si in dreapta. Va las sa faceti asta căci toate cuvintele de care am eu nevoie sunt aici in romanul pe care îl savurez in fiecare seara. Simt iubirea lor,plâng la suferinta lor ,rad la fericirea lor si ma doare la rănirea lor. Da! Va las sa ma judecati si sa așteptați să fac o prostie. Nu mai am puterea sa lupt cu morile din gurile voastre.  Nu mai am puterea dar nu e nici o problema. Vedeți voi aici sunt bine. Aici nu ma ating răutățile lumii. Mama am plecat.  Nu plânge.  Poate ma voi intoarce dar acum nu am timp caci bate cineva la usa si trebuie să deschid.