In gandul meu ratacit, am gasit un alt gand ascuns. Si apoi in cel de-al doilea gand am gasit un al treilea si tot asa. Exact ca acele papusi rusesti numite matrioska. In fiecare papusa mai gasesti una noua. Ideea e ca aici este o mica diferenta. Gandurile mele sunt ca o gaura fara fund. Caci oricat as cauta sa gasesc cel din urma gand, nu reusesc. Si ma adancesc tot mai tare si mai tare. Si chestia asta imi ocupa mult din timp. Nu dorm, nu mananc, nu fac nimic. Stau doar si incerc sa gasesc cel din urma gand. Si cat caut acest gand rascolesc foarte multe foi pe care am uitat ca le am. Gasesc povesti pe care le-am ascuns cu grija si acum le dezgrop. Gasesc persoane care nu stiam ca mai exista acolo. As fi comparat toata aceasta situatie cu sacul lui Mos Craciun.. dar acolo gasesti doar lucruri pe care ti le doresti. Stau scufundata in petale ca intr-o carne putrezita. Inima mea e un conglomerat de petale verzi , albastre scurte. Traiesc mecanic. Bat din aripi mecanic. Sunt exact ca acele structuri invatate la facultate. Sunt de 3 feluri , iar miezul e usor. Inima e usoara. Sunt exact ca acel metal rece pe care oricat l-ai incalzi pana la urma tot se raceste. Nu e este o imagine prea placuta ochiului ceea ce se intampla in capul meu. Ar trebui sa fac un inventar. Ar trebui sa cumpar sertare de panza pentru fiecare si sa le ordonez alfabetic. Asa fiecare ar fii la locul lui si nu ar trebui sa imi fac griji ca vreodata un gand o sa iasa de la locul lui si sa ia inaintate celelorlalte ganduri. ...dar... Cum sa fac asta daca nu reusesc sa ajung la ultimul gand??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu