Cand eram mica am primit o carte noua. O carte noua pe care nu am citit-o decat abia cand am crescut. Era o carte noua frumoasa. Mi-a placut din prima. Mi-a placut pentru ca avea coperta frumoasa si interesanta. Pentru mine a fost indeajuns atunci sa vad coperta. Am intors-o pe o parte si pe alta si mi-a placut. Era interesanta. Avea culori luminoase si un titlu simplu. Era frumoasa ca un zambet strengaresc intr-o parte.
O buna perioada de timp nu am avut nici un interes sa o deschid. Copil fiind mi-a ajuns sa stiu ca e frumoasa si e ceva nou in viata mea. Si am admirat coperta si am citit acel titlu de mai bine de 1000 de ori. Dupa un timp am pus acea carte pe raft. Ea era deja parte din viata mea si nu credeam ca trebuie sa o mai admir ca sa ramana la locul ei. Dar uite ca timpul a facut in asa fel incat sa apare alte carti noi pe raft si acea carte sa ramana in spate. Eu am crezut ca e inca in viata mea, dar cum sa fie daca eu nu am mai vazut-o de foarte mult timp.
...Ei bine intr-o zi , intamplator am regasit-o . Am privit-o si am analizat-o exact ca atunci cand eram mica. Problema este ca de aceasta data am realizat ca e mai mult decat o coperta frumoasa. Si am deschis-o. Am deschis-o si am inceput sa o citesc. Si am citit pagina cu pagina, incet si sigur. Am sorbit fiecare cuvant, gand, poveste . Am inceput sa fiu tot mai entuziasmata. Am inceput sa o citesc fara rasuflare. Sa rad si sa plang cu ea. Eram foarte fericita si dezamagita in acelasi timp. Dezamagita de mine. Am avut aceasta carte pe raft atatia ani si mie nu mi-a pasat decat de coperta. Coperta nici nu se compara cu paginile ei. Atat de simpla si complicata in acelasi timp . Acele pagini erau incarcate cu mai mult decat culori luminoase. Era mai mult decat un zambet strengaresc pe o parte. O carte atat de fascinanta incat nu vrei sa ii afli prea curand sfarsitul. Asa ca m-am trezit intr-un impas mare. Si am inceput sa citesc mai incet. Am inceput sa recitesc unele pagini.. Dar indiferent de ce faceam, cartea se apropia de final. Cum sa fac sa o opresc? Cum sa fac sa prelungesc finalul?...
O buna perioada de timp nu am avut nici un interes sa o deschid. Copil fiind mi-a ajuns sa stiu ca e frumoasa si e ceva nou in viata mea. Si am admirat coperta si am citit acel titlu de mai bine de 1000 de ori. Dupa un timp am pus acea carte pe raft. Ea era deja parte din viata mea si nu credeam ca trebuie sa o mai admir ca sa ramana la locul ei. Dar uite ca timpul a facut in asa fel incat sa apare alte carti noi pe raft si acea carte sa ramana in spate. Eu am crezut ca e inca in viata mea, dar cum sa fie daca eu nu am mai vazut-o de foarte mult timp.
...Ei bine intr-o zi , intamplator am regasit-o . Am privit-o si am analizat-o exact ca atunci cand eram mica. Problema este ca de aceasta data am realizat ca e mai mult decat o coperta frumoasa. Si am deschis-o. Am deschis-o si am inceput sa o citesc. Si am citit pagina cu pagina, incet si sigur. Am sorbit fiecare cuvant, gand, poveste . Am inceput sa fiu tot mai entuziasmata. Am inceput sa o citesc fara rasuflare. Sa rad si sa plang cu ea. Eram foarte fericita si dezamagita in acelasi timp. Dezamagita de mine. Am avut aceasta carte pe raft atatia ani si mie nu mi-a pasat decat de coperta. Coperta nici nu se compara cu paginile ei. Atat de simpla si complicata in acelasi timp . Acele pagini erau incarcate cu mai mult decat culori luminoase. Era mai mult decat un zambet strengaresc pe o parte. O carte atat de fascinanta incat nu vrei sa ii afli prea curand sfarsitul. Asa ca m-am trezit intr-un impas mare. Si am inceput sa citesc mai incet. Am inceput sa recitesc unele pagini.. Dar indiferent de ce faceam, cartea se apropia de final. Cum sa fac sa o opresc? Cum sa fac sa prelungesc finalul?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu