vineri, 23 martie 2018

diferit

am murit ieri. Am murit ieri incercand sa aflu ce sunt azi. Am murit ieri sperand ca voi invia azi. Pur si simplu m-am intins pe pat, am inchis ochii, am scos aerul afara din plamani mei ,tare ca atunci cand alerg , apoi incet si asta a fost ultima mea suflare. Si apoi am ramas asa. Am ramas ca o stana de piatra pe patul meu moale. Piele mea incet a inceput sa se raceasca ajungand sa fie rece ca zapada. Simteam cum sangele din vene si-a schimbat directia si se intoarce inapoi catre inima. Inima isi tragea sangele inapoi de parca ar fi fost niste funii rosii. Apoi dupa ce tot sangele a revenit acasa , ea s-a prefacut in piatra de parca ar fi privit-o Medusa. Am simtit tot acest proces. Am simtit cum ea a ramas fara viata. In cateva secunde m-am vazut. M-am vazut intinsa acolo pe pat. Apoi ca intr-un film vechi alb negru, toate amintirile mele s-au derulat prin fata ochilor mei. In timpul acesta ochii mei reci au varsat cateva lacrimi parca prea adanc tinute . A fost pentru prima daca cand am simtit ca plang cu adevarat. Eu cea fara de suflare s-a eliberat pentru prima data prin lacrimi. Dupa ce "filmul" s-a terminat am stat cateva momente si m-am privit. Eram un corp de ceara . Si am inceput  sa ma gandesc unde a putut incapea toata fiinta mea. Unde am ascuns toata nebunia, unde am tinut toata tristetea , unde am inchis toata iubirea. In acel moment nu m-am gandit decat la mine. Toate problemele zilnice nu mai existau. Sincer nici nu am putut sa imi amintesc de ele. Am zambit. Apoi mi-am privit trupul inca o data caci stiam ca mai sunt doar cateva secunde pana cand...
Restul e mister.. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu