marți, 6 mai 2014

venin

incet, incet.. ma doare si tu nu ai cum sa vezi asta.. o da nu ai cum.. sincer nu stiu cat mai pot rezista. E sinistru si greu. Ma sufoc in atata metal. Ma inec in propriul sange. Cum poate fi atat de dura situatia?? cum?? Cum sa ma dezobisnuiesc de obisnuinta? Fiecare centimentru din corpul meu e infectat de tine. Fiecare rasuflare a mea e grea precum gerul . E greu.. prea greu ca sa mai pot privi in fata. Fata acum e ca un trecut dureros. Rupe fiecare parte din mine si iti jur ca va durea mai putin. Ma distrugi incet , incet cu veninul tau dulce si perfect. ! oo da.. otrava sufletului meu. Disperarea e un cuvant prea frumos pentru ceea ce e in mine acum.Tot ce aveam acu e gol.. Ploua dragul meu, da ploua si va ploua pana cand apa va spala tot ce ai patat tu. Esti diavolul deghizat in inger din viata mea. Dar se pare ca focul tau a ars prea frumoasele pene. Ceea ce nu stii tu este ca pana si penele cresc inapoi, iar cand vor creste si vei vrea sa zbori din nou sa iti amintesti ca penele le ai dar pe mine m-ai ars din temeli si am ramas doar cenusa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu