Zborul Albastru ( partea a noua)- Ma iubeste?

           Am ramas inlemnita.Abea imi aminteam ca trebuie sa respir. Toata ziua m-am ferit de el ca acum sa imi zica: "Te asteptam"????Incep sa ma satur de tot jocul asta stupid si incep sa vreau sa nu fi venit aici niciodata. I-am zis ca totul a fost o greseala, i-am zis ca nu se va mai repeta.. ce tot vrea? ...Ma uit la el speriata si nervoasa in acelasi timp. El in schimb e calm., prea calm. Zambeste ca si cum nimic nu s-a intamplat si se uita la mine cu ochii aia patrunzatori.
  -Ok..Vreau sa vorbim...
       Vrea sa vorbim??? Mai avem ceva sa ne zicem? I-am zis azi dimineata ca a fost o greseala, O GRESEALA. Oamenii mai si gresesc...
 -Ce vrei sa vorbim? Avem ce sa vorbim?
 -Da! normal ca avem.. azi dimineata ai plecat asa si nu mai lasat sa iti zic ce aveam de zis.Defapt, azi dimineata ai vorbit doar tu, ca deobicei.
 -Ce vrei sa zici prin asta?
 -Ca niciodata nu ma lasi pe mine sa vorbesc, mereu crezi ce vrei, mereu faci cum vrei si mereu iese prost.
 -A da?? si ce am crezut acum prost?? Ca a fost o greseala faptul ca ne-am sarutat?? Nu dragul meu chiar asta a fost...
 -A fost ceva frumos...
 - Bine! o greseala frumoasa, dar o greseala.
 -De ce tot repeti asta???
 -Pai.. ai prietena..
 -Nu mai am!
          Mi-a taiat-o asa din scurt. Nu ma asteptam la asta.. Dar faptul ca nu are prietena nu schimba cu nimic situatia.. sau da??
 -Nu conteaza! tot nu sunt jucaria ta...
 -Jucaria mea???? dar... nu mai inteleg nimic..
 -Ce nu intelegi?
 -Suntem prieteni.. ..Friends with benefits...
 -Nu..
 -Nu???
 -Pai sincer... eram dar tu apoi ai inceput sa nu mai vrei asta.. si apoi ai venit cu prietena acasa ,care ciudat eu nu stiam nimic de ea..
 -Stai, stai...
 -Nu e de stat.. si ti-am mai zis nu ca vai.. ai prietena si gata.. dar tu ma cauti doar atunci cand suferi.. cand plangi sau alte chestii din astea.
 -Raya! stii ca nu e adevarat!
  -Stiu?....
 -Da! stii.. Stii ca nu esti doar un joc.. iar "prietena mea" a fost o greseala.. nu iti pot explica , nu ai intelege.
 -O greseala? serios?? hai ca deja ma enervezi..
 -Poti sa nu te mai enervezi atat si sa ma asculti?? Da a fost o greseala pentru ca nu era iubire.. iar tu stii ca nu esti un joc pentru mine.. nu stiu nici eu de ce.. La inceput am vrut sa fie simplu .. sa fie ca un joc.. dar acum nu mai e asa.
 -Opreste-te! bine? Opreste-te inainte sa zici ceva ce dupaia vei regreta.
 -Nu! nu am sa regret nimic...
 -Gata.. Am inteles... nu mai zi nimic.
    Nu a mai zis nimic. S-a uitat la mine, eu la el si cam atat...Innebuneam..innebuneam si nu puteam face nimic...
- Ok.. acum vreau sa te intreb ceva.
-.....
- Care e rostu discutiei noastre?
 -Vreau sa fie ca la inceput..
         Imi cerea sa fie ca la inceput.. Dar nu mai putea fi ca la inceput.. Acum sunt niste factori care atunci nu erau..
-Bine...
  Am zis asta fara sa gandesc.. pur si simplu am zis...El a zambit a venit si m-a luat in brate. Am inceput sa ne sarutam mai aprins ca niciodata. Ne era dor unu de celalalt. Se vedea asta, se simtea asta. M-a urcat pe masa si a inceput sa imi descheie bluza. Fara sa ne dam seama, noi faceam sex deja. In casa pentru urmatorele ore nu s-a auzit decat gemete, si zgarieturile de pe piele.A fost ceva placut si ceva nebunesc. Nu m-am mai simtit atat de bine de mult timp. Totul era ca inainte. Dar lucrurile se schimba.. In momentul ala cineva a batut la usa....

Zborul Albastru ( partea a opta)- Ziua perfecta

           Stau pe pat de 3 ore.Ma uit la tavan.Nu vreau sa ies din camera.Nu vreau sa dau ochii cu el.Nu vreau sa il intreb de ce sau sa ma intrebe el pe mine.S-a intamplat totul prea repede si brusc.Cine a fost vinovatul?Cine a vrut asta?Ce intrebari...Oare vreau sa stiu raspunsul?...Prea multe ganduri.Asta e clar. Am nevoie de odihna ca sa pot gandi.Imi suna telefonul...n-am chef... totusi ma uit cine e. E Gabi.Nu vreau sa vorbesc, dar daca nu ii raspund ma va intreba ce am si eu chiar nu am chef de explicatii.
  -Da..
  -Ce faci mai??
  -Bine , acasa tu?
  -Bine ,ma gandeam poate vrei sa iesim sa luam micul dejun.
           Nu  prea aveam chef, dar apoi m-am gandit ca e mai bine sa iau micul dejun cu Gabi decat sa dau de Laur si sa ma intrebe ceva. Asa am scuza sa plec.
  -Sigur.Sunt gata intr-o ora.Unde mergem?
  -Vin eu si te iau.O sa iti placa.
  -Ok. Pa.
  -Pa.
               Cu nici o tragere de inima am inceput  sa ma imbrac si sa ma machez.Sunt prea obosita si continui sa imi zic mie asta...Dar imi revin... trebuie sa fiu gata , indata ajunge Gabi si nu vreau sa ma astepte.
             Sunt gata.Ies din camera cu frica si incet.Degeaba m-am tot rugat ca Laur sa nu fie acolo sau sa fi plecat.Era acolo ca si cum ar fi stat in tot acest timp . Cafeaua varsata era stransa, insa cana lui si acum e plina de cafea iar scrumiera da pe dinafara de scrum si mucuri.Ma vede, se ridica.Brusc lasa tigara si isi intoarce corpul spre mine. Ma examineaza de la picioare pana la cap.Isi opreste privirea in ochii mei.
  -Arati bine.. pleci undeva?
  -Da.. aa.. am niste treaba
  -Ce treaba?
  -Ma vad cu Gabi.
               Si-a schimbat imediat expresia fetei si s-a uitat intr-o parte parca plictisit.
  -Apropo de azi dimineata...Raya.. sa stii..
  -Ca a fost o greseala, imi cer scuze si promit ca nu se va mai repeta!
            A inlemnit! Imi suna telefonul.Probabil e Gabi, a ajuns .. probabil..Ma indrept spre usa.
  -Raya!!
  -Las-o asa, e mai bine asa.
         Am   iesit si l-am lasat sa stea in picioare langa masa plina de canii de cafea. Ce nu stiu , nu ma raneste.Nu vreau sa stiu ce vroia sa zica. Nu vreau sa imi zica ca m-a sarutat pentru ca a fost un moment de ezitare sau pentru ca suferea prea mult dupa ea sau orice altceva.Vreau sa pastrez acel sarut ca ceva spontan. Ceva ce am vrut si eu si el. Am coborat . Gabi e jos in fata masinii.Trebuie sa zambesc.Trebuie sa fiu bine.
  -Buna dimineata soare!
  -Neata.
       Ma ia in brate si ma saruta pe obraz.E foarte vesel iar zambetul lui este intr-o armonie perfecta cu ochii aia de ciocolata.
   -Am o surpriza pentru tine!
  -Of.. mai nu trebuia!...
  -Cum sa nu?? Sunt sigur ca iti va placea.
              Ne urcam in masina si plecam.E binedispus si are muzica vesela.Ma binedispunde si pe mine.Mergem deja de o ora si tot nu am ajuns.Cantam amndoi si radem.Gabi e medicamentul meu.Ma face sa ma simt foarte bine. Am ajuns undeva la margine orasului unde este o campie mare si o padure.
  -Stai aici si nu iesi pana nu zic eu bine?
  -Sa zicem...
  -Promite-mi.
  -Ok.. Promit.
                   Am stat in masina gandindu-ma numai la ce face , ce vrea sa pregateasca.Prea frumos din partea lui. De ce nu a aparut  mai repede in viata mea?..Of..Gand trist.Il inchid intr-un colt al mintii si revin la curiozitatea mea.
  -Gata! hai afara!
       Am iesit afara si nu puteam sa cred.Gabi statea langa o patura.Pe patura mare si rosie se afla un cos de picnic cu mancare, cafea, suc si dulciuri.Nu imi venea sa cred ca a facut toate astea pentru mine.
   -Ti-am zis ca vreau sa iau micul dejun cu tine.
   -Da.. dar.... nu am cuvinte...
   -Nici nu trebuie...Mi s-a parut ca erai trista si am vrut sa iti ei gandul de la asta.Cand mi-ai zis ca intr-o ora esti gata mi-a venit ideea asta. Si am avut si timp sa pregatesc totul.Sper sa iti placa si sa te simti bine.
   -E minunat!! Multumesc!!!
               L-am luat in brate si l-am strans tare, tare! A fost o zi superba.Am stat , am mancat si am ras. A fost frumos, era aer curat , cald afara si cerul era absolut albastru. A trecut repede timpul. Deja trecuse de amiaza. Ne-am urcat in masina sa plecam acasa.
   -Multumesc pentru aceasta zi superba!
   -Raya.. termina.Meriti asta!
              Imi zambea dulce.Mi-ar fi placut sa nu se fi terminat ziua asta niciodata.
  -Ne vedem maine Raya.
  -Pa.
                 Eram atat de obosita si nu stiu daca de la somn sau din cauza  situatiei  in care eram. Am intrat in casa absenta.Pe masa nu mai era nimic, nici o cana, nici o scrumiera.Defapt era curat in toata casa.
  -Raya...
       Ma intorc , era in spatele meu si schita un zambet.
  -Te asteptam....

Zborul Albastru ( partea a saptea )- Oare?

         Poate da , poate nu.. oricum urmatoarea luna a fost tare ciudata..A fost ca si cum el nu era aici, sa nu mai zic de ea.Mi-am vazut de viata mea si nici nu am mai indraznit sa ma gandesc la el. Zic ca nici nu indraznesc pentru ca la urma urmei imi faceam mie rau. Nu vroiam sa stiu  ce face, unde merge, daca e bine , daca e rau sau pur si simplu cum o mai duce. A facut si el acelasi lucru , nu ma bagat in seama, nu l-a interesat ce fac si toate cele , insa numai pana la o bucata. La un moment dat incepea sa ma intrebe din ce in ce mai mult ce fac, cum o mai duc, daca nu vreau sa stau cu el la o cafea.Nu stiu ce incearca dar cu siguranta nu ii va iesi. Nu acum. Am o relatie destul de buna cu Gabi. Nu suntem chiar impreuna , dar e un fel de a fi. Imi place sa imi petrec timpul cu el si sa nu ma gandesc la prea multe.Cu Gabi totul era mai simplu.Pentru el totul era frumos si la locul lui.Ma facea sa zambesc mereu ca si cum asta ar fi scopul lui in viata.Dragul de el..Insa, la mine era problema. Am inceput sa ma inchid in mine, prea rece pentru vremea de afara.Apropo de vreme, a trecut deja destul de mult timp de cand am plecat de acasa.E vara si e foarte cald.Intr-o saptamana facultatea se termina si atunci... atunci Laur va pleca acasa.Nu , nu mai e baiatul meu cu ochi albastri, e doar un "el", e Laur.Iar daca stau bine si ma gandesc niciodata nu a fost "al meu", mereu a fost "al ei"....
       In general e bine. Cu muzica e din ce in ce mai bine. Sunt din ce in ce mai apreciata si mai bine platita. Iubesc ceea ce fac.Oricum ....e prea dimineata pentru ganduri. E ora cinci si eu nu am somn.Cred ca ar trebui sa vizitez un doctor ceva.O cafea m-ar ajuta.Fiind foarte cald imi permit sa stau intr-un maieu lung in casa si chiar nu imi pasa cum arat.Imi iau pachetul de tigari si ma duc in bucatarie.Ce naiba????Laur e la geam sta...E ora cinci!!!! De ce Dumnezeu nu doarme???Nu il intreb nimic.Am sa merg sa imi fac cafeaua si atat, la urma umrei el a dorit sa nu imi pese, el a cerut asta.Oricum si faptul ca ii respect decizia ii arata ca imi pasa, dar fie treaca..
            Se intoarce si se uita la mine. E trist. De ce e trist?Se vede ca nu a dormit.Se gandeste la ceva.E ravasit...De ce?? Nu vreu sa il intreb si nici nu am sa o fac.Ma uit la el , se uita la mine.Dupa mult timp ochii nostri se intersecteaza. Am si uitat albastrul ala marin.Imi trag privirea inapoi.Torn o cafea in cana,tin sa precizez ca era cafea facuta, si imi aprind o tigara.
   -N-ai somn?
            Ce voce... E prea ciudat...Nu stiu cum sa reactionez...
  -Nu ... nici tu?
  -Nu, prea multe ganduri.
  -Bine zis!...
  -Dar ce te macina draga?
           Ii pasa ce ma macina? si care e faza cu draga?
  -Ganduri proprii.
  -De ce nu  imi mai zici nimic?Inainte vorbeai cu mine...Am impresia ca ma eviti..
          Wow... si-a dat si el seama...
  -Nu, nu te evit.. ti se pare doar...
  -Raya, te cunosc.
  -Nu ! nu ma cunosti! nu stii nimic despre mine!
  -Am nevoie de cineva...
         Liniste deplina... ce imi spune mie asta?Crede ca ce?? Ca ma impresioneaza?Poate ar trebui sa nu m-ai fiu asa rea.Poate chiar are nevoie de cineva.. Sau nu..
  -Imi pare rau dar nu sunt eu acel cineva.
         Se repede spre mine si ma ridica de pe scaun.
  -Raya!! ce e cu tine?? Tu nu esti asa..Ce s-a intamplat?? E din vina mea?...
  -Nu e nimic cu mine, sunt doar obosita si extenuata.
             Se uita la mine abatut , trist si lipsit de puteri.Ceva ii seca mintea.Probabil s-au certat.Ce efect are ea asupra lui. Imi e mila de ei.Ii aud inima cum bate cu putere dar totusi slab, ii simt respiratia calda si inceata. E aproape.Prea aproape de mine.Nu am mai stat atat de aproape unul de altul de foarte mult timp.Ne privim indelung.Ce s-a intamplat cu baiatul cu ochi albastri din tren?Cu baiatul care mereu zambea si caruia ii sclipeau ochii de atat fericire?Nu stiu ce a fost, un moment de ezitare sau nu stiu, si nici nu stiu daca el sau eu am inceput dar m-am trezit ca ne sarutam.Ne sarutam cum nu am mai facut-o niciodata.Nu pot sa descriu pentru ca nu nici nu stiu cum s-a ajuns la asta.Mi-am tras buzele inapoi si l-am privit.M-a privit si el..Am lasat tigara in scrumiera , am varsat cafeaua si am fugit in camera ca un copil mic care facuse o greseala si nu vroia pedepsit.
             Nu vreau sa stiu ce va urma....