ssaha...vis oriental

Intr-o camera aglomerata
Pe un pat de catifea,
Sta o fata asezata
Cu mintea plecata...
Parul greu cadea la vale
In usoare rotocoale.
Ochii negri,stau in jos
Umbriti de a lor frumusete
Incarcati cu picaturi de sticla
Ce cad in jos peste gurita mica.
Ceasul suna in departare
Se ridica mititica
Rochita de un roz pal
Cade jos cu un gust amar/
Soarele a intrat incet
Tarandu-se perfect
Pielea cafenie imediat a stralucit
Cand impactul sa zarit.
Dar tristetea se evapora
Cand inima fetei incepe sa bata
In bratele lui s-a regasit
Iar ochi ei nu s-au mai umezit
Zambetul ei a fost
Pentru iubire cu folos.