Draga mami...

Draga mami,
nu mai pot.. chiar nu mai pot sa continui asa. Simt cum fiecare zi e o tortura mai mare pentru mine. Simt cum fiecare vena imi explodeaza sub piele. Nu pot sa ii explic nimanui cum ma doare. Stiu ca nu sunt prima care sufera si nici ultima. Stiu ca multe au reusit sa treaca peste aceasta durere dar eu simt ca nu pot. Eu nu sunt asa puternica cum vrei tu sa crezi. Eu nu pot sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa ma prefac ca totul e frumos si sa imi incep ziua normal si sa ma duc la munca ca si cum nimic nu s-a schimbat. Imi pare rau dar nu mai sunt eu. Nu mai pot. Nu mai sunt fata aceea care credea in vise si viitor. In fiecare zi ma gandesc cum sa fac sa duc ziua la capat. Care mai e rostul sa termin aceasta zi ? Credeam ca pot rezista dar nu pot... Iarta-ma dar nu pot...
Cand eram mica si ma loveam veneai si pupai si punea-i un pansament si trecea. De ce nu faci asta si acum? De ce nu vii si pui un pansament si gata.? Cate noptii crezi ca mai pot adormi in plans? Cate zile crezi ca mai pot sa ma prefac ca sunt bine? Si nu imi spune ca timpul le rezolva pe toate . Nu mai imi spune sa am rabdare ca nu mai pot. Nu mai pot mamii... nu mai pot sa adun noptii cu vise urate si lacrimi.
Draga mama nu te mai intreba de ce nu mananc.. caci nu pot. Simt cum ma resping pe mine. Nu te mai intreba de ce nu dorm... caci nu pot sa visez iar si iar acele cuvinte urate mereu puse in alt context. Nu mai vreau sa dau explicatii la nimeni, nu mai vreau sa merg la munca, nu mai vreau sa ies afara, nu mai vreau sa vorbesc cu nimeni. De ce mami am ajuns asa.. de ce ? Trebuia sa imi dai lectii cand eram mica si sa imi spui ca exista aceasta parte intunecata a vietii si sa nu calc nicioata in ea. Mami.. reseteaza-mi mintea.. sterge-mi amintirile... opreste-mi inima. Te iubesc foarte mult dar am ajuns intr-un moment in care nu mai vad lumina de la capatul tunelului.
Deci.. daca tu crezi ca exista vreo sansa sa ma tii si pe mine pe linia de plutire .. te rog sa imi spui si mie.. pentru ca singura eu nu mai plutesc .
.. I need Help...

In spatele aparatului.

        Astazi am sa scriu despre ceva mai diferit. Astazi am sa scriu despre o experienta de a mea care mi-a lasat un gust dulce, sau care mi-a placut . O sa relatez experienta mea din spatele aparatului de fotografiat. Nu pot spune ca am avut asa de multe sedinte foto dar am avut cateva , cu fotografi diferiti. Am ales sa scriu despre ultimele 3 sedinte care le-am avut cu una din cele mai dragi persoane mie , Respectiv Ioana Mardare , sau cum o cunoaste toata lumea Pyu. Pyu este persoana care a reusit sa faca in cateva ore ceva ce multi nu au reusit in ani. In primul rand nu sunt genul de persoana care sa aiba o parere de sine prea buna , dar  cand am vazut pozele ei , am fost placut surprinsa. Erau poze in care nu ma recunoasteam. Erau poze care imi aratau partea mea feminina. O parte care nu e prea vizibila in cazul meu. A reusit sa scoata sensibilitatea din mine , a reusit sa ma faca sa ma simt femeie. Nu as fi crezut niciodata ca pot fi gratioasa. Toate acestea s-au intamplat la ea acasa, intr-un studio home made. Un studio care e destul de bine echipat. Am facut 3 sedinte in studio si una afara. Trebuie sa recunosc ca m-am simtit bine. M-am simtit ca o printesa rasfatata. Toate luminile erau pe mine , si ea cauta sa imi gaseasca cele mai bune unghiuri. A luat laptopul si mi-a zis sa imi pun ce muzica vreau eu , deci am fost si mai in elementul meu.
     Pyu a fost prima si singura care ma fotografiat nud. Si cand zic nud, ma refer la absolut goala. Mereu am vrut sa incerc insa am avut niste retineri. Ei bine la ea a fost altfel. Nu mi-a fost greu sa imi dau jos hainele si sa stau cat mai natural posibil. Am avut niste emotii imense dar tot odata m-am simtit o femeie frumoasa. Cu ea nu e greu, nu cere mult de la tine. Vrea naturalete , vrea normalitate , vrea finete. Si bineinteles dupa pozele au fost superbe. Mi-au placut la nebunie. Cred ca fiecare fata merita sa aiba momentul ei , iar momentul meu a fost la una din acele sedinte. Multumesc Ioana Mardare pentru faptul ca mi-ai aratat ca sunt frumoasa.

https://www.facebook.com/EyeGrafPortraits/?ref=br_rs

undeva.. prin Vama.

Auzi marea? Simti vantul?
Nisipul e rece. Normal ca e rece avand in vedere ca e noapte si soarele nu il mai incalzeste. E rece si totusi placut la atingere, mai ales dupa o zi foarte calduroasa. Picioarele mele se adancesc tot mai tare in nisipul rece. Au un joc doar al lor. Incet , incet se urmarsc unul pe altul. Pasesc catre marea agitata. Si zic agitata pentru ca are acele valuri care se arunca mereu spre tarm. Valurile danseaza valsul marii. Un vals dirijat de frumoasa si rotunda Luna.
Tresar la primul impact cu marea. E calda ca o zi de mai. Ea agitata isi arunca bratele spumoase peste picioarele mele , si apoi usor le trage inapoi catre ea . Lasa urme scurte ca acele imbratisari daruite de cineva drag. E un ritual care se tot repeta . In lumina lunii si sub plapuma marii, nisipul straluceste ca mici diamante purtate de scoici.
In departare se aud sunete de chitara. Undeva, pe plaja, langa un foc, un mic grup de oameni se bucura de plaja. Marea le asculta melodiile, iar vantul se leagana impreuna cu ei . Plaja e plina de palarii mari de paie care pe timpul zilei umbresc pe alocuri. Sub unele plarii se gasesc 2 indragostiti care isi soptesc cuvinte frumoase.  Aici un sarut dureaza cat noaptea iar iubirea  mai mult decat o vara. Nimeni nu e singur aici.
Uneori mai ridici capul si te uiti la cer. Deobicei este plin de stele. Si vezi cate una care se misca si crezi ca e stea cazatoare, dar cand te uiti mai atent observi ca defapt e doar un lampion lansat de persoane cu vise.
Aici e loc pentru fiecare..