O relatie

                                  Stau uneori si ma gandesc.Unde sunt relatiile de alta data? Unde este conexiunea dintre doua persoane care era inainte? Prima privire care o ascunzi sa nu te vada ea,primul zambet care te ameteste pur si simplu,prima atingere din greseala a mainiilor,care defapt era o miscare intentionata.Ea razand si tu fiind pur si simplu fascinat.Sa nu stii cum sa ii vorbesti si sa o cuceresti cu felul tau de a fi. Cu glumele proaste care le zici, sau cu zambetul cel luminos de mickey mouse. Prima intalnire cand intinzi mana cu sfiala ca sa o tii pe a ei in palma ta.Acea intalnire cand simti furnicaturi in tot corpul cand ea te tine de mana , cu mana ei atat de calda in comparatie cu mana ta.Floare care o rupi din pamant doar ca sa ii oferi un mic gest de tandrete. Sa o conduci acasa si ea sa te sarute pe obraz. Acel sarut sa iti guverneze simturile si inima sa bata de o mie de ori  mai repede.Zilele petrecute impreuna cand va plimbati prin parcul verde,ignorand prezenta altor persoane.Si apoi acea intalnire!Primul sarut. Un sarut ce savureaza imaginatia, un sarut ce inseamna mai mult decat o atingere ,altceva decat coincidenta buzelor, ci un fel de a tipari un sentiment.Atunci cand ea, adunata langa tine se trezeste ca nu mai viseaza ci chiar traieste, cand simte ca pluteste.In trupuri sa circule electricitatea, iar voi sa fiti orbi.Inima ei o semiluna, inima ta un dinam fosforescent.

                        As putea sa mai scriu la infinit dar nu are nici un rost , caci nimic din toate aceste lucruri nu mai exista. Iubirea s-a transformat in ceva atat de comun , iar simplitatea si emotiile au disparut total.

fragment

                         "A doua zi doi barbati urcasera binecunoscuta vale ce ducea la Castle Boterel la biserica din East Endelstow.Cand inmormantarea se sfarsi si toti parasisera cimintirul  ce parea o simpla pajiste,cei doi coborara agale treptele spre cripta familiei Luxellian, pe sub boltele joase ,incrucisate pe care le privisera si alta data , si care acum erau luminate la fel ca si atunci. In noua firida a criptei se vedea un sicriu destul de nou, dar cu luciul cam stins si un altul si mai nou, stralucitor si fara pata.

               In dreptul celui de al doilea se zarea silueta mohorata a unui barbat,ingenuncheat pe pardoseala jilava,cu trupul prabusit peste cosciug,cu mainiile impreunate parand a se fi lasat cu totul prada durerii. Era inca tanar,poate mai tanar ca Knight si chiar si asa cum sta acum, se vedea cat de zvelt si bine legat ii era trupul.Murmura o rugaciune si nu-si dadea seama ca cei doi stateau doar la cativa metri mai incolo.

              Knight si Stephen mai facusera cativa pasi si se oprira in locul unde statusera candva alaturi de Elfride cand se intalnisera toti trei acolo, inainte ca ea sa se fi cufundat in tacere, asemeni stramosilor ei , si sa-si fi inchis  pe vecie ochii ei albastri ,luminosi.Abia atunci zarira in lumina tulbure, trupul ceui ingenuncheat.Knight isi dadu indata seama ca omul indoliat era lordul Luxellian, sotul vaduv al Elfridei.

            Intelesesera ca erau de prisos in acel loc. Knight il prinsese pe Stephen spre iesire, si se retrasera amndoi la fel de linistit precum venisera.

      -Sa mergem, spuse el cu glasul sugrumat.N-avem ce cauta aici. Inaintea noastra e altul,mai aproape de ea decat noi!

        Si,unul langa celalalt,pornira pe drumul de intoarcere spre Castle Boterel,in josul vaii linistite, cenusii."

 "Doi ochi albastri"-Tomas Hardy

!!!

Intuneric. E intuneric si nu doar afara. Aerul e prea greu , nu mai pot sa respir.Fiecare minut ma apasa si ma gandesc prea mult.Am zis si mi-am incalcat promisiunea, o promisiune facuta mie. Frigul nu mi se mai pare ceva atat de apasator. Ma doare singuratatea din vina ta. Puterea mea e slabita.. istoria recenta musca  din mine ca o pasare de prada.Am inima lipita de un zid de ochii tai intunecati.Intr-un fel, ti-as fi cerut sa te servesti din sufletul meu. Asta e sting soarele, fac intuneric. Tu toarna-mi o cafea pana nu se deschide cerul si imi cad toate pacatele in cap.Tandretea mea si-a dezbracat rochita de vara, a privit in stanga si  in dreapta si s-a lasat batjocurita. Fulgere sunt in mine si obosesc.Ma pierd in amoruri, tipul nou de fumat ma ucide. e simplu.Tu ma iubesti eu raspund.Sunt o femeie goala intr-un pat gol. trupul meu se vrea cald. Oricum ce ai putea face tu cu trupul asta dezordonat  care cere lumina?Din torace imi creste sarma ghimpata, imi inconjoara trupul intr-o imbratisare calda de fier incins, sunt femeia tatuata din visul tau mut.Am fost destul de naiva incat sa te cred. A cata oara naivitatea ma conduce? In subconstient am stiut de la inceput ca nu e bine. Ca voi cadea prada suferintei si iata ca nu am vrut sa ascult de mine. Ai fii putut sa faci sa fie altfel. Tu, aveai puterea sa schimbi totul. Tu erai ceea ce aveam nevoie. Tu! Tu esti ceva ce de azi nu mai vreau sa vad. Te sting din sufletul meu , la fel cum marea stinge soarele la fiecare apus.