Sunt gratii peste tot. În jurul meu sunt numai gratii. Sunt gratii pe care singura fara sa vreau le-am facut încet,încet. Mi-am facut o cușcă de gratii singura ca sa ma închid. Sa ma închid departe de tine. Ironic având în vedere că tu ești cel care m-a inchis intr-un turn de cristal de parca as fi o prințesă din povești . Închisă acolo sus, singura si secata de energie am invatat sa imi proiectez gratii. Și așa încet, încet dragul meu cu fiecare cuvânt am ajuns sa pun bazele acestei custi. Cu fiecare gest pe care l-ai facut ai mai adăugat cate un lacat vietii mele. Peste tot sunt cicatrici . Am pe piele cicatrici formate de la lacrimile adunate în timp. Am in suflet cicatrici adâncite de la răsuflarea ta. Am in gand cicatrici care imi amintesc ca am nevoie de liniște. Și ironic in liniste eu imi gasesc fricile . Sunt plina de cicatrici lăsate de obsesia ta. Din când în când vii sa mai rupi o bucată din pielea mea alba si dulce ca sa iti hranesti egoul. Din când în când pui scara la acest turn ca sa imi dai impresia ca sunt libera. Dar tu ma rupi cu îmbratisarile tale. Tu imi furi energia cu saruturile tale. Tu imi furi flacăra vietii cu simpla ta prezenta. Tu .
