Incep sa cred ca acest hanorac e prea mare. Poate ar trebuii sa intri si tu in el. Eu si tu in acelasi hanorac. Daca am fi in acelasi hanorac si ai fi in spatele meu, ti-as simtii pielea ta pe pielea mea. Sunt sigura ca ar fi calda... Poate mai calda ca a mea. As simtii cum respiri si cum iti bate inima. Respiratia ta calda ar fi pe gatul meu. Probabil as simti-o ca ceva mai obsedant. In gand mi-ar trece sute de ganduri si primul ar fi sa iti apropii buzele de gatul meu. Sa simt cum ma saruti si jur ca ar fi perfect. In secunda urmatoare sa iti simt bratele in jurul meu. Pe sub hanorac fix sub sanii mei. Sa ma strangi cu putere la pieptul tau. Sa par asa de mica si fragila in bratele tale dar sa ma simt atat de bine si in siguranta .Sa fie atat de ireal incat sa nu fiu in stare sa gandesc sau sa imi dau seama ce simt. Afara mi-ar placea a fie noapte si doar luna sa se vada pe geam. Sa aiba o lumina rece care sa intre in camera. In bratele tale ar fi cald , deci orice ar fi in afara lor ar fi prea rece pentru prezent.Probabil in bratele tale as incepe sa am alte ganduri, dar mi-ar fi frica sa le rostesc sau sa le fac, pentru ca tu sa nu iti iei mainile si sa cad. La cata cerneala ai pe mana as zice ca esti o persoana dura.. dar mainile tale nu imi ofera decat stari de bine. Am sta ghemuiti unul in bratele altului in mijlocul patului. Nu am vorbii nici unul dar nici nu am dormii. Probabil as vrea sa stiu la ce te gandesti stand acolo. Ca un fulger mi-ar trece buzele tale prin minte si as vrea sa le simt. As renunta la stare de bine si m-as intoarce doar ca sa iti simt buzele tale pe ale mele. Te-as saruta cu frica la inceput apoi tot mai aprins si nu as mai vrea sa ma opresc. Intorcandu-ma ti-as simtit trupul altfel pentru ca acum as fi cu fata catre tine... dar de aici porneste deja alt film.
vineri, 5 februarie 2016
miercuri, 3 februarie 2016
Fantezii
Am deschis ochii. M-am trezit. Sunt putin bulversata si ma doare capul de la lumina. E multa lumina acum in camera. Prea multa lumina .. Imi ia o secunda sa realizez ca e dimineata. A trecut noaptea.. Ah ce noapte. Tu esti treaz si te uiti la mine. Zambesti caci mi-ai vazut zambetul si imediat ti-ai dat seama la ce ma gandesc. Inchid ochii si derulez totul...
Ii deschid dar e noapte, tu esti pe pat in fata mea si te uiti la mine. Ma apropii incet de tine si ma gandesc doar sa te sarut. Pe fundal canta o muzica obsedanta si afrodisiaca.Te ating usor pe gat cu mana.. o cobor incet pe pieptul tau. Tricoul tau ma deranjeaza asa ca ti-l dau jos. Lumina bate cald pe piele ta. O contureaza, iar respiratia ta inceata da gust momentului. Te privesc pentru o secunda si imi place ce vad. Te sarut pe gat... cobor usor pe pieptul tau... E cald in camera sau poate din cauza ta . Ma dau un pas in spate si usor imi dau bluza jos. M-am apropiat din nou si am dat sa te sarut din nou pe gat insa tu m-ai prins cu putere.. M-ai prins cu putere in mainile tale mari si nu mi-ai lasat buzele sa iti atinga gatul. Ai mutat o mana pe spatele meu . Intr-o mangaiere ai coborat mana pe spatele meu arcuit pana la sutien. Aici te-ai oprit, m-ai privit dulce de pervers si l-ai dat jos. Zambetul tau era ceva ce ma facea sa te vreau si mai mult. Ma saruti tu pe gat si simt simturile cum o iau razna. Te prind la pieptul meu gol si incep sa te strang tot mai tare in timp ce tu continui sa imi saruti gatul.. incet te indrepti spre umerii mei.. Mana ta pe trupul meu e ca piesa unui puzzle la locul potrivit.Respiratia mea este o copie fidela a respiratiei tale. Umerii mei nu ti se mai par asa de interesanti , asa ca incepi sa imi atingi sanii... Le conturezi forma incet si suav si intr-un final ii strangi in mana ta. Acum ma lasi sa te sarut pe gat .. insa eu nu ma multumesc cu atat. Incep sa imi plimb limba pe urechea ta sensibila care nu face altceva decat sa iti trimita sute de fiori de electricitate in corp. Intr-o secunda m-am trezit trantita pe pat si tu deasupra mea. Imi place si ma simt din ce in ce mai bine. Nu imi fac griji ca tu nu te simti bine. Se citeste pe fata ta starea de bine. Nu vreau sa te opresti asa ca te trag mai tare si te sarut. Buzele iti sunt fierbinti si doritoare. Te vreau si te vreau tot mai mult .. Pana la urma ma gandesc ca si pantalonii sunt in plus. Incep sa iti deschei nasture cu nasture . Ajung si ei pe jos langa tricoul tau. Imi place acest balans si incotro ne indreptam. E tot mai cald si totul devine tot mai ud... provoci din ce in ce mai multa placere iar eu nu ma pot abtine sa nu iti arat asta. Sunt sunete care au ajuns sa acopere acea muzica care oricum nu o mai auzeam de ceva vreme. Totul devine din ce in ce mai aprins. Cu putere imi prinzi piciorul in mana ta. Urci incet mana pana la fusta . Cu o miscare ai scos-o. Nu stiu daca ai rupt-o sau pur si simplu ai desfacut-o dar nu imi pasa. Nu stiu daca au mai trecut 5 minute dar stiu sigur ca eram complet goi. Eram ca un foc pe acel cearsaf. Nimic nu ne-a mai oprit.
Inca am ochii inchisi . Te aud cum respiri . Ii deschid si vad ca e la fel de lumina ca atunci cand i-am inchis. Ma uit la tine si esti la fel cum imi aminteam. Intre noi doar un cearsaf mototolit. Imi musc buza si ma uit la tine cu o dorinta imensa. Nu trebuie sa mai fac nimic caci ma tragi langa tine si continuam de unde m-am oprit sa imi amintesc seara. Imi place ca nu trebuie sa iti zic multe si deja stii ce vreau.
Un decor perfect care chiar imi doresc sa se intample uneori . Iti vreau trupul uneori mai mult ca orice altceva . Uneori tanjesc dupa atingerea ta. Si ce e cel mai important e ca nu ai nimic de pierdut.
luni, 1 februarie 2016
cad in abis.
Sunt aici.. sunt aici si sunt adevarata. Iti jur ca sunt adevarata. Pentru o secunda incearca sa imi intri in gand. Pentru o secunda incearca sa ma intelegi sau sa vezi lucrurile cum le vad eu. Pentru o secunda incearca sa nu ma mai critici si sa imi dai sfaturi care nu isi au rost. Eu ca tine am fost dar tu ca mine inca nu , si sincer nici nu iti doresc sa ajungi asa.
Momentant pot spune cu glas tare ca sunt o epava . Sunt un suflet naufragiat pe o insula pustie . Nu am mancare, nu am apa , dar nici nu imi trebuie. Trupul meu a ramas o epava cand sufletul meu cutreiera aceasta insula in gasirea imposibilului. Tot ce a ramas din mine sunt bucati impartite peste tot. Am fost un intreg.. am fost un intreg candva . Pe un cer cu mii de stele eu sunt intunericul. Am fost candva mai mult de atat .. ba mai mult am fost chiar frumoasa si mandra luna care lumina oamenii rataciti in intuneric.... dar acum.. acum am ajuns sa fiu acel intuneric care ii duce in eroare. Nu mai cred in bine, nu mai cred in soare, nu mai cred in lumina si nu mai cred ca exista o vindecare. Ma amagesc secunda cu secunda ca mereu sa ajung la aceasi concluzie. Totul in jur am construit eu. Chiar si acest ocean care ma inecat l-am creat tot eu prin lacrimile mele.
Am nevoie.. am nevoie de ceva si nu stiu de ce... am nevoie sa cred iar, am nevoie sa simt iar, am nevoie sa ma gasesc pe mine. Spune-mi cum sa fac acest lucru singura? cum sa reusesc sa tin drumul drept daca nu e trasat? cum sa zbor daca eu inca nu am aripi?.. nu pot.. si nu e ca nu vreau. chiar vreau. Am incercat sa merg singura dar am cazut si am adunat rani... am incercat sa tin drumul si pentru ca nu a fost trasat mi-a fost calcata inima... am incercat sa zbor si pentru ca nu am aripi m-am trezit lipita de asfalt cu dureri de nesuportat . Nu poate spune nimeni ca nu am incercat.. ideea e ca, chiar daca inima mea inca incearca corpul meu nu mai poate. Corpul meu cedeaza. Imi simt inima care desi e ranita si lovita inca bate cu putere .. dar corpul meu se pare ca nu sporta atat de multe lovituri. Pastreaza vanatai si zgarieturi care pana si la o adiere de vant dor .
Am murit de o mie de ori si tot de o mie de ori am inviat . Am plans de o mie de ori si am si zambit de o mie de ori .Uita-te la mine si zi ce vezi. Si acum uita-te in sufletul meu si zi ce vezi. Nu stiu tot si asta ma omoara. Vreau sa stiu fiecare lucru, vreau sa simt fiecare sentiment , vreau sa nu mai am intrebari. Cine oare a iubit mai mult? cine oare imi e prieten? cine oare ma ajuta? cine ma uraste? cine imi ofera siguranta? cine poate sa ma ajute? cine ? cine? cine? ce?... pentru fiecare secunda din viata eu am o intrebare.. vreau sa ma eliberez. Cineva sa ma ajute sa imi scot aceste lanturi cu mii si mii de cercuri de fier. Cineva sa ma elibereze si pe mine.
Daca acest cineva exista.. daca existi te rog sa intri in viata mea. Cum vrei tu.. ca si prieten, iubit, cunostinta , amic, fantoma, nu imi pasa atata timp cat esti sigur ca ma poti ajuta. Deci daca poti te rog sa o faci. Vreau si eu sa traiesc..
Momentant pot spune cu glas tare ca sunt o epava . Sunt un suflet naufragiat pe o insula pustie . Nu am mancare, nu am apa , dar nici nu imi trebuie. Trupul meu a ramas o epava cand sufletul meu cutreiera aceasta insula in gasirea imposibilului. Tot ce a ramas din mine sunt bucati impartite peste tot. Am fost un intreg.. am fost un intreg candva . Pe un cer cu mii de stele eu sunt intunericul. Am fost candva mai mult de atat .. ba mai mult am fost chiar frumoasa si mandra luna care lumina oamenii rataciti in intuneric.... dar acum.. acum am ajuns sa fiu acel intuneric care ii duce in eroare. Nu mai cred in bine, nu mai cred in soare, nu mai cred in lumina si nu mai cred ca exista o vindecare. Ma amagesc secunda cu secunda ca mereu sa ajung la aceasi concluzie. Totul in jur am construit eu. Chiar si acest ocean care ma inecat l-am creat tot eu prin lacrimile mele.
Am nevoie.. am nevoie de ceva si nu stiu de ce... am nevoie sa cred iar, am nevoie sa simt iar, am nevoie sa ma gasesc pe mine. Spune-mi cum sa fac acest lucru singura? cum sa reusesc sa tin drumul drept daca nu e trasat? cum sa zbor daca eu inca nu am aripi?.. nu pot.. si nu e ca nu vreau. chiar vreau. Am incercat sa merg singura dar am cazut si am adunat rani... am incercat sa tin drumul si pentru ca nu a fost trasat mi-a fost calcata inima... am incercat sa zbor si pentru ca nu am aripi m-am trezit lipita de asfalt cu dureri de nesuportat . Nu poate spune nimeni ca nu am incercat.. ideea e ca, chiar daca inima mea inca incearca corpul meu nu mai poate. Corpul meu cedeaza. Imi simt inima care desi e ranita si lovita inca bate cu putere .. dar corpul meu se pare ca nu sporta atat de multe lovituri. Pastreaza vanatai si zgarieturi care pana si la o adiere de vant dor .
Am murit de o mie de ori si tot de o mie de ori am inviat . Am plans de o mie de ori si am si zambit de o mie de ori .Uita-te la mine si zi ce vezi. Si acum uita-te in sufletul meu si zi ce vezi. Nu stiu tot si asta ma omoara. Vreau sa stiu fiecare lucru, vreau sa simt fiecare sentiment , vreau sa nu mai am intrebari. Cine oare a iubit mai mult? cine oare imi e prieten? cine oare ma ajuta? cine ma uraste? cine imi ofera siguranta? cine poate sa ma ajute? cine ? cine? cine? ce?... pentru fiecare secunda din viata eu am o intrebare.. vreau sa ma eliberez. Cineva sa ma ajute sa imi scot aceste lanturi cu mii si mii de cercuri de fier. Cineva sa ma elibereze si pe mine.
Daca acest cineva exista.. daca existi te rog sa intri in viata mea. Cum vrei tu.. ca si prieten, iubit, cunostinta , amic, fantoma, nu imi pasa atata timp cat esti sigur ca ma poti ajuta. Deci daca poti te rog sa o faci. Vreau si eu sa traiesc..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


