Un lucru albastru. ( continuarea Zborului Albastru) Capitolul 1- Vroiam sa fie o iluzie..

E seara. Stau intinsa in pat si ma gandesc. Nu prea am chef de nimic. M-au coplesit niste amintiri destul de vechi. Hmmm.. ironic.. unele lucruri pur si simplu nu se schimba niciodata. A trecut atata timp..atata timp in care eu am crezut ca a fost bine. Si a fost.. pana la un moment dat. Ieri l-am vazut.. Chiar nu mam gandit ca o sa il mai vad vreodata.. Care erau sansele ca dupa acea despartire eu sa il vad pe el.. aici.. Ironia este ca acum ma gandesc din ce in ce mai mult la el. El.. el nu m-a vazut, dar eu pe el da. Era asa de vesel. Zambea exact asa cum imi placea mie incretind ochii pe la colturi. E frumos. E la fel de frumos. Ba nu! e mai frumos. Nu pot sa cred ca  o iau iara de la capat. Nu pot sa cred ca baiatul meu cu ochii albastrii a revenit. Hm... hai sa facem o depanare de amintiri. Deci... dupa ce ne-am cunoscut in tren si el a disparut si a aparut si iara a disparut.. s-a mutat cu mine.. Doamne ce zile!! Eu incepeam sa ma indragostesc de el cand am aflat ca are prietena. Bomba! lovitura aceasta a fost una sub centura trebuie sa recunosc. Am incercat sa imi vad de viata si atunci a intrat in filmul meu si baiatul meu cu ochii de ciocolata.. sau mai simplu Gabi. Totul bine si frumos pana cand Laur vine si imi spune ca nu mai are prietena si oarecum se da la mine. Din nou soc!!! ce ma fac acum?? Gabi era dragut iar Laur incepea sa isi arate sentimentele pentru mine si gelozia fata de Gabi. Era o lupta intre baiatul perfect si golanul. O lupta intre ochii caprui contra celor albastrii. Da.. asta credeam atunci, pana mi-am dat seama ca defapt eu luptam impotriva mea si doar atat. Atunci am decis sa ii las pe amndoi. Doamne ce decizie nu?? A fost prima data cand am ales cu mintea si intr-u fel am facut bine, pentru ca am avut parte de zile bune pana in ziua de azi. Atat pe Laur cat si pe Gabi i-am inchis intr-un colt al inimii mele si am sigilat intrarea. ..Sau cel putin am crezut asta pana ieri... Oricum e dimineata iar eu nu vreau sa ma mai gandesc atat de mult.

....................................................................................................................................................
 -Hey! ce faci ?
-Buna Raya, te asteptam.
-Pai, sunt aici acum
- Da... sper ca nu ai uitat sa aduci carnetul cu numere de telefon. Trebuie sa organizam acea petrecere.
- Nu , nu am uitat.. normal ca trebuie , in fiecare an o facem nu?
-Clar!
 Stateam la masa cu cea mai buna prietena a mea. Atatea lucruri se schimbasera de cand  cu aventura mea in lume si dragostea mea nebuna. Acum aveam alta prietena buna. O fata frumoasa bruneta cu gropite in obrajori. O cheama Dyaa  si sunt foarte norocoasa ca e langa mine. Era acea perioada a anului. Era primavara iar noi de fiecare data organizam o petrecere cu venirea caldurii. O prostie daca o iei dupa motiv.. dar la varsta noastra cautam orice scuza pentru a ne distra si a ne simti bine.
-Si ai ceva sa imi povestesti?
Se uita la mine cu ochii aia marii si stiam ce urmeaza.
-Stiu ce vrei sa iti spun dar nu are rost.
-Serios?? de ce esti asa? stiu ca si tu vrei sa imi zici.
Adevarat.. chiar vroiam intru-un fel sa ii povestesc.
-Deci??
- Bine ce vrei sa stii?
-Ai zis ca l-ai vazut..
-Pai da l-am vazut.. si atat.
-Cum si atat?? Nu te-ai dus la el? Nu ai vorbit cu el?
-Nu...
-Fata!
Doamne cat urasc cand face asa dar asa e ea si e tare simpatica.
-Nu.. ce era sa ii zic? "Buna sunt Raya ma mai tii minte?"
-Nici nu cred ca era nevoie.. sa fim serioase , sunt sigura ca era bucuros sa te vada.
-Nu stiu ce sa zic. E mai bine asa.
-Crezi?.. crezi ca o sa il mai vezi?
-Nu.. si sincer sper sa nu..
-Pai atunci imi pare rau sa te dezamagesc pentru ca tocmai a intrat in pub.
Oooo nu! care erau sansele ca doua zile la rand sa il vad? Si care erau sansele ca el sa vina fix aici unde sunt eu?? Cum as putea sa reactionez?
-Vreau sa plecam!!!
-Cum sa plecam???/
-Vorbeste mai incet... da vreau sa plecam acum.
Dyaa se uita tare urat la mine, dar eu nu sunt pregatita sa il vad, nu sunt pregatita sa ma vad cu el acum.. Dau sa ma intorc ca sa vad daca mai este la usa ca sa ies cand.. Albastrul lui l-a patruns pe albastrul meu.Doamne! aceasi nuanta de albastru frumoasa si calda ca cerul vara. Mii de tremurici ma iau. Tremuricii care nu credeam ca mai exista. Chiar nu vreau sa stiu ce va urma...

e timpul de subiecte!

....cum ai descrie cuvantul fericire? sunt multe feluri prin care  sa il descrii. Orice om are momente de fericire si de tristete. Mai multe sau mai putin dar sunt. Aceste sentimente exista. Am inceput sa imi duc tot raul spre bine. Sau cel putin sa incerc sa fac asta. Am invatat ca dupa fiecare rau urmeaza si bine si dupa fiecare bine urmeaza si rau. Partea buna in momentul asta este ca eu sunt la faza buna. Gen acum raul se face in bine. Deci nu o sa fe o foaie negativista sau trista. O sa fie o foaie realista dar si draguta as putea spune....

Subiectul 1:( trait deja)

        Cum vezi dragostea? Dragostea e ceva de bine? sau e ceva de rau? Ei bine eu vad dragostea ca o completare a vietii. Sa iubesti o persoana inseamna  sa inveti sa faci sacrificii dar si sa inveti sa te bucuri de nebuniile iubirii. Atat partea de inceput , cat si partea de final( atunci cand exista una) au un rol important in viata , in fericire si in gandirea omului. Cand iubesti inveti sa razi  si sa plangi in acelasi timp, sa fii spontanta dar sa fii si linistita, sa faci sacrificii dar sa si accepti sacrificii. Atunci nu exista ea si el.. atunci exista ei... un singur intreg care incearca sa isi completeze jumatatile. Ce inseamna o despartire? Pai in termeni cat mai draguti si mai simpli am sa descriu despartirea astfel: Fiecare persoana in parte are o jumatate de inimioara inauntrul sau. Fiind o jumatate inseamna ca cealalta jumatate se afla la altcineva. Problema e alta. Chiar daca fiecare are o jumatate de inimioara asta nu inseamna ca toate jumatatile seamana intre ele. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai rotunde, altele mai patrate si lista continua. Noi in viata incercam mai multe jumatati  pe care le fortam sa se potriveasca. Le taiem ca sa fie mai mici.. Le adaugam bucati ca sa fie mai mari . Aici gresim pentru ca astfel le distrugem forma initiala care la urma urmei e facuta pentru cineva anume. Asa se face ca in viata o inimioara are rani pana sa ajunga la starea ei normala.Dupa ce le fortam, si le ranim la un moment dat realizam ca nu facem bine si atunci are loc acea separare care noi o numim " despartirea dintr-o relatie" . Dar.. mereu exista si un dar.. in acest caz " dar-ul" e bun. Sunt persoane care nu isi forteaza jumatatea de inimioara si o gasesc pe cea potrivita din prima.
      Concluzia la acest subiect este ca trebuie sa fim mai atenti dar nici prea atenti ca fara sa inceram nu vom gasi jumatatea potrivita!

 Subiectul 2: (trait in prezent)


    Ce inseamna sa iti placa de cineva? Placutul pe cineva sta la baza iubirii. Sunt foarte putine cazuri atunci cand te indragostesti pe loc de persoana de langa tine. La inceput iti place cum arata. Te decizi sa intri in vorba cu acea persoana sau invers. Incepeti sa vorbiti banalitati dar care tie ti se par chiar dragute. Incetul cu incetul va dati drumu la gura si aflati niste lucruri pe care nu ati fi crezut ca le ve-ti auzi vreodata .Incep telefoanele si mesajele nonstop. Cuvintele dulci, intrebarile fara sens sau inteles, complimentele si lista continua. Apar zambetele acelea furate parca care se afiseaza pe fata persoanei cand primeste un mesaj de la celalta persoana( mesaj care il astepta cu nerabdare), apar gandurile nenumarate, intrebarile fara noima gen: "Oare acum se gandeste la mine? Oare il va deranja ce i-am scris? Ce va raspunde? Oara ma visat?" si etc... Deci cum spuneam mai sus.. acest "placut" poate da nastere la o iubire foarte frumoasa sau.. la o dezamagire. Aici depinde totul de norocul fiecaruia. Deci dragilor aveti grija de cine va place si daca chiar vreti sa ii spuneti asta. La fel ca la subiectul unu daca nu incerci nu vei stii niciodata.
      Concluzia? Concluzia este ca daca este dat sa se intample ceva atunci se va intampla!

Nou!

O mica bucata din  urmatorul capitol asteptat. Zborul Albastru revine!!


"- Nu pot sa cred asa ceva..
 -Nu e nimic de crezut.. pentru ca e real. Totul e real.
 -Real? chiar e asa de simplu?
- Da! real.. ai avut dreptate atunci, in trecut.  Unele lucruri s-au schimbat dar altele.. ei bine.. altele sunt exact la fel.
 -Nu vrei sa faci asta...
 -O ba da. Raya e timpul sa avem discutia..
 Ma uitam la el si nu puteam sa cred.. Am visat acest moment de o mie de ori.. Dar discutia ce va urma nu facea parte din visul meu. Cum as putea sa scap mai repede si sa fug de aici. Sa fug acolo unde el.. el nu ma poate gasi."