joi, 25 februarie 2021

o alta postare

         In ultima perioada am inceput sa ma trezesc mai dimineata. Cand zic mai dimineata ma refer la 9 , 10 dimineata. Poate pentru unii este tarziu dar pentru cei ce ma cunosc stiu ca aceste ore sunt devreme pentru mine. Si cum spuneam , am inceput sa ma trezesc mai dimineata decat deobicei. Si se intampla pur si simplu. Fara alarme sau fara ca pisicile mele animate sa faca zgomot sau sa sparga ceva. Fara ca iubitul meu care pleaca mai dimineata de atat la munca sa ma trezeasca cu un sarut dulce si zgomotos pe frunte. Zgomotos caci el zice ca un sarut fara zgomot nu e sarut. Ce tip amuzant. Si ma trezesc. Deschid ochii si privesc in jurul meu putin orbita de soarele din camera. Mereu e soare mult in dormitor indiferent de ce draperii punem. Si camerea este cuprinsa de o lumina mare de cum rasare soarele. Si e cald . E cald in primul rand caci sunt sub plapuma, dar e cald si in camera de la soare. E o caldura care difera la fiecare anotimp. Acum e o caldura plapanda ca o imbratisare calduta de la o persoana putin mai calda decat pielea ta . 

        Cum deschid ochii pisicile mele ma inconjoara. Am 3 pisici. 3 pisici care imi fac viata mai frumoasa si mai plina. Un animal mereu te completeaza, imagineaza-ti  cand sunt 3. Oricum , cum ma trezesc vin langa mine in pat si imi dau din iubirea lor. Deci pe langa ca sunt iubita chiar cand dorm de catre iubitul meu , sarutul ala ce il ziceam mai sus, sunt si iubita cand ma trezesc de micutele mele prietene. Cum deschid ochii lumea capata o alta perspectiva.  Cand deschid ochii renunt la lumea viselor pentru a ma trezi la realitate. Pentru a face parte din o alta lume. Iar asta mi se pare atat de fascinant. Un timp stau asa in pat intinsa . Intre multimea de perne si sub plapuma aceea calduroasa. Ma uit la tavan, urmaresc razele de soare care acum nu mai imi par asa puternice pentru ca m-am obisnuit cu lumina. Ma uit la telefon si intru pe internet. Ce clasic. Acest lucru e ceva clasic in zilele noastre si ceva atat de natural de parca am face asta toti de sute de ani. 

        Nu o sa va povestesc care e rutina mea de dimineata , dar pot sa va zic ca se sfarseste in bucatarie cu o cana de cafea in mana. In bucuatarie e rece caci a fost geamul deschis. Acesta e locul unde se fumeaza asa ca trebuie aerisit cel mai mult. Aici e in partea cealalta a blocului asa ca  nu bate soarele in geam. Deci e mult mai racoare.Racoarea asta ma trezeste mai tare. Ca un roman clasic aprind un ochi la aragaz pentru a se incalzi putin in camera. Ma asez la masa , cu cafeaua in mana si arunc un ochi afara. Am un geam mare in fata, nu neaparat curat caci nu il spal zi de zi,dar prin el vad lumea. Ma uit sa vad cum e vremea, ma uit la copiii care merg la scoala sau se joaca in spatele blocului. Vad oameni care sunt grabiti sau batrani care merg incet . Vad multe. 

        Tin sa zic ca chiar daca acum sunt in bucatarie asta nu inseamna ca nu am si pisicile cu mine. Ma urmaresc oriunde merg. Ele imi ofera mie iubire , dar vor sa si primeasca. E un drum cu doua sensuri clar. Ma bucur ca le am caci asa imi mai reduc dorul . Dorul pe care il am cand ma trezesc si vad ca iubitul meu iar a plecat la munca. Noi oamenii suntem niste animatii foarte interesante pline de sentimente si de dorinte. Niste animatii care simt prea mult sau prea putin. Ce interesant! 

Oricum, idee era ca am inceput sa ma trezesc mai devreme ca deobicei...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu