ultimul zburator

Apari in noapte. Apari in noapte in visele mele cele mai adanci. Astepti sa ma adancesc in cele mai dulci secunde ale somnului meu. Si apoi apari. La inceput undeva in departare si in ceata. Si te tot apropii. Chiar daca esti undeva in departare si in ceata, te simt. Iti simt energia ce te inconjoara. Iti simt respiratia fierbinte ca focul iadului. Ma cuprind fiori pe intregul meu spate. Ma cuprind fiori caci stiu ca vii dupa mine. Te simt si imi este frica. Imi este frica caci intensitatea ce o emani nu imi sugereaza nimic bun. Incerc sa inchid ochii ca sa nu te vad , dar este in zadar. Nu pot sa ii inchid caci ei deja sunt inchisi iar tu esti doar in interiorul meu. Si incep sa ma gandesc si sa imi imaginez tot ce e mai rau. Si asa in frica mea te zaresc. Si ma uit la tine cu niste ochii foarte mari nestiind cum sa reactionez. Statura ta e impunatoare.. dar totusi nu imi este asa de frica. Nu esti cum ma asteptam. Nu arati ca o bestie gata sa ma sfasie cu gherele ei mari. Esti mare si ai un aer elegant. Un aer superior pe care multi barbati si-ar dori sa il aiba. Cu cat te apropii mai mult cu atat realizez cat de normal esti. Parul tau negru se imbratiseaza frumos cu catifeaua neagra a noptii. Ochii tai stralucesc ca doi luceferi posedati de un demon prea nelinistit. Si zic nelinistit caci vad in ei o flacara ce arde nonstop si mult prea tare.Ma cuprinzi cu privirea . O privire ce vede pana si cel mai adanc secret al meu. Zambesti. Zambetul iti este in antiteza cu tine, caci zambetul tau imi aminteste de cel a unui inger. Apoi incep sa ma intreb daca nu esti si tu un inger decazut in pacat. Problema este ca pacatul te prinde....Uitandu-ma asa la tine realizez cat de frumos esti. Statura, forma, totul este frumos la tine. Ma simt atrasa ca un magnet de trupul tau. Apoi imi amintesc de povestile spuse de bunica cu Zburatori, si vreau sa ma opresc. Vreau sa nu te primesc nici macar in jurul meu. Dar cum sa fac asta? Sunt hipnotizata si tot ce fac este sa astept momentul cand ai sa ajungi exact aici. Imi e frica si totusi nu imi este. Simt cum imi transpira mainile si inima incepe sa bata prea tare. O auzi si tu. O auzi caci inclini capul putin intr-o parte , inchizi ochii si stai asa pentru cateva secunde. Apoi incepi sa zambesti invingator , fericit de efectul pe care il provoci.
Intr-un final ajungi in fata mea iar ochii tai se adancesc in oceanul ascuns in ochii mei. Sunt o statuie in fata ta si nu pot sa ma misc. Iti simt respiratia care este otravitor de dulce. Esti un pradator caci tot ce ai ma atrage. E clar ca eu sunt prada si gandul asta nu imi da decat satisfactie. Simt cum inima mea e inundata de culoarea din jurul tau. O cerneala ce iti tatueaza numele pe intreaga inima. In acel moment realizez cat de mult mi-as fi dorit sa fii o bestie...caci ai reusit sa vreau sa te iubesc.Ca un om curios vreau sa interactionez si in nebunia mea imi fac curaj sa te abordez...
-Esti un zburator nu-i asa?
-Sunt Ultimul.
-Ultimul Zburator?
-Da.. caci tu esti ultima ea.

undeva...

Aparatul meu scoate niste zgomote dubioase atunci cand il pun sa imi pregateasca cel mai bun elixir inventat vreodata, ala fiind cafeaua. 

Era sa ma ard cand am aprins aragazul. Dar nu conteaza caci ceea ce astept de la el poate indura o mica arsura pe mana mea. Cafeaua e pe foc si tot ce astept e sa gust din ea. 

Stand si asteptand pana e gata cafeaua ma gandesc sa imi pregatesc si restul lucrurilor.... 

Scot cana in care tie iti place sa bei cafeaua..... 

Pun doua lingurite de zahar si destul lapte cat sa fie dulce...

Torn cafea in cana si pe fundal suna o melodie prea cunoscuta pe care o ascult pentru a nu stiu cata oara.

Imi iau cana cea mare la masa. Ma fac comoda, arunc o privire pe geam. E soare si frumos. E o zi plina de posibilitati.Ma intorc cu gandul inapoi la masa...

Iau pachetul de tigari si imi aprind o tigara. Primul fum din aceea tigara e ca o gura mare de aer proaspat. Ironic dar cel mai bine la cafea merege o tigara. 

Las tigara din mana si mai iau o gura mare de cafea...

Ceva lipseste...

Imi iau telefonul in mana si incep sa il butonez ca si cum as astepta ceva..

Dar orice astept eu sa vina aparent nu vine...

Ma mai uit o data la el... il las jos. Si imi zic:

-Buna dimineata...

-Buna dimineata...

Un lucru Albastru- Capitolul 7- Mereu..

Iar acum.... acum stau. Imi e frica sa ma misc sau sa deschid ochii. Ii tin inchisi si simt cum Gabi isi retrage mainile de langa gatul meu. Imi simt respiratia cum o ia razna de la repede la foarte incet si tot asa. Nu vreau sa deschid ochii. Vreau sa mai simt inca acel sarut care se potriveste atat de bine. Acel sarut care trebuia sa se intample foarte des in trecut dar care a fost tinut legat . Faptul ca nu s-a intamplat in tot acest timp l-a facut sa fie si mai dorit. Si mai perfect. Intr-un final ma decid sa deschid ochii... Ii deschid si in fata mea e el.. E el cum nu l-am mai vazut niciodata pana acum. Ochii lui de ciocolata sunt in fata mea. Mai dulci si mai doritori decat o intreaga fabrica de ciocolata. Zambeste. Oara unde Dumnezeu a ascuns acel zambest pana acum? Un zambet ce imi guverneaza mintea . Se uita la mine, eu ma uit la el si nici unul nu spune nimic. Ce am putea spune? Exista vre un cuvant sa descrie ce tocmai s-a intamplat? si daca ar spune cineva un sarut i-as da in cap cu ceva caci nu la asta ma refer.
 - Si mie imi stralucesc ochii la fel?
A spart Gabi tacerea cu o intrebare foarte neasteptata.
 -La fel?
  -Da! la fel ca ai tai acum.
Dau privirea in jos automat rusinata de faptul ca se citea fericirea in micile mele comori. In acelasi timp am lasat si capul putin in jos si asta nu i-a placut. A pus mana imediat sub barbia mea si cu doua degete mi-a ridicat capul sus.
 -Draga mea, o printesa tine mereu capul ridicat! Credeam ca stii asta deja.
 -Pai stiam asta , doar ca eu nu sunt o printesa.
 -Hmm, zici tu? da poate ai dreptate. Esti mai mult decat o printesa . Esti Raya.
Si cu chestia asta pur si simplu m-am topit. Acest om are mereu cuvinte pregatite ce trebuiesc rostite. Privindu-l asa am observat ca acest om mereu a fost asa. Mereu a fost acelasi Gabi. Acel baiat care era fix opusul baiatului meu cu ochii albastri. Acelasi om care s-a izbit in mine din greseala in acel centru de oras sau in acel pub. Imi amintesc perfect prima data cand l-am vazut si cum eram. Imi amintesc perioada mea dinainte sa ma rascoleasca acei doi ochi albastri.
 -Esti foarte ganditoare..
 -Da.. imi cer scuze , m-am pierdut pentru un moment.
 -E ok. Pe mine nu ma deranjeaza. Esti la fel de frumoasa si cand te pierzi pentru un moment.
 -Tu chiar mereu trebuie sa imi faci complimente?
 -Draga mea, nu ai vazut nimic. Iti spun 2 % din ce gandesc. Daca ar fi dupa mine ai primi mult mai multe complimente si nu numai.
 -Ma lasi fara cuvinte si asta nu se intampla des!
 -Da! stiu. tu vorbesti mult.
A zis asta si a inceput sa rada. Dar nu ironic sau urat ci pur si simplu amuzat ca rostea un mare adevar. Eu chiar vorbesc mult.
 -Sa stii ca niciodata nu ma deranjat ca vorbesti mult. Imi place sa te ascult.
 -Asa zic toti la inceput. Pana observa ca daca ma lasi de capul meu nu mai scapa de vocea mea niciodata.
 -Atunci te rog sa nu ma scapi de vocea ta niciodata....
E atat de serios. A trecut de la rasul acel melodios la o seriozitate acuta. Mi-a zis aceste cuvinte foarte serios si oarecum indurerat.
Bzzz Bzzz
Bineinteles ca trebuia sa exista ceva ce sa strice momentul. Telefonul meu a vibrat. Am primit un mesaj. Nu il bag in seama . Nu vreau sa ma distraga de la opera de arta din fata mea.
Bzzz bzzz
Din nou!.. telefonul meu bazaie incontinuu si incepe sa ma enerveze maxim.
 -Poate ar trebuii sa raspunzi.
 -Nu vreau. Nu ma intereseaza. Nu e sfarsitul lumii daca eu nu dau atentie altor lucruri o seara.
 -Sa inteleg ca in aceasta seara esti a mea?
 - Vrei sa fiu a ta?
 -Sa zicem doar ca aceste ore nu vreau sa treaca niciodata.
 -Frumos spus.
Bzzz Bzzz
In momentul ala m-am enervat maxim si am luat telefonul. Era momentul perfect sa il pot saruta din nou pe Gabi iar telefonul meu se baga in seama ca un animal de protectie nervos. Il deschid si observ cateva mesaje. Unele de la Dya care ma tot intreaba disperata unde sunt si altele de la...Laur....
"Laur: Cum merge seara cu Gabi?
Laur: Esti asa de ocupata de nu raspunzi?
Laur: Sa stii ca te astept sa iti termin seara frumos ca deobicei. Asa cum era si inainte dupa intalnirile cu Gabi.
Laur: sa stii ca incepi sa ma enervezi.
Laur: Raya te sfatuiesc sa raspunzi. "
Mda.. Clasic Laur. Incep sa ma incrunt si Gabi observa asta imediat.
 -E totul in regula?
 -Da. Ma bantuie putin trecutul.
 -Trecutul zici? imi pare rau...
 -Hei.. nu ma refeream la tine.
 -Pai eu nu sunt tot din trecutul tau?
 -Tu esti acum in prezentul meu si asa vreau sa ramai.
Nu mi-a pasat daca se astepta sau nu dar am sarit in bratele lui si am inceput sa il sarut. Si l-am sarutat. Si ma sarutat. Caci buzele lui dulci nu au incetat niciodata sa tanjeasca dupa sarutari. Si ne adanceam tot mai mult unul in altul. Bratele lui erau ca un castel pentru mine. Nu stiu cum si de ce dar Gabi s-a oprit. S-a dat un pas in spate . S-a uitat la mine rugator si mi-a zis:
 -Imi pare rau Raya... dar nu pot... nu pot sa continui...