De mica am fost invatata sa zambesc mereu." Roxi zambeste mereu, indiferent de cum te simti tu trebuie sa zambesti. Nu ii lasa pe ceilalti sa vada ca te doare, nu ii lasa pe ceilalti sa vada ca te-au ranit. Zambeste!" ... Ei bine am invatat lectia... si am zambit.. Problema e ca am aplicat aceasi metoda si pe tine. Cand mi-a fost bine ti-am zambit... cand m-ai iubit am zambit, dar si cand m-ai ranit tot am zambit..Acum intrebarea suprema este : Tu cum vei stii ca ma doare?. Pai nu ai cum, deci nu ai stiut. Nu ai stiut cat de tare m-ai ranit si cum. Am incercat sa urasc. Dar am incercat sa urasc umbra ta , caci persoana ta o iubeam, o iubesc.Mereu am privit in ochii tai ca un copil si am vazut un paradis al jucarilor. Am vazut ceea ce cautam, am vazut caldura si siguranta iar zambetul tau imi intarea teoria in fiecare secunda. Chiar daca ai fost nehotarat si niciodata nu ai stiut ce vrei, ei bine ochii tai nu m-au putut minti. Nu poti sa te ascunzi la infinit. Nu poti sa speri ca timpul le rezolva pe toate. Eu am fost fata ce ai iubit-o, iar naivitatea mea a fost un cadou pe langa mine. La gatul meu atarna o ata din cenusa ce tu ai imprimat-o in pielea mea dar care cu fiecare regret ma strange tot mai tare.Sunt in trecut si in viitor, am fost alta, de fapt nu mai eram eu.. eram doar altcineva. E ironic cum de iubire vorbeste toata lumea..dar de stele nimeni. Ieri a mai cazut o stea de pe cerul albastru. Noi aripi au fost frante. A murit poate o stea nevinovata dar cui ii pasa? A murit sau doar a cazut si a ales alt destin? Eu tot ce stiu este ca a mai cazut o stea. Acum fa legatura caci esti destept si iti plac jocurile astea de cuvinte.. Stiloul albastru, cerneala rosie se impletesc pe o coala de hartie , par sa alerge dar ajung sa cada si nu pe foaie, si in minte , in ganduri. E prea obositor sa stai si sa te gandesti la ceva ce nu are sens. La urma urmei lumea nu e doar despre mine si despre tine. Lumea nu e doar iubirea sau ura ce o simtitm noi. Nu e doar cuvintele ce ni le aruncam ca niste pietre tot mai grele pe zi ce trece. Am sa iti zic un secret. Eu fug de tine! Fug de tine caci imi este frica de tine de mor. Imi e frica sa te las sa patrunzi in viata mea . Imi e frica sa te las sa imi aranjezi gandurile pe rafturi ca pe niste carti. Intunericul iti cheama sufletul, frigul iti ingheata glasul, muribund pasesti pe pamnt sperand la evadare.Iluzia intunericului e oarecum vindecatoare, e umorul negru a iubirii noastre.Ingerii au cazut cu noi, s-au prabusit , au murit cu visele noastre.. realitatea murdara a invins atat in ei cat si in noi. Sunt un fel de creatie cu mii de suruburi si mecanisme. Ochii mei, buzele mele, nasul meu ,,,sunt doar niste mecanisme... dar si gandurile , sperantele, lacrimile.. Sunt o inteligenta artificiala a necunoscutului.Deci Love... raspunde-mi cum sa te las sa ma iubesti cand nici macar necunoscutul nu ma cunoaste? Cand nici macar intunericul nu ma poate cuprinde iar lumina nu ma poate lumina deloc? Cand viata ta nu e deloc ca eroarea mea?
.jpg)