Exercitiu de imaginatie

     Priveste-ma in ochi! priveste dincolo de culoare sau de pupila.. ce vezi? Spune-mi sunt tot eu sau....Uneori cred ca ai puterea sa treci de seninatatea ochiilor mei si ca imi citesti sufletul... Hm.. cica sufletul. e ciudat cum tu il poti citii dar eu nici macar nu il simt. Eu nici nu cred ca il am....

     Priveste-ma! priveste-ma cum ma pierd cu firea cand te apropii prea mult. Priveste cum din cand in cand iti mai arunc cate un suras las dar suav. Sunt total alta persoana in preajma ta. 

     Atinge-ma! atinge-ma pe pielea mea alba si putin mai calda decat e normal. Simti? simti cum imi clocoteste sangele la atingerea ta?.. fiecare deget pe pielea mea trimite mici rauri de electricitate fix la inima. O electricitate ce oarecum doare, dar are o durere placuta...

    Atinge-mi parul uscat si batut de vant.Imediat am sa inchid ochii si am sa plec intr-un univers paralel caci e atat de bine in palma ta. Atinge-mi buzele mari si crapate. Atat de crapate ca la primul zambet pielea uscata va crapa si va picura mici stropi de sange. Atinge-mi buzele iar la final sa ma saruti.

ritualul...

            Rasare, rasare soarele dimineata. Rasare un ghiocel din pamantul inghetat, rasare un mugure pe crenguta uitata, rasare un fir de iarba, proaspat si verde, rasare o pala de vant ce raceste zorii diminetii iar apoi rasare si privirea ta. Si zic ca rasare privirea ta pentru ca abia dupa ce au rasarit toate astea deschizi si tu ochii. In ultima vapaie tarzie a diminetii te trezesti si tu. Si nici macar atunci, chiar daca ai ochii deschisi, asta nu inseamna ca te-ai trezit. Esti obosit, somnul tau s-a intamplat mult mai tarziu decat apusul soarelui. Tu nici nu rasari si nici nu apui odata cu soarele. Te crezi superior lui. Si zambesti ironic cand te gandesti la asta chiar daca nu esti constient de aceea ce gandesti. Ai ochii limpezi, mai limpezi ca niciodata, e dimineata si inca nu ai apucat sa iti incarci fata cu griji, privirea cu indoieli.  Ai buzele crapate, a fost cald azinoapte iar tu nu te-ai trezit sa bei apa. Sunt deshidtratate si dezordonate. Inca mai speri la putin somn. Inca ai vrea sa mai traiesti momentul acela  odihnitor, chiar daca defapt somnul nu te ajuta deloc sa te odihnesti...
          Ai adormit.. si mi-ai lipsit...Chiar daca erai langa mine tot mi-ai lipsit. Am vrut chiar sa fac zgomot ca sa te trezesc, dar nu am putut. Pana la urma am ales sa te privesc si sa sper ca vei deschide ochii cat mai repede si ma vei zari. Iar acum ai facut asta!  Acum ai observat ca nu esti singur in camera. Zambesti...Nu zici nimic, doar zambesti. Esti prea inocent cand te trezesti si nu poti sa ascunzi asta. Te uiti in jur si cauti acea cana mare care stii ca iti va da puterea sa legi doua cuvinte. Cauti mirosul acela izbitor care iti da o stare de bine. Te incrunti iar fruntea iti este putin in valuri. Esti nelinistit si te uiti in stanga si in dreapta. In cele din urma iti gasesti drogul tau. Tigara ce abia asteapta sa fie fumata. Cat de imprevizibil esti. Cat de complicat, asa in simplitatea ta. Esti amuzant...

daca as sti..

.. Doare.. doare si tu stii asta. Stii caci tu ai provocat aceasta durere, si ai provocat-o constient. Sa te numesc " demon" cum o faceam inainte ar fi o jignire pentru tot Iadul. Ai ajuns sa fii mai mic decat nimicul. De ce cauti perfectiunea in imperfectiune? De ce urmaresti visele intr-un borcan?.. chiar nu vezi ca zborul e mai usor ca fuga? as incerca sa iti explic dar cuvintele mele ti se vor parea niste lovituri de bici dureroase. Cum sa te iubesc cand fiecare imbratisare a ta e ca  intepatura spinului de trandafir. Sarutarile tale sunt pline de venin iar eu as fi nebuna sa le gust...nu inteleg de ce gravitez in jurul tau. Probabil sunt nebuna sau pur si simplu imi place durerea. Stii mai demult chiar iti credeam cuvintele mieroase care iti ieseau din gura.. Fiecare minciuna a ta mi se pare o intreaga poveste prea reala pentru sufletul meu. Daca te-am crezut a fost de dragul tau.. daca am fost acolo a fost pentru ca am crezut in tine.. dar tu.. tu.. cu buna stiinta m-ai distrus. Ai facut in asa fel incat sa ma descompun si sa pierd bucata cu bucata. Ai plasat in inima mea un sambure otravitor ce iti poarta numele.. iar acum ca incolteste , ma distruge. Ti-am dat aripi ca sa te aduca mereu la mine inapoi nu sa te faca sa zbori de tot. Oricum ce iti pasa tie? Tu , tu te poti preface mai bine ca oricine. Tu poti sa arati lumii ce nu esti defapt. Dar dragule... ai facut o greseala si acum nu o poti repara. Ai fost prost caci mi-ai aratat mici franturi din adavaratul "tu", iar acum nu pot sterge acele mici imagini cu tine. Care a fost scopul iubirii noastre? care a fost scopul acestei aventuri? Tu nu ai fost niciodata pregatit sa ma iubesti. nu!.. dar tot doare caci eu m-am nascut sa te iubesc...