spune-mi

sa-mi spui tu mie ingeras
Tu pe toate le impaci?
Tu veghezi si zi si noapte
Fara odihna , fara soapte?

sa-mi spui tu  mie ingeras
De ce lumea este rea?
De ce toti suntem nebuni?
De ce toti suntem asa?

sa-mi spui tu mie ingeras
Ce inseamna sa iubesti?
Ce inseamna sa traiesti?
Si de ce ne tot pazesti?

am sa iti spun sa sti si tu
Ca pe toate vi le impac
Ca vegehz si zi si noapte
Fara odihna , fara soapte.

am sa iti spun sa sti si tu
Ca nu toata lumea-i rea
Ca nu toti suntem nebuni
Ca nu toti suntem asa.

am sa iti spun sa sti si tu
E frumos ca sa iubesti
Este bine sa traiesti
Si de rau va tot pazesc.

paradoxul zilelor noastre!!!

   " Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem: cladiri mai mari dar sufelte mai mici; autostrazi mai largi dar minti mai inguste.Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult ,dar ne bucuram mai putin.Avem case mai mari,dar familii mai mici.Avem multe accesorii, dar mai putin timp;avem mai multe functii dar mai putina minte;mai multe cunostinte dar mai putina judecata;mai multi experti si totusi mai multe probleme,mai multa medicina dar mai putina sanatate.
    Bem prea mult,fumam prea mult,cheltuim prea nesabuit,radem prea putin,conducem prea repede,ne enervam prea tare ,ne culcam prea tarziu,ne trezim prea obositi,citim prea putin,ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile,dar ne-am redus valorile.Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.Am invatat cum sa ne castigam existenta,dar nu cum sa ne facem o viata.
    Am adaugat anii vietii dar nu viata anilor.Am ajuns pana la luna si inapoi ,dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune.Am curatat aerul dar am poluat solul. Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.Scriem mai mult dar invatam mai putin.Planuim mai multe dar realizam prea putine. Am invatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii,sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce in ce mai putin.
    Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine;profiturilor rapide si realtiilor superficiale. Aceste sunt vremuri in care avem doua venituri dar mai multe divorturi. Case mai frumoase dar camine destramate.Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unicsa folosinta,moralitate de doi bani,corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt  prea multe vitrine, dar nimic in interior.Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri.
....
     Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza , pentru ca acest copil va creste curand si va pleca de langa tine.Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC!" persoanelor care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fii langa tine. Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai... FA-TI TIMP...."
 
                      Bob Moorehead

Risc? sau nu Risc?

De fiecare data cand se intampla ceva in viata mea , eu intru pe blog dau la "postare noua" si ma apuc sa scriu, ganduri, vise... randuri. Deobicei mie nu mi-a fost frica de nimic aproape. Mereu am fost o persoana deschisa care zicea si facea ce ii trecea prin cap. dar.. acum nu mai este asa. Acum imi este frica.. imi e frica sa sufar din nou. Imi e frica sa fiu ranita. Imi e frica de noptiile de plans ce urmeaza si de miile de intrebari din capul meu ce mereu incep cu : "De ce?". Uneori prin frica asta a mea indepartez oamenii.. dar nu vreau sa o fac.. serios ca nu vreau!! Mi-as dori ca atunci cand incepe sa imi placa cineva sau sa  tin la cineva, acel cineva sa poata privi in mintea mea , in sufletul meu si sa inteleaga unele chestii. Doamne cat ma urasc uneori!
......Acum ca de fiecare data a aparut el. Un el... Un el care ma face sa ma simt altfel, care ma face mai fericita, care ma intelege altfel, care ma priveste altfel, care e acolo cand altcineva nu e. Care e prezent in mintea mea in fiecare zi si noapte, care cu un singur sms ma face sa zambesc sau care imi arata ca nu pot sta suparata pe el mai mult de 5 minute. Un el cu sufletul cald si mintea profunda. Un el special. Si totusi.. eu.. fiind cu inima ranita il resping. Mereu am urat chestiile de genu cand cineva te raneste tu ranesti la randul tau celelalte persoane fiindca o data ai fost tu ranita. Urasc asta dar am ajuns sa o fac si eu. De ce? Pentru ca nu stiu, pentru ca durerea aceea e mai acuta ca orice alta durere. Caci durerea aceea nu lasa urma la suprafata dar lasa urme in interior. Urme care ma distrug.
       Mi-as dori sa ii pot spune tot ce simt, sa ii spun ce gandesc. Practic l-as implora sa imi spuna ca o sa fie bine doar ca eu sa fiu fericita.. Dar nu pot sa fac asta. Acum exista doua variante.. risc sau nu risc?
    Trebuie pus totul in balanta, trebuie vazut daca se merita sunt mii de ganduri ce trebuie dezbatute si care dureaza atat de mult.. sau pur si simplu sa aleg.
      Da! pentru tine am sa risc. Pentru tine.. tu acel "El".