doua cufere.

   Am doua cufere pline de comori. Am doua cufere ce practic reprezinta viata mea. Cuferele mele sunt pline de amintiri. Cuferele mele sunt ceea ce am fost vreodata si ceea ce imi doresc sa fiu si in viitor. Nu sunt mari dar  nici mici. As spune ca sunt putin mai mari decat "normalul" impus de gandirea omeneasca, dar asta nu o vad ca pe o problema. Aici ascund eu cele mai mari secrete ale mele . Aici se afla tot ce si-ar fi dorit cineva sa stie. Ironic e ca aproape mereu le tin deschise si la vedere dar se pare ca nimeni nu tinde sa caute cu adevarat in ele . Am zeci de zile de vara ascunse acolo, am zeci de zile de iarna inghetate acolo. Am zeci de copaci infloriti si zeci de frunze cazute. Acolo am ascuns si primul zambet cat si ultimul, acolo am ascuns prima lacrima cat si ultima. Acolo e pur si simplu tot ce am iubit sau am urat vreodata. Doua cufere care sunt de nedespartit, care imi guverneaza viata in directia in care o vor ele. Daca cineva ar vrea sa stie ceva de mine , acolo ar trebui sa caute. Daca cineva ar vrea sa afle daca mint sau nu , acolo ar gasi raspunsul.Eu inca tin deschise aceste cufere sperand ca cineva vreodata va indrazni sa arunce o privire mai adanca si sa fure cate ceva.Chiar daca e mult de cautat uneori se merita. Nu doar ce e la suprafata e frumos. Se prea poate ca in adancul lor sa se gaseasca minuni. Uneori chiar imi doresc sa se intample asta, uneori nu.. oricum din cate se pare nu suntem intr-o poveste din "O mie si una de noptii "ca totul sa se afle la 2 cuvinte magice.

desen by Sergio Pavel - https://www.facebook.com/sergio.pavel.art/?fref=ts

absurd

Cand am sa mai cred in cuvinte atunci vor cadea toate stelele la sol. Cuvintele nu isi mai au rostul pentru mine. Cuvintele nu mai reprezinta o putere. De ce sa permit unor cuvinte sa ma ridice la cer sau sa ma tranteasca de pamant? Trebuie sa fiu nebuna sa le permit asemenea putere. Cuvintele inseala, mint, sunt mieroase si egoiste. Daca as fi crezut in cuvinte probabil m-as fi facut politician sa pot mintii pe toata lumea asa cum imi doreste inima. Cat de naivi pot fii oamenii? Pana unde duce aceasta naivitate? Unde e ascunsa vorba: "Fapte nu vorbe"?? E clar ca lumina zilei ca un cuvant mie nu imi provoaca nimic. Daca cineva crede ca ma poate cumpara cu cuvinte se inseala. Daca cineva crede ca , cateva cuvinte dulci ma coplesesc din nou se inseala. La fel cum ele nu ma fac sa ma simt bine asa nu ma fac sa ma simt nici rau. Nu mai permit amagirii de genu la infinit. Daca nu suntem in stare sa facem anumite lucuri atunci nu are rost sa le spunem. Putem concepe si creea lucruri marete. Putem sa fim mai presus de ceea ce spunem. Nu mai am de gand sa imi ingrop viata in cuvinte. Asa ca te rog daca vrei sa imi spui ceva gandeste-te inainte cum sa demonstrezi ceea ce spui