Din nou in tren

Zbor. Visez. Zambesc.
 In tren e liniste. Sunt cativa oameni adanciti in gandurile lor. Din cand in cand  mai sparge linistea  un student pentru a soptii ceva colegului de langa el . In rest e liniste. Auzi in surdina zgomotul produs de tren. Zgomotul acela repetitiv fara de care mersul cu trenul ar fi ciudat. Sunt tot felul de oameni in tren. Tineri, batrani,copii . Pe langa geam gasesti cate o tanara ratacita care incearca sa citeasca o carte. Acele mici nimfomane de carti care citesc peste tot.
 Stau pe scaunul care mi-a fost incredintat si observ lumea din jurul meu. Afara e frumos si soarele se târăște prin geamul murdar exact pe blugii mei prespalati. E linistitoare imaginea. In urechi am acele mici difuzoare care se numesc casti. Aceste casti imi ofera o alta atmosfera fata de cea din tren. Imi canta balade folk si sunete de chitara in ton cu campiile pe langa care trec. Muzica nu e data tare, tocmai pentru a auzi si acea melodie specifica trenurilor care va spuneam mai devreme.
Drumul nu e tare lung insa pare ca dureaza o vesnicie. Mereu dureaza asa cand merg acasa. Acelasi drum care ar trebuii sa il stiu perfect avand in vedere de cate ori l-am parcurs. Mereu am impresia ca acest tren merge tot mai incet. Parca imbatraneste la fiecare kilometru parcurs. Uneori cred ca nu vrea sa ma mai duca acasa. Ca a obosit sa urmeze aceasi rutina.
Pentru cateva momente inchid ochii. Vad mai multe culori amestecate din cauza luminii care e prea puternica. Insa tin ochii inchisi si imi imaginez ca zbor. Imi imaginez ca sunt pe un nor. Ca vantul imi bate in parul meu de o culoare ciudata. Imi lacrimeaza si ochii varsand putin din culoarea lor albastra. E frumos. Deschid ochii si defapt sunt tot in tren. In acelasi tren in care m-am urcat acu ceva timp. In dreapta mea sta un vechi prieten cu boxutele cele mici in urechi la fel ca mine. Poate daca nu am fi atat de absorviti de propriile noastre lumi, am vorb ii unu cu altul si timpul ar trece altfel.
Dar.. suntem in tren. Aici timpul este inchis intr-o bula. Acea bula este defapt o închisoare unde timpul este tinut captiv.
 Oricum povestea abia incepe...

Buna dimineata

Deschide ochii. Deschide ochii inaintea ei si priveste-o. Priveste-o cum doarme profund si aruncata in visele ei cele mai dulci. Dai suvita de pe ochi la o parte sa o vezi mai bine. Sarut-o pe frunte dulce si suav ca o ploaie de vara. Curand ea va incepe sa se miste in pat si sa te caute. Cand va deschide ochii va zambi caci te va vedea pe tine. Primul gand de dimineata care probabil a fost si ultimul gand de seara. Mangaie-i parul dat peste umar in timp ce o privesti in ochi. I-ai fata in mainile tale mari si sarut-o pe buzele alea crapate. Sarut-o asa de tandru incat sa o gadile pe sina spinarii. Sunteti doar voi doi in pat la o distanta de 10  centimentri. Va desparte doar o raza ratacita de soare care bate intre voi. Ea se va apropia de tine si se va cuibarii la pieptul tau. Sa nu o alungi. Sa o lasi sa se alinte caci daca o face inseamna ca e fericita. Las-o  sa se pisiceasca la pieptul tau in timp ce tu o strangi tot mai tare in brate. In cele din urma va rupe tacerea diminetii si  iti va sopti un: Buna dimineata!

Adevarul !

         Nu cred ca am fost asa de fericita de foarte mult timp. Nu am mai avut atatea zile in care zambeam de foarte mult timp. Nu stiu unde incape atat fericire in mine si vreau sa cred ca incep sa o exteriorizez  sa o vada si restu. Ma simt ca o raza de soare care e pregatita sa atinga pamantul si sa il incalzeasca. Fericirea mea este precum primul fulg de nea care cade. Si defapt nu cade ci valseaza in jos pana atinge pamantul.Acel fulg de nea perfect care la cea mai mica vapaie de lumina straluceste .
            Fiecare dimineata langa el e ca o renastere pentru mine. Mii de licurici imi inunda stomacul cand deschid ochi si ii vad ochii ciocolati si acel zambest care jur ca imi taie pamntul de sub picioare. Sarutul care mi-l administreaza zi de zi ca un drog aprinde in mine luminite exact ca in pomul de craciun. Si poate e doar imaginatia mea dar simt cum imi tot mareste inima in fiecare zi. In fiecare zi mai adauga o bucatica, prin zambete, sarutari, imbratisari si cuvinte dulci. Sincer nici un cuvant nu ar putea descrie cat de dulce e si cat de bine. Poate doar cuvantul "Rai" , dar nu prea stiu eu cum e acolo. Dar daca ar fi sa imi imaginez cum ar fi , atunci ar fi exact ca zilele mele alaturi de el. Si nu , nu e o alta postare despre el ci e o postare despre mine. Este o postare despre cat de fericita sunt si cum nu am nevoie de altceva ca sa fie perfect. Si poate nu exista perfectiune dar pentru mine e.
     Concluzia? Sunt fericita!! de ce? Pentru ca am cel mai bun iubit ever si pentru ca sunt indragostita pana peste cap. Te iubesc!