Noaptea ne găsește mai vulnerabili. Când vine noapte devenim niște ființe slabe care se lasă prada gândurilor , amintirilor și inchipuirilor. În fiecare noapte se aștern mii de ploi pe chipurile oamenilor sau mii de curcubee. Fericit e cel prost. Cel care nu are gânduri care sa ii tulbure somnul. Trist e cel ce se vrea a fii deștept și gândește prea mult. Deșteptul e defapt cel prost. Noaptea deschide ceva în suflete . O ușă care nu poate fi inchisa decât de zorii dimineții. Doar primele raze au cheie. Primele raze ale lunii sa o deschidă și primele raze ale soarelui sa o închidă. Un circuit vicios care se repeta aproape noapte de noapte.
Noaptea se vrea a fii amanta tuturor. E nesatula și vrea sa știe cât mai multe secrete. Vrea sa știe cele mai ascunse gânduri și cele mai tulburi vise. Și nu doar ca vrea ci și obține. Căci nimeni nu știe a descuiat și a încuia mintea cuiva asa cum o face noaptea. Și îți dă impresia ca te ajuta și ca îți descalceste gândurile, dar defapt e invers când din gând în gând fără sa vrei te adâncește mai tare în abisele mintii ,in gânduri pe care nici nu știai ca le ai. Am impresia ca suntem setați de la naștere sa ne punem întrebări idioate și sa ne adâncim în lacuri întunecate parca scrise într-un roman horror de un autor străin.
Noaptea fiecare isi citeste cateva capitole din viata lui. Citeste capitole care s-au derulat pana acum si isi imagineaza capitole ce vor urma. Fiecare e un personaj principal in viata lui. Avem impresia ca daca ne revizuim amintirile in cap ar avea un alt sfarsit. Credem ca avem puterea asta uneori.
În momentele astea mi-as dorii sa fiu un personaj secundar care doarme la ora asta în loc sa aibă prea multe fraze în cap.
