miercuri, 1 mai 2019

om de hartie

            Foaia asta alba imi da niste dureri de cap asa de mari. Ma doare capul si nu pot sa inteleg de ce foaia e alba cand eu am asa de multe de zis. In capul meu ideile zboara ca niste avioane de hartie fara o destinatie anume. Nu inteleg de ce pur si simplu nu pot sa creez un aeroport de creioane unde sa aterizeze si avioanele mele. Poate nu sunt buna la a creea lucruri, sau poate nu stiu sa fiu un arhitect. Oricum aparent avioanele mele zboara fara o destinatie anume. Si zboara in mintea mea in haosul care este la ordinea zile. Nu zboara pe cer printre stele. Nu zboara acolo unde luna lumineaza calea. Nu zboara langa aeroportul unde o masina ratacita mai trage din cand in cand in noapte.Unde oamenii vin  doar ca sa se uite la stele si la avioanele ce trec aievea pe cer. Nu! Ele zboara in gandul meu. Ele zboara aici unde e mereu un razboi. Chiar imi pare rau pentru avioanele mele.
        In incercarea mea de a salva avioanele din haos am creat niste barcute . De mica aveam tendinta sa ma joc cu foile si sa fac diferite lucruri din ele. Asa ca mi-am pus iar talentul la treaba si am creat niste barcute mici, mici. Niste barcute mici de hartie incarcate cu asa multe sentimente ce trebuie aratate. Dar din nou am gresit. Caci barcutele mele au nevoie de apa si le-am indesat in oceanele mele. Si oceanele mele sunt rele. Sunt pline de pesti rapitori si stanci ascutite. Aici cand ploua e urat. Si ploua cu stropi sarati si fierbinti. Aici stropii sunt acizi.Aici nu exista porturi. Aici nu gasesti pescarusi si oameni care stau si admira vaporasele. Aici nu se opreste nimeni sa faca o poza ca sa imortalizeze un moment frumos .Aici e doar furtuna, pentru ca apele din cer sa se intalneasca cu cele din pamant exact ca in Apocalipsa. Concluzia? Barcutele mele nu ajung niciodata la destinatie.
       In cele din urma am decis sa nu mai stric foaia si sa o las asa goala. Am plasat-o in singurul loc de unde stiam ca nu o sa o mai scot vreodata. Am pus foaia goala acolo si m-am decis ca in timp sa scriu in ea. Sa scriu sau poate sa desenez. Dar am gresit din nou. Nu e o surpriza ca am gresit iar. Am gresit caci am mazgalit-o cu asa multe prostii. Am uitat ce era important si am lasat sa fie patata cu cerneala si mina de creion. Am vrut sa fac o capodopera si sa fac acea foaie cel mai mare si frumos tablou din viata cuiva dar am gresit si am facut foaia sa arate ca spatele unui caiet din liceu. Deci nu vine nimeni sa imi citeasca foaia pentru ca nu e nici o atractie pentru public..
         In final nu raman decat niste foi si mina de creion consumata...