Sunt o persoana careia ii place sa calatoreasca. Asa ca astazi m-am trezit din nou in locul unde toata lumea e grabita si plina de bagaje. Mai exact la gara. Si ca un om constincios am ajuns mai repede decat ora plecarii. Imi place sa merg cu trenul. Imi place sa admir locurile prin care trec. Sa vad oamenii din tren. Sa vad grijile si fericirile lor. Oricum ideea e ca am ajuns mai repede in gara. Fiind frig afara am ales sa stau inauntru. Cu o ciocolata calda in mana ,m-am asezat langa geam si am primit afara. M-am uitat prin geamurile alea prafuite si am analizat. Am privit.. si am privit dincolo de imaginea de fundal. Am realizat ca pentru mine gara e mai mult decat un loc de unde pot lua un tren. E mai mult decat o cladire cu caramizi rosiatice. O bucata a vietii mele am trait acolo. Gara mi-a furat zambete,lacrimi,vise si iubiri. In acel loc am iubit. In acel loc am aflat ce inseamna durerea din dragoste. Un loc unde am ajuns inocenta.. si am plecat matura. Eram o copila cand vizitam gara zi de zi. Mereu imi imaginam ca pot lua un tren spre fericire de acolo. Aici imi erau prietenii. Aici gaseam alinare. E asa de dubios sa vezi cum se schimba lucrurile cu timpul. Se spune ca timpul vindeca tot. Dar timpul nu sterge amintirile. Nu sterge orele,zilele si ani ce au trecut. Fiecare colt are amintirea lui. Un loc de unde o mie de ganduri au luat trenuri diferite. Cu siguranta gara este mai mult decat credeam. Este o parte a vietii mele si asa va ramane.
