A trecut asa mult timp de cand nu am mai evadat din aceasta lume reala. A trecut asa de mult timp de cand nu am mai impins limitele gandirii mele. A trecut asa de mult timp de cand nu am mai vorbit cu mine. Cu acea eu ascunsa in interiorul acestei casete mergatoare. Am permis ca sufletul meu sa fuga undeva adanc in aceasta cutie de carne fara a mai avea drept de apel. Drept de a iesi la suprafata. Azi am incercat sa il caut. Sa ma caut pe mine.Dar cum as putea sa ma gasesc cand sunt atat de ascunsa. Ascunsa de tot ce e la suprafata. Nu imi place aceasta suprafata prafuita si ponsita de clipe. Atatea clipe incarcate in fiecare por al pielii . Atatea cuvinte nerostite si momente nescrise ce se ineaca in albastrul incetosat al ochilor mei. Pana si in interiorul cutiei este mai multa lumina decat afara unde soarele incerca sa ma atinga cumva. Incercand sa ma gasesc nu fac decat sa ma afund mai tare. Eu fug de mine in cele mai ascunse colturi, in cele mai parasite ramuri ale cutiei. Ca un program prost care nu iti da raspunsul dorit. Ideea e ca nu programul e prost, caci el face doar ce vrei tu.Nu iti poate da raspunsul dorit daca nu i-am scris raspunsul corect.Gandirea mea este ca un virus in propriul meu corp. Sunt doar gazda mea, dar nu stiu cine sunt eu.
