Gara..

Sunt o persoana careia ii place sa calatoreasca. Asa ca astazi m-am trezit din nou in locul unde toata lumea e grabita si plina de bagaje. Mai exact la gara. Si ca un om constincios am ajuns mai repede decat ora plecarii. Imi place sa merg cu trenul. Imi place sa admir locurile prin care trec. Sa vad oamenii din tren. Sa vad grijile si fericirile lor. Oricum ideea e ca am ajuns mai repede in gara. Fiind frig afara am ales sa stau inauntru. Cu o ciocolata calda in mana ,m-am asezat langa geam si am primit afara. M-am uitat prin geamurile alea prafuite si am analizat. Am privit.. si am privit dincolo de imaginea de fundal. Am realizat ca pentru mine gara e mai mult decat un loc de unde pot lua un tren. E mai mult decat o cladire cu caramizi rosiatice. O bucata a vietii mele am trait acolo. Gara mi-a furat zambete,lacrimi,vise si iubiri. In acel loc am iubit. In acel loc am aflat ce inseamna durerea din dragoste. Un loc unde am ajuns inocenta.. si am plecat matura. Eram o copila cand vizitam gara zi de zi. Mereu imi imaginam ca pot lua un tren spre fericire de acolo. Aici imi erau prietenii. Aici gaseam alinare. E asa de dubios sa vezi cum se schimba lucrurile cu timpul. Se spune ca timpul vindeca tot. Dar timpul nu sterge amintirile. Nu sterge orele,zilele si ani ce au trecut. Fiecare colt are amintirea lui. Un loc de unde o mie de ganduri au luat trenuri diferite. Cu siguranta gara este mai mult decat credeam. Este o parte a vietii mele si asa va ramane. 

fara titlu

A trecut asa mult timp de cand nu am mai evadat din aceasta lume reala. A trecut asa de mult timp de cand nu am mai impins limitele gandirii mele. A trecut asa de mult timp de cand nu am mai vorbit cu mine. Cu acea eu ascunsa in interiorul acestei casete mergatoare. Am permis ca sufletul meu sa fuga undeva adanc in aceasta cutie de carne fara a mai avea drept de apel. Drept de a iesi la suprafata. Azi am incercat sa il caut. Sa ma caut pe mine.Dar cum as putea sa ma gasesc cand sunt atat de ascunsa. Ascunsa de tot ce e la suprafata. Nu imi place aceasta suprafata prafuita si ponsita de clipe. Atatea clipe incarcate in fiecare por al pielii . Atatea cuvinte nerostite si momente nescrise ce se ineaca in albastrul incetosat al ochilor mei. Pana si in interiorul cutiei este mai multa lumina decat afara unde soarele incerca sa ma atinga cumva. Incercand sa ma gasesc nu fac decat sa ma afund mai tare. Eu fug de mine in cele mai ascunse colturi, in cele mai parasite ramuri ale cutiei. Ca un program prost care nu iti da raspunsul dorit. Ideea e ca nu programul e prost, caci el face doar ce vrei tu.Nu iti poate da raspunsul dorit daca nu i-am scris raspunsul corect.Gandirea mea este ca un virus in propriul meu corp. Sunt doar gazda mea, dar nu stiu cine sunt eu.

sunt multe...

Sunt prea multe zile.. sunt prea multe zile de cand ai plecat. Fiecare stea pe cer imi arata cate ganduri am cu tine in fiecare seara. Fiecare particula imi arata cat de mult imi este dor de tine. Fiecare adiere de vant imi arata lipsa bratelor tale in jurul meu. Fiecare raza de soare incearca sa te inlocuieasca in fiecare dimineata. Fiecare strop de ploaie e ca o lacrima uitat pe obraz in lipsa ta. Fiecare om de pe strada , imi arata infatisarea ta. 

Sunt prea multe zile... dar se vor termina. Tu imi vei citi gandurile din priviri in fiecare seara. Tu imi vei sta alaturi nelasand loc dorului. Tu ma vei tine in brate in fiecare zi. Tu vei fi langa mine in fiecare dimieata . Tu nu vei permite stropilor sa alunece la vale. Tu vei fi cel de mana cu mine, astfel sa iti vad chipul mereu.

Sunt multe zile de cand te iubesc , niciodata prea multe! 

Din nou in tren

Zbor. Visez. Zambesc.
 In tren e liniste. Sunt cativa oameni adanciti in gandurile lor. Din cand in cand  mai sparge linistea  un student pentru a soptii ceva colegului de langa el . In rest e liniste. Auzi in surdina zgomotul produs de tren. Zgomotul acela repetitiv fara de care mersul cu trenul ar fi ciudat. Sunt tot felul de oameni in tren. Tineri, batrani,copii . Pe langa geam gasesti cate o tanara ratacita care incearca sa citeasca o carte. Acele mici nimfomane de carti care citesc peste tot.
 Stau pe scaunul care mi-a fost incredintat si observ lumea din jurul meu. Afara e frumos si soarele se târăște prin geamul murdar exact pe blugii mei prespalati. E linistitoare imaginea. In urechi am acele mici difuzoare care se numesc casti. Aceste casti imi ofera o alta atmosfera fata de cea din tren. Imi canta balade folk si sunete de chitara in ton cu campiile pe langa care trec. Muzica nu e data tare, tocmai pentru a auzi si acea melodie specifica trenurilor care va spuneam mai devreme.
Drumul nu e tare lung insa pare ca dureaza o vesnicie. Mereu dureaza asa cand merg acasa. Acelasi drum care ar trebuii sa il stiu perfect avand in vedere de cate ori l-am parcurs. Mereu am impresia ca acest tren merge tot mai incet. Parca imbatraneste la fiecare kilometru parcurs. Uneori cred ca nu vrea sa ma mai duca acasa. Ca a obosit sa urmeze aceasi rutina.
Pentru cateva momente inchid ochii. Vad mai multe culori amestecate din cauza luminii care e prea puternica. Insa tin ochii inchisi si imi imaginez ca zbor. Imi imaginez ca sunt pe un nor. Ca vantul imi bate in parul meu de o culoare ciudata. Imi lacrimeaza si ochii varsand putin din culoarea lor albastra. E frumos. Deschid ochii si defapt sunt tot in tren. In acelasi tren in care m-am urcat acu ceva timp. In dreapta mea sta un vechi prieten cu boxutele cele mici in urechi la fel ca mine. Poate daca nu am fi atat de absorviti de propriile noastre lumi, am vorb ii unu cu altul si timpul ar trece altfel.
Dar.. suntem in tren. Aici timpul este inchis intr-o bula. Acea bula este defapt o închisoare unde timpul este tinut captiv.
 Oricum povestea abia incepe...

Buna dimineata

Deschide ochii. Deschide ochii inaintea ei si priveste-o. Priveste-o cum doarme profund si aruncata in visele ei cele mai dulci. Dai suvita de pe ochi la o parte sa o vezi mai bine. Sarut-o pe frunte dulce si suav ca o ploaie de vara. Curand ea va incepe sa se miste in pat si sa te caute. Cand va deschide ochii va zambi caci te va vedea pe tine. Primul gand de dimineata care probabil a fost si ultimul gand de seara. Mangaie-i parul dat peste umar in timp ce o privesti in ochi. I-ai fata in mainile tale mari si sarut-o pe buzele alea crapate. Sarut-o asa de tandru incat sa o gadile pe sina spinarii. Sunteti doar voi doi in pat la o distanta de 10  centimentri. Va desparte doar o raza ratacita de soare care bate intre voi. Ea se va apropia de tine si se va cuibarii la pieptul tau. Sa nu o alungi. Sa o lasi sa se alinte caci daca o face inseamna ca e fericita. Las-o  sa se pisiceasca la pieptul tau in timp ce tu o strangi tot mai tare in brate. In cele din urma va rupe tacerea diminetii si  iti va sopti un: Buna dimineata!